ce sa fac cu fantomele trecutului?
-
0 0sunt intr-o situatie in care credeam ca nu voi ajunge vreodata.
Pe scurt in facultate am avut un prieten f f bun, prieten, doar atat, insa, pt care dupa o vreme am inceput sa simt mai mult. In momentele acelea am preferat sa nu pierd prietenul in caz ca nu ar fi merso eventuala relatie, am tacut. Vremea a trecut, am term fac si distanta si-a spus cuvantul. Insa ne-am regasit la un mom dat, am avut ocazia sa aflu ca si el simtise la fel atunci insa niciunul din noi nu a avut curajul sa spuna ceva. Insa era deja prea tarziu caci intre timp se casatorise. Am suferit enorm cand am realizat ce festa ne jucase destinul. Sa ne iubim reciproc in tacere. Am incercat sa uit totul, sa renunt din nou la o iubire atat de imposibila acum si care imi rupea sufletul.
Si am facut o greseala. In disperarea de a uita totul am acceptat iubirea altui barbat cu care m-am casatorit. Insa fantomele trecutui nu imi dau pace. ce sa fac? -
am fost in aceeasi situatie...
cand il vedead...reactionam...mi se inmuaiu picioarele ...dar, noi am fost colegi in generala...deci, 1st love, neimpartasiata, totusi.De aici si ramasitele..
Dar nu ma mai gandesc la el, am un sot super tare, imi ofera tot ce-mi trebuie..asa k ..eu zic k l-am uitata..
Adevarul e k nici nu l-am mai vazut... si mie nu el mi-a spus k imi impartasea sentimentele, ci .. cel mai bun prieten al lui....eu n-am avut curaj sa vbesc... -
Nu regreta nimic.
Si vezi-ti de viata ta!
Cred ca multora li s-a intamplat asta.
Si eu am avut un coleg in liceu,aveam ceva unul pentru altul, dar niciunul n-a facut primul pas.
Am ramas doar cu o fotografie, din ultima zi de liceu, cand , dintre toate fetele,m-a rugat sa facem o poza impreuna.
Dupa ani,ne-am intalnit intamplator,am simtit ca ar vrea sa ne intalnim,dar eu eram deja casatorita si aveam o fetita de un an si cand mi-a vazut verigheta,am vazut un regret in privirea lui.
Eu insa n-am regretat nimic si nici nu-mi mai aduceam aminte, daca nu citeam aici.
Cred ca n-as fi vrut alta viata.