Vreau sa ma schimb!

  •  
    • 25 mesaje
    14 Sep 2006, 02:24
    0 0
    Am suferit in compilarie din cauza unor probleme in familie.La diferite intervale de timp parca nu stiu sa ma mai comport cu prietenul meu.Ii fac reprosuri cu toate ca stiu ca nu e bine, imi vine sa-l sun sa-l controlez, ce la fel stiu ca nu e bine.
    Am momente cand nu sunt in stare sa port o discutie placuta cu el la telefon.Si in momente de genu asta ma gandesc la despartire, ca nu e bun pt mine, ii vad numai defecte.

    Nu stiu cum sa rezolv problemele astea cand apar, ma simt aiurea cu mine.Ce fel de schimbare as avea nevoie?De unde sa incep?

    Deseori sunt atat de exuberanta si vesela, apoi parca decad si stric toata imaginea frumoasa creata....
  •  
    • 622 mesaje
    14 Sep 2006, 08:15
    0 0
    Parca am fii surori, scumpo.
    Cam astea sunt si reactiile mele dar sa stii ca nu sunt nefondate. Sunt sigura ca si la tine se intampla la fel.Nu tb sa iti faci probleme, cu timpul vei fii altfel.Si daca nu se va intampla asta, mare paguba.Viata merge inainte!
  •  
    • 3198 mesaje
    14 Sep 2006, 08:38
    0 0
    Ce varsta ai si cat de grave au fost problemele suportate in copilarie?
  •  
    • 622 mesaje
    14 Sep 2006, 08:43
    0 0
    lover,nu cred ca asta e cel mai important lucru!Nu are rost sa facem pe psihologii cu ea.Stiu ce insemana sa nu ai o copilarie cat de cat fericita - te marcheaza.Si nu e tocmai indicat sa te apuci sa povestesti pentru ca te complesesc amintirile dureroase.
    Important este sa isi vada de viata, sa se bucure de ea, sa se distreze si in primul rand sa isi protejeze psihicul.Sa elimine pe cat posibil factorii care o streseaza.
  •  
    • 622 mesaje
    14 Sep 2006, 08:46
    0 0
    disappear,dar iubitul tau te face fericita?Nu cumva si el te "ajuta" sa ai un comportamnet care sa te nemultumeasca???
  •  
    • 2048 mesaje
    14 Sep 2006, 09:08
    0 0
    Viviana, m-ai uimit si m-a speriat pe undeva raspunsul tau: "Nu tb sa iti faci probleme, cu timpul vei fii altfel. Si daca nu se va intampla asta, mare paguba. Viata merge inainte!" NU CONTEAZA NIMIC, NOI SA FIM SANATOSI, NU??
    Pai daca pt toate lucrurile din viata adoptam atitudinea asta, "las' ca trec de la sine, nu ma intereseaza ce se intimpla nici cu mine, nici ce fac cu altii si cit sufera sau suporta de la mine.. cindva o sa ma maturizez sau o sa scap de ele".. atunci, s-ar putea ca toata viata sa dai numai peste probleme si sa nu faci fata nici unei provocari, unor lucruri care tin de atitudine, de probleme de comportament sau suferinte, traume care vin din trecut si la orice blocaj, orice discutie in contradictoriu sau nemultumire sa rabufnesti, fie pe cei dragi, fie pe tine.. si atunci frustrarea, dezamagirea, tristetea si zbuciumul intern se amplifica in cascada.. putind ajunge la suferinte de nedescris pt toti care sint implicati si mai ales, pt tine..

