Cum sa ma impac cu sotul meu?
-
2 0Buna fetelor, nu v-am mai scris de ceva timp, dar acum iar am nevoie de ajutorul vostru. M-am casatorit cu sotul meu de cateva saptamani (inainte de casatorie am trait impreuna un an si jumatate) si acum am ajuns in situatia sa nu ne mai virbim.
Ca orice familie mai avem perioade tensionate, in special atunci cand ramanem fara bani. Cred ca ma intelegeti. Dar la ultima cearta proaspatul meu sot m-a numit "v.ita". Am avut un soc. Nu am mai putut spune nimic. Au trecut trei zile si nu ne mai vorbim deloc. Duminica am stat toata ziua in casa: el intr-o camera si eu in alta, abia seara ne-am culcat in acelasi pat. Imi vine sa plang de durere si ma abtin cu greu, nu vreau sa vada lacrimile mele. Ieri a facut un castron cu floricele cu miere si mi l-a aduc mie. Am venit sa-i multumesc si sa-l sarut, insa s-a ferit.
Nu stiu cum sa ma port in continuare. As vrea sa ne impacam, pentru ca nu mai suport starea acesta, insa nu vreau sa fiu eu cea care cedeaza. Vreau sa inteleaga ca nu poate sa foloseasca asemenea apeltive la adresa mea, insa nu stiu cum sa fac. Voi ce ati face?
Va pup pe toate! -
De ce nu ii spui ca te-a durut ff tare ca te-a jignit?
Eu zic ca a trecut destul timp in care nu v-ati vb si ca nu are rost sa lasati lucrurile nerezolvate. Cel mai bine e sa incepi tu discutia, pe un ton calm, si sa ii zici ca orice probleme aveti trebuie sa le rezolvati impreuna si nu unul impotriva celuilalt.
Daca iti vine sa plangi fa-o. O sa te simti mai bine. -
Indiferent de motivul ceartei, nimic nu-i da dreptul sa te jigneasca asa cum a facut-o. Sincer in locul tau nu i-as mai vb. mult timp, dar nici nu as mai face nimic pt. el, gatit, spalat etc...vitele nu fac nimic...nu?
Ce nesimntit, daca dupa asa o perioada scurta de la nunta se comporta asa, mai tarziu cum se va comporta???
P.S. lasa-l pe el sa vina sa te roage sa-l ierti, el este cel care a jignit. -
Mirrella, problema este ca am facut asta la fiecare cearta, am plans, l-am rugat, am convenit chiar sa nu ne culcam niciodata suparati unul pe altul. Si nu s-a rezolvat nimic. Simtul lui de corectitudine este serios deplasat - el imi face unele lucruri pe care nu le accepta mai tarziu, cand eu incerc sa fac la fel.
Nu vreau sa deschid eu discutia. Acum imi este frica de faptul ca ar putea crede ca in felul acesta imi recunosc vina. Pe de alta parte, cred ca tacerea acesta ne afecteaza relatia. -
On topic: logica e simpla - daca vorbesc eu prima inseamna ca eu sunt vinovata de cearta! Eu imi doresc ca el sa-si ceara scuze pentru cele spuse, nu vreau sa las fara atentie evenimentul, pentru ca nu vreau sa se mai repete.
In plus, ieri cand am facut mancare pentru parintii mei si l-am chemat la masa, a zis ca nu e flamand. Dimineata el s-a trezit primul si nici macar nu a fiert destula apa ca sa-mi fac si eu o cafea.
Off topic: le faci obisnuit, le sarezi, dupa care torni mierea deasupra si amesteci, cel putin incerci
sunt foarte, foarte bune! -
Draga, iti vorbeam din proprie experienta. Noi am stat si 0 luna fara sa ne vorbim, desi dormeam (doar dormeam) in acelasi pat. Cu perioade de-astea cand nu va vorbiti, va "macinati" nervii unul altuia. Pe mine aceste perioade ma secau, dar orgoliul era prea mare ca sa vorbesc eu prima, desi nu gresisem (ca si tine). Stii unde am ajuns? La indiferenta. La singuratate in doi. Imi fac datoria de nevasta (din toate punctele de vedere) dar in suflet nu-mi mai pasa de el.
Iti trag un semnal de alarma daca nu vrei sa ajungi aici. -
"daca vorbesc eu prima inseamna ca eu sunt vinovata de cearta!"
Nu neaparat! La noi cam asa se intampla mereu. Ne certam sau ne suparam din ceva si eu sunt prima care face pasul spre impacare, dar asta nu a insemnat ca eu sunt cea vinovata! Eu zic sa discuti cu el, il poti pedepsi si altfel, dar fa-l sa inteleaga ca te-a jignit, spune-i ce te-a deranjat. Tu cand esti nervoasa nu spui nimic pe care apoi regreti? Unii barbati sunt mai orgoliosi, eu pe al meu cu greu reusesc sa il fac sa scape de orgoliu, uneori renunta la el, alteori nu, dar tacerea, indiferent a cui e vina, nu e niciodata o solutie. Cel putin pt mine, eu daca nu vorbesc cu el, simt ca innebunesc, ce sa mai vorbesc de dormit separat ... Mult succes! -
"problema e ca am facut asta la fiecare cearta". Chiar asa de des va certati? Problema e mereu aceeasi sau alta?
