Doamne, ce barbat misogin!!!
-
0 0Buna dimineata, dragele Eve! Am un subiect tare pentru voi si as vrea sa va dati cu parerea. Sunt divortata de aproape un an de zile si inainte sa fiu cu fostul meu sot am avut o "mare iubire" ca sa spun asa, un barbat pe care nu l-am uitat niciodata.
Dupa divort m-am vazut cu el intamplator si mi-a cerut nr. de telefon, am refuzat deoarece eram in perioada in care nu puteam suporta barbatii si chiar nu avea nevoie de unul prin preajma, mai ales de un fost.
Aseara am fost la ziua unei prietene si a venit si respectivul ca invitat.
A inceput sa spuna numai bancuri misogine, sa afirme ca femeile sunt proaste, sa ma atece cu tot felul de replici gen: divortatele sunt femei refuzate...
Mie mi-a iesit clar de la suflet, dar ma intreb, oare ce este in mintea unui astfel de barbat, pentru ca acum o luna cand ne-am intalnit iarasi intamplator imi spunea ca ii e dor de mine, ca nu o sa ma uite niciodata...
Doamne, ce misogini sunt unii...nu???? -
Nu stiu daca era baut, dar foarte posibil, desi zicea ca numai inainte s-a trezit din somn. Mie mi s-a parut ca are el niste frustrari pentru ca mi-a zis la un moment dat cand m-am luat de el ca tot face glume tampite si minte in draci, ca si pe vremea cand eram impreuna ma mintea si a inceput sa rada. Si eu i-am spus: stiu foarte bine, pentru ca de-aia nici nu am mers mai departe cu tine. Si de atunci a inceput cu misoginismele.
-
Misogin?! Nu, mai degraba un individ frustrat de multimea esecurilor in relatiile cu femei, esecuri pentru care nu-i dispus sa-si asume nici un pic de responsabilitate. Cred ca-i un defect general de personalitate la dansul, daca ai avea ocazia sa-l cunosti mai bine probabil ai putea constata ca pentru tot ce nu i-a mers/iesit lui blameaza pe ceva/cineva. Altii sunt responsabili pentru multumirea si fericirea lui, dar sunt prea de kkt sa i-o asigure. Mentalitate de copil in corp de barbat.
-
nu e asa!
povestea cu misoginismul la barbati e cam asa:
un barbat refuzat devine misogin!
e o chestie automata, nu ai ce sa-i faci!
si iti trebuie multa cumpatare si multa minte ca sa nu lasi chestia asta sa te domine, sa iasa la suprafata!
asa ca la el defapt e o chestie prin care isi linge ranile! -
e un p.rost! un orgolios care a luat foarte personal refuzul tau din perioada aceea dificila pentru tine. Iar faptul ca in glumele lui misogine a facut clar referire la femeile divortate ii da o imagine de om suparacios si care nu merita sa iti pierzi vremea cu el. sa ma ierti dar nu am indulgenta cu asa obraznicii.
m-am saturat sa vad peste tot femei care isi calca pe inima si accepta in viata lor oameni care le trateaza cu o lipsa fatisa de delicatete. femei care rabda soti care le bat sau femei care incep o relatie cu iubiti rautaciosi.
Am avut si eu asa un specimen, dar am descoperit abia dupa cateva luni ca era in stare sa fie rautacios: a aflat el primul de o sansa deosebita pentru cariera mea, eu am sarit in sus de bucurie, iar m.agarul a zis:
"nu te-ai bucurat asa niciodata PENTRU MINE" -
La noi nu pot spune ca a fost neaparat iubire, pentru ca pe vremea aia habar n-aveam de asa ceva. Eu avem 17 ani si el 26. A fost chimia aia care din pacate se simte si acum cand stam unul langa celalalt, a confirmat si el asta.
Eu eram foarte copila pe atunci si el a avut destula rabdare cu mine, dormeam impreuna, dar nu s-a intamplat nimic intre noi niciodata.
Cand m-am maritat, a fost foarte suparat (imi ziceau cunostinte comune) si dupa ce am divortat si ne-am intalnit intamplator a zis ca se bucura daca asa imi e mai bine, ca trebuia sa deschid bine ochii ca eram prea copila sa imi iau un angajament... Si avea dreptate.
Problema e ca si atunci cand "eram impreuna", in urma cu vreo 6 ani, plangea si imi spunea ca ma iubeste, ca vrea sa ma maturizez sa fim impreuna, ca are rabdare sa fac lucrul asta, si de multe ori imi reprosa ca eu nu-l iubesc...