    Cu cit incerci sa constientizezi mai repede ce probleme te macina, ce nemultumiri ai din diverse probleme, ce solutii poti avea ca sa iti gasesti linistea si rezolvarea problemelor, ce metode de a-ti gasi echilibrul sufletesc, fizic si financiar te multumesc si le poti aplica, cu atit mai usor vei depasi starile conflictuale, iti vei descoperi linistea, bucuria, placerea de a fi cu cineva, vei sti sa fi cu o persoana si sa depasesti orice situatie mai simplu, cu calm, rabdare, inteligenta, cu suflet si chiar cu umor, intotdeauna trebuie sa cauti solutii pe diverse termene, in fct. de natura problemei.. Atitudinea pozitiva si curajul de a aborda autodidact dar si cu sprijinul prietenelor sau celor din familie, intr-o discutie constructiva, tot ceea ce ai pe suflet, iti vor da mult mai multa incredere in tine, in ceea ce esti si cum esti, in ce poti schimba in bine la tine si forta si curajul de a alege chiar si un drum foarte greu, daca ambitia, curajul si increderea in ceeea ce poti te motiveaza sa lupti pt atingerea acelui obiectiv din viata ta sau pt cineva drag..
    Mult noroc, rabdare, liniste si incredere in voi va doresc.. si totul va fi mai bine!
  •  
    • 122 mesaje
    14 Sep 2006, 09:16
    0 0
    aceleasi probleme le-am avut si eu...uneori nu-mi dadeam seama ce se intampla cu mine,acum eram fericita si dintr-o data...cu timpul am inteles care este cauza,si tot din familie se tragea.Dar tu tb sa stii exact ce e si unde are inceputul.Eu am inteles care era motivul,am reusit sa trec peste...Bafta
  •  
    • 622 mesaje
    14 Sep 2006, 10:01
    0 0
    Mare ratata mai sunt! Nu mai am nicio sansa!Mai,Big sister...din tot ceea ce am postat eu pe acest topic, numai asta ai sesizat?
    Tu ai dreptate in mare parte dar nu tb sa vada din asta o tragedie,asta am vrut sa spun.Trebuie sa depaseasca traumele din copilarie si isi vada de viata ei, sa si-o imbunatatiasca.Si pentru reactiile ei sa nu dea vina numai pe traume.Poate si iubitul are un comportament ce o face sa reactioneze asa.
  •  
    • 2048 mesaje
    14 Sep 2006, 10:34
    0 0
    Vivi, eu cred ca ai citit printre rinduri ce am scris eu.. fara sa te superi.. pt ca in mesajul meu era vorba despre toate.. si de reactiile fata de problemele ei, de orice natura si fata de cei dragi, atit din cauza problemelor ei cit si a ceea ce simte din cauza altora.. astfel incit nu cred ca am lasat ceva descoperit..
    Nu cred ca te-am facut ratata.. ci doar am spus ca lucrurile nu se vindeca de la sine, in timp, decit foarte greu.. iar persoana in cauza tot nu invata cum sa gestioneze situatiile de criza, emotiile, rabufnirile, starile contradictorii si oscilante.. de la sine.. fara efort, intelegere, rabdare, convingere, motivatie si sinceritate cu ea insasi..
    Oricum ar fi.. lupta cu noi insine este intotdeauna mult mai grea decit credem, insa rezultatele in timp pot fi extraordinare..MULT SUCCES!!
  •  
    • 1095 mesaje
    14 Sep 2006, 11:06
    0 0
    Si eu am avut o copilarie infernala.Am avut un topic pe tema asta,dar n-as mai putea sa scriu sau sa povestesc vreodata despre asta,atat este de dureros.
    Sti cum am reusit sa trec peste traume si sa ma port normal?Cu multa dragoste neconditionata fata de cei din jur,toleranta si optimism.Am realizat ca in viata aproape totul este imprevizibil,de aceea pretuiesc si iubesc fiecare clipa si pe mine.
    Pupici.
  •  
    • 2386 mesaje
    14 Sep 2006, 11:09
    0 0
    "Cunoaste-te pe tine insuti." Incearca sa privesti doar partea buna a lucrurilor si sa pastrezi numai amintirile frumoase. Adevarul e ca fiecare are momente in care e bantuit de amintirile neplacute, dar trebuie sa nu ne lasam coplesiti, trecutul nu se mai poate schimba, dar prezentul si viitorul, da, daca suntem optimisti si cautam sa gasim in fiecare lucru ceva bun.
  •  
    • 9835 mesaje
    14 Sep 2006, 11:12
    0 0
    grea povara mai ducem...

    uneori, si eu, si sotul meu ne dam seama ca prin gura noastra vorbesc parintii nostri. ne trezind spunand lucruri pe care de fapt nu le gandim, dar folosim aceleasi stereotipii GRESITE de comunicare ale parintilor.

