Dilema mea , intrebare fara raspuns
-
0 0Ahhhh sa nu ma credeti dusa fetelor doar ca ma framint in clotisorul meu de lume aici departe de acasa ... si ma gindesc prea mult la trecut, si ma macina anumite amintiri... bun... fara prea multa vorbaraie lucrurile sunt gri iar eu sunt foarte confuza. Traiesc in State de 5 ani am fost acasa in vara si mi-am revazut X-ul cu care am fost menita sa fiu cred ca din fasha... Culmea acum suntem doar amici desi tensiunea sexuala si sentimentala ne roade pe dinauntru... O luna intreaga am stat in romania si ne-am purtat ca si cum am fi fost impreuna de o viata. Ca si cum apoartineam unul altuia. Relatia insa a fost absolut lipsita de atingeri saruturi sau vorbe de dragoste... Ne-am comportat prieteneste dar unde ne duceam lumea intorcea capul dupa noi sosotind ce cuplu frumos suntem. In familia lui m-am simtit ca si acasa, propria lui sora imi este prietena de suflet iar el... el are grija de mine in fiecare clipa.. Desi au trecut 5 ani de cind am fost impreuna pe plan sentimental... acum suntem amindoi in relatii separate. Eu aici cu cineva de trei ani, el acolo tot de trei ani... Asta pentru ca numai 2 ani a durat ca distanta sa ne ucida...
In ultima zi asta vara in romania... ma imbolnavisem. racisem subit intr-un hal fara de hal si mai erau citeva ceasuri si aveam de prins un avion sa ma intorc in state... S stat linga mine m-a doftoricit m-a dus la el acasa unde mama lui a avut grija de mine, iar in drum spre aeroport m-a tinut numai de mina... Cind am ajuns acolo inainte sa coborim din masina m-a sarutat pe buze ... M-am enervat desi am fost surprinsa in acelasi timp... A ales insa momentul gresit sa ma intoarca din drum... M-a implorat sa ramin inca o saptamina sa ne intoarcem in timp , sa fugim sa mergem undeva la munte numai noi doi fara lume, fara prieteni , fara cunoscuti... O fractiune de secunda l-am orivit fetelor si am stiut ca el e barbatul destinat mie, jumatatea mea pentru ca de cind sunt micuta visez un barbat care sa nu aiba limite.
Dar tot intr-o fractiune de secunda am realizat ca mi-as fi nenorocit viata din nou daca m-as fi intors din drum... Prietena lui ear in Spania cit fusesem eu in romania , coincidenta a facut ca ea sa se intoarca in aceeasi zi... Mi-am strins pumnii pina mi-am infipt unghiile in carne de deznadejde dar pe chip mi-am pastrat zimbetul si l-am refuzat. " Nu are rost sa ne facem rau unul altuia ... " Si am plecat fetelor... am plecat m-am suit in avionul ala si am plins tot drumul ... A doua oara in viata asta care si asha e scurta in care mi-am negat fericirea... Ash fi dat orice sa ramin inca o saptamina , sa il stiu al meu macar pentru sapte zile... dar m-as fi amagit. El cu viata lui, eu cu a mea...
Ma intorc in Martie acasa. De data asta voi locui la el acasa pe timpul vizitei mele... si nu stiu ce se va intimpla. Imi vine greu sa ma abtin desi stiu ca are prietena dar mai stiu ca nu e fericit cu ea vorbim mereu ;la telefon si desi nu ne spunem lucruri dulci ne mentinem moralul si suntem acolo unul pentru altul... Il stiu cu ea si ma ucide gindul... oare ce am sa ma fac daca ma intorc si sunt pusa in situatia imposibila de a da impuls inimii? Suntem amindoi nebuni si poate facem vreo prostie... si ne casatorim asa pe neasteptate... La ce sa ma astept oare? Mi-e tare teama fetelor va rog sa nu fiti suparate am turuit ca o moara stricata dar acum am nevoie de voi sa ma ajutati sa fiu tare , sa gindesc poate cu capul desi e clar ca ma intorc acasa sa iau o decizie...
Multumesc anticipat dragele mele de departe... -
Asta imi aminteste de mine...De plansetele pe care le-am tras cand am plecat de langa cel dupa care eram topita repetandu-mi obsedant ca el e ACELA si ca am ratat sansa vietii. Si e vorba doar de cateva sute de km...Acum am o alta relatie de care sunt foarte multumita dar poate ca e o nebunie- eu mai sper ceva in viitor, ceva nedefinit de la ACELA, mi-a intrat rau de tot in cap ca el e pentru mine. Eu m-as lasa in voia inimii, cum se spune, as da frau liber tuturor dorintelor mocnite...Mai gandeste-te ! Te pup
-
Draga mea "bijuterie",
nu vezi ca treci pe langa ceea ce poate fi "sansa" vietii tale? NU stii ca o astfel de sansa nu apare decat o singura data in viata?...sau niciodata...
Daca nu profiti de ea, vei regreta toata viata si vei ramane cu indoiala in suflet...nu vei sti niciodata daca el este sau nu alesul tau...eu zic sa incerci...si nu mai gandi