E genul de barbat foarte inteligent, descurcaret si cu simtul umorului puternic dezvoltat. Pe de alta parte, e misogin si constat acum, RAZBUNATOR. -
Classy, ai mare dreptate!!! Spun asta pentru ca dupa ce el mi-a dat replica aia cu femeile divortate, i-am spus ceva de genul: "Vrei sa discutam acum, aici despre problemele fiecaruia? Pentru ca mie mi se pare ca astea sunt mai degraba problemele tale care pleaca din niste frustrari mai vechi" Si el bineinteles ca a zis :NU
Honda, din pacate am lasat sa se vada ca ma deranjeaza si am si plecat de la chef din cauza asta. Nu eram singura deranjata de glumele lui tampite, dar eu am spus ca nu ma mai simt bine si vreau sa merg acasa. S-a oferit sa-mi cheme el un taxi si am zis ca ii multumesc, dar nu am nevoie. Mi-a chemat sarbatorita. -
Oricum, am avut grija sa spun cand am plecat ca mai stateam daca nu ma deranjau anumiti invitati. Ha ha!
De atunci cu nr. de telefon, jm-am mai vazut o data cu el, imi aduc acum aminte si m-a invitat la o expozitie, am vrut foarte mult sa merg pentru ca ma interesa expozitia respectiva, dar n-am ajuns.
Imi spunea atunci ca ii e dor de mine tare, ca nu vrea decat sa ma stranga in brate, ca vrea numai sa stea de vorba cu mine pentru ca eu ii dau o liniste sufleteasca extraordinara...
Na, unde dai si unde crapa!!!! -
Mai, sincer, eu nu l-am putut uita niciodata pentru ca e chimia aia nebuna intre noi si am avut foarte multe momente frumoase in trecut. Nu stiu, poate a fost dragostrea aia la prima vedere de care spune toata lumea, ca altfel nu-mi explic. Eram copila, habar n-aveam de iubire si cand l-am vazut pe el prima data, un barbat de 26 de ani, inalt, bine facut, am simtit ca il cunosc de cand lumea, ca langa el nu mi se poate intampla nimic rau, am simtit siguranta aia ca oricese poate rezolva...
Nu poate fi vorba de naivitate, pentru ca nu am crezut in astea, ci AM SIMTIT.
Dupa divort, cand ne-am revazut, am sperat ca macar putem fi amici, desi el m-a mai cautat si cand am fost casatorita la telefon si bineinteles ca am refuzat.
Ne-am bucurat amandoi cand ne-am revazut dupa divortul meu, chiar era foarte bucuros,se vedea, si a naibii chimie era si ea prezenta intre noi mai puternica decat a fost vreodata.
Chiar nu stiu, oricum pe de-o parte mi-am dorit sa fim impreuna si pe de alta parte mi-am dorit sa fim amici.
Dar acum, dupa porcariile astea, i-am spus si lui ca m-a dezamagit cumplit si ca nu ma asteptam la asa ceva din partea lui.
O sa-l evit si asta e! -
Comportamentul lui nu denota neaparat misoginism, ci o reactie de aparare la refuzurile tale. Probabil ca este un tip atragator, neobisnuit sa fie aruncat deoparte de femei. E frustrat si rautacios, pentru distantarea ta evidenta. Ceva totusi te face sa nu te apropii de el. Poate simti ca ceva nu este in regula cu el, cu toate ca acea clipa de chimie/alchimie exista. Nu trebuie neaparat sa il ierti pentru faptul ca s-a purtat neadecvat. Consider ca nu are destula clasa ca sa accepte senin un refuz. Si mai ales nu are intelegere pentru situatie ta. Ca in acest moment esti vulnerabila si poate iti doreai mai mult o prietenie adevarata, decat sex.
-
griti cred ca are dreptate, din experientza mea barbatzii nu prea fac fatza refuzurilor si devin agresivi, mi s-a intamplat de nenumarate ori ca un barbat care s-a purtat perfect sa ma jigneasca in mod gratuit in urma unui refuz... chiar ieri... desi se parea ca decizia era luata impreuna de a nu mai continua relatia si pusesem punct amandoi, a intrat special pe mess sa gaseasca niste motive sa ma jigneasca... ata e... pusesem eu un topik acum ceva vreme si lumea mi-a cam sarit in cap, da pe masura ce tot citesc postarile de pe aici cred ca aveam dreptate
-
"Chiar nu stiu, oricum pe de-o parte mi-am dorit sa fim impreuna si pe de alta parte mi-am dorit sa fim amici."
yep, Tweenty
acorda-ti intai tie un moment de sinceritate si gandeste-te bine daca/ce vrei de la acest om. Daca il doresti in viata ta sau nu. In functie de ceea ce-ti doresti, cu adevarat, vei stii si cum sa procedezi (ex: sa-l ignori sau sa discuti cu el si ce anume sa discuti cu el).