    cand ni se intampla asta, ne oprim, socati ca iar ne ies porumbei din gura, apoi cautam sa GANDIM cu capul nostru si sa spunem ceea ce avem NOI de spus, nu ceea ce ar fi avut de spus parintii nostri intr-o situatie similara.
  •  
    • 445 mesaje
    14 Sep 2006, 11:27
    0 0
    hop si io!
    eu sunt de parere ca nu numai parintii au efectul asta asupra oamenilor.cred ca si persoanele cu care am avut de-a face de-a lungul anilor, si relatiile pe care le-am avut,si multi alti factori. eu mi-am dat seama de curand, mai exact de cand am o noua relatie la aproape un an dupa marea despartire, ca am ramas cu sechele dupa acea relatie. sechele pe care nu le-am constientizat pana acum. credeam ca sunt in regula dar se parea ca..
    si ma lupt cu mine insami sa trec peste si sa nu fac cine stie ce trasnai in noua relatie.
    deci sunt de parere ca trebuie sa lupti sa scapi de orice probleme ai. asta dupa ce iti dai seama de unde vin.
    tzuc u!
  •  
    • 1883 mesaje
    14 Sep 2006, 11:29
    0 0
    "Am suferit in compilarie din cauza unor probleme in familie." Deduc de-aici ca tu asa iti motivezi(explici) comportamentul de-acum cu prietenul tau.E un lucru bun ca ai identificat singura, sursa care te-a influentat.
    Pornind de la acest lucru,zic eu,c-ar trebui sa incerci sa-ti controlezi mai mult reactiile,sa te pui intotdeauna in postura celuilalt (exemplu:cum ai reactiona daca prietenul tau ar fi nervos cand il suni,cum ai reactiona daca te-ar controla).
    Si daca aplici principiul "nu fa altuia,ce tie nu-ti place!",s-ar putea sa obtii rezultate bune pe viitor,sa reusesti sa-ti imbunatatesti relatia cu el.
    Multa rabdare!
  •  
    • 25 mesaje
    14 Sep 2006, 16:20
    0 0
    Cred ca nu numai copilaria trista a contribuit la starea mea ci si oamenii pe care i-am intalnit in timp.La gradinita am avut o educatoare care ma obliga sa mananc tot din farfurie, chiar daca ciorba de exemplu mi se parea oribila, la scoala invatatoarea nu ma suporta, imi spunea ca o privesc sfidator, dar nu era adevarat.Eu aveam o privire trista pt ca acasa ai mei se certau f rau si eram marcata.

    In liceu profesoara de geografie ma ironiza si ma credea enervanta.Colegii de clasa erau niste fanfaroni, nu ma salutau pe strada, cand ma apropiam de ei intorceau capu.Clasa in general nu era unita, fiecare se credea destept si era numai pt el.Mi-as fi dorit f mult sa fim mai apropiati, mai prietenosi.

    La facultate am avut niste colege super ciudate.Nu au vrut niciodata sa iesim impreuna in oras la un suc.In 4 ani am iesit o singura data cu ele si atunci s-a intamplat pt ca eram la cantina si mancam.Erau obsedate sa invete.Stiau doar facultate-camin si camin-facultate.

    Mi-am dorit intotdeauna sa am prieteni pe care sa ii ajut cu sfaturi, sa iesim impreuna, sa ne distram, sa profitam de tineretea noastra.Nici macar vecini de bloc nu prea am.Doar familii de peste 40-45 ani cu copii de clasa a7-a.


    Prietenul meu e singurul cu care m-am inteles.El a avut o copilarie f fericita, zeci de prieteni la bloc, la scoala colegi foarte prietenosi, la facultate la fel.Dar pe mine ma apuca uneori stari nu tocmai bune si am chef sa vorbesc despre ele ca sa imi treaca dar nu am cu cine, pt ca prietenul meu lucreaza, e ocupat de multe ori si chiar daca ar avea timp, nu m-ar intelege, pt ca el nu a trecut niciodata prin ce am trecut eu.
    L-as plictisi, as parea enervanta si obositoare, stiu asta.Am in mine un entuziasm si un chef sa rad, sa ma distrez si nu am cu cine.Asta ma face sa fiu trista.Cand sunt vesela si ii spun prietenului bancuri, el uneori nici n rade la ele ca lucreaza multe ore la servici si e obosit....si nu are chef.(Eu sunt in cautarea unui loc de munca.Am fost la un interviu si urmeaza sa ma sune cand incep)