Totusi nu sunteti de asa de mult timp impreuna incat sa se ajunga la asemenea jigniri.
Pe de o parte poate te-a jignit intr-un moment de furie (asta nu il scuza, dar ii creeaza circumstante atenuante).
Cred ca asteapta sa te duci tu la el ptr ca asa ai facut mereu. Cred ca de de asta ti-a si facut floricelele, ca sa te duci mai repede sa va impacati.
Daca nu vrei si nu vrei sa vb tu cu el ...scrie-i o scrisoare.
Cred ca in primul rand trebuie sa te gandesti ca esti proaspat casatorita si atata timp cat sunteti impreuna la inceput de drum, nu conteaza care lasa de la el...cu conditia ca amandoi sa vreti sa va fie bine. -
Trebuie sa gasesti un moment oportun, sa fiti amandoi sinceri, relaxati, nu incepe imediat ce vine de la servici. Apropos, nu ii mai pui sa manance? La masa nu vorbiti deloc? Gaseste un moment in care simti ca ii poti vorbi, dar pe un ton calm, incearca sa ii spui frumos ce te framanta, ce nu ti-a placut, incearca sa ii spui ca sunteti proaspat casatoriti, ca acum trebuie amandoi sa luptati sa fie bine, sa nu lasati sa va cuprinda alte griji, sa ajungeti, asa cum se spunea, la indiferenta sau la singuratate in doi, cred ca asta e cel mai mare chin! Incearca sa vb cu el!
-
ginna, exact la fel eram si eu acum multi ani. Aveam impresia ca daca vorbesc eu prima, va incepe iar discutia (ca nu prea era cearta, el vorbea, eu eram vinovata - ca tare bine le mai intoarcea "din condei" -).
Dupa ani de indiferenta, vine el si-mi trage un semnal de alarma: ca nu mai suporta atata indiferenta, si atunci ii "scot pe nas" tot ce m-a deranjat cel mai mult (chiar si jigniri asemenea tie, chiar si mai urate). Stii ce-mi raspunde? De ce atunci, cand nu era prea tarziu nu i-am spus? De ce m-am racit fara sa-i trag un semnal de alarma ca sa se controleze mai mult?
In concluzie, evitarea unei "dispute" nu duce la rezolvarea ei. -
Mirrella, noi suntem adoi mai suparaciosi din fire - el este leu, iar eu sagetator si cam iese foc din orice. Am avut perioade mai dificile decat aceasta. Inainte de nunta eram stresati, dar am reusit sa ne tinem nervii in pumn. Dupa a fost foarte bine, sotul meu era atent si tandru, dar in acest week end a erupt din nou. El este foarte orgolios si, dupa cum am mai spus, cred ca ma trateaza inechitabil - ce pentru el este admis, pentru mine este inacceptabil. Cred ca acesta este motivul de baza al certurilor. Am incercat de zeci de ori sa-i spun ca nu mi se pare corect modul in care se poarta cu mine, insa fara rezultat.
Nu spun ca eu ma port ca un chirug in timpul unei operatii pe creier, mai si eu scapari si momente de nervozitate, dar niciodata nu mi-am permis sa-l jignesc in asa fel! -
gina, si al meu e tot leu, deci stiu f bine. Eu, din dorinta de a nu exista conflicte si din naivitate, am inghitit multe. Ca sa nu o iau razna,a inceput sa nu-mi mai pese ca nu vorbeste, iar peste inca niste ani chiar asteptam perioadele de mutzenie (care erau ciclice) pentru ca atunci nevorbind, nu mai obiecta nimic. Era mai comod pt mine, dar asta nu e viata de cuplu fericita.
-
Stiu, si la noi tat ciclic vin certirule, dar cred ca asa se intampla in orice familie. Pe mine ma deranjeaza ca nu vrea sa recunoasca ca a gresit si atunci cand a trecut cearta si ei amintesc ce a zis imi spune cu seninatate ca au fost spuse la nervi! Si atat, fara scuze, fara pareri de rau. Si eu am impresia ca va veni o zi cand imi va fi indiferent daca mai este langa mine sau nu. Il iubesc foarte mult si am trecut prin multe impreuna, dar nu pot sa accept ca persoana de langa mine, care se presupune ca trebuie sa ma apere de necazurile din viata, tocmai ea sa fie sursa necazurilor si sa ma loveasca mai rau.
-
Leii sunt ff dificili, orgoliosi si inchisi in ei. daca vrei sa fie bine cu el trebuie sa lasi de la tine.
Fostul meu prieten este leu si are o fire asemanatoare.
Lui cred ca deja ia trecut supararea, dar nu stie cum sa faca sa discute cu tine.
Ce te costa sa faci tu primul pas? Sa fii tu cea care face relatia sa mearga? Daca ai un om bun laga tine chiar nu conteaza care trage mai mult, atata timp cat totul e OK