    Si mi se taie tot elanul si cad in starea de suparare de care va spuneam.Parca ma invart in cerc.
  •  
    • 2386 mesaje
    14 Sep 2006, 16:34
    0 0
    Fara sa te jignesc, tu numesti astea probleme? Pai ce o sa te faci daca o sa ai intr-adevar probleme adevarate, o boala grava, moartea cuiva apropiat... Pai cine n-a avut un profesor care nu-l suporta sau colegi infumurati. Sa fiu eu sanatoasa prin cate situatii descrise de tine am trecut, la liceu, facultate, camin, servici si altele. Dar am incercat sa nu mai pun totul la suflet si sa ma uit in jurul meu unde sunt intr-adevar oameni nefericiti, care asteapta un transplant sau mai au cateva luni de trait, sunt someri si n-au cu ce sa-si intretina familia...
  •  
    • 25 mesaje
    14 Sep 2006, 16:44
    0 0
    da cred ca oricine are probleme, dar...

    am proaspat in minte cum tata o jicnea si o batea pe mama mea, cum o invinetea la fata si nu putea merge la servici de rusine...
    Am fost batuta si eu de atatea ori.Intr-o zi mi-a smuls o buna bucata de par din cap.In alta zi m-a lovit atat de tare incat vreo 6 zile nu am auzit bine.
    Imi scriam temele in mare graba, pt ca dupa amiaza sau seara erau mari sanse sa vina baut acasa si sa ne bata.Au fost multe, foarte multe...Am scris mai de mult un topic la familie, se chema "familie : ("

    cat sufeream pt fiecare pereche de papuci, auzind mereu "cand iau urmatorul salar" si fete de varsta mea aveau atatea...

    Nu as fi vrut sa imi amintesc amanuntele astea, de asta am prezentat problema mea doar amintind ca am avut o copilarie nefericita si spunand doar de problemele cu oamenii in general si colegii.

    Sunt amintiri triste care imi genereaza stari de nemultumire in mod ciclic.Vreau sa le ingrop undeva si sa uit de ele, sa traiesc frumos, sa zambesc, sa fiu fericita...dar cum? cu cine? pt ca EL e ocupat si nu m-as putea face inteleasa fara sa ii dau si lui o stare proasta...
  •  
    • 2386 mesaje
    14 Sep 2006, 16:50
    0 0
    Impaca-te cu tine insati, incearca sa incui toate amintirile intr-un colt ascuns si sa arunci cheia, cum se zice. La ce-ti foloseste sa-ti reamintesti, de ce sa-ti faci rau singura, bucura-te de ce ai. Sa-ti amintesti de ce ai patimit doar ca sa te bucuri ca azi esti bine, ca ai un prieten care te iubeste. Concentreaza-te pe ce e bun si frumos in viata ta, pe ce ai, nu pe ce nu ai avut sau nu ai. Cel mai greu e sa lupti cu tine insati, dar daca vrei cu adevarat o sa reusesti. E un proces foarte greu si indelungat, dar pana la urma merita.
  •  
    • 1883 mesaje
    14 Sep 2006, 16:53
    0 0
    Ce nu pot eu intelege e de ce trebuie sa traiesti din amintiri,de ce lasi trecutul sa-ti afecteze prezentul.
    Tu traiesti in prezent,asta si viitorul trebuie sa te intereseze si sa incerci sa-ti faci viata frumoasa,sa vezi lucrurile frumoase,sa inveti sa te bucuri de orice-ti face placere (o floare,un rasarit/apus de soare,o lectura...ceva care sa-ti incante simturile).
    Lasa trecutul acolo unde e,trage doar concluzii despre ce NU e bine sa imiti din viata familiala.
    Ai un prieten,ai un job,lasa-te iubita si admirata,uita-te doar la "jumatatea plina" a paharului si vei reusi.
    Totul depinde DOAR de tine!
  •  
    • 5364 mesaje
    14 Sep 2006, 16:54
    0 0
    Draga mea surioara roackerita in primul rand tu trebuie sa ai rabdare. Foarte multa rabdare si de-a lungul vremii sa dai deoparte amintirile negre si urate si sa faci loc altora. Nu vei sterge din memorie niciodata acele amintiri pentru ca nu ai cum sa le uiti...ti s-au intamplat tie si nu altora despre care sa auzi ca ar fi patit asa ceva. Pe un ton mai glumet...gandeste-te ca faci curatenie prin calculator si stergi niste filme vechi pe care le-ai vazut si nu-ti mai sunt de folos,ele ocupandu-ti mult spatiu. Cam asa si cu tine...lasa-le in urma si pe cat posibil gandeste pozitiv. Cat despre partea cu cine...ce sa spun...daca nu esti impreuna cu cineva nu dispera ca va aparea si acela cu care sa imparti si cele bune si mai putin bune.
    Asadar...rabdare si timpul le va rezolva la un moment dat pe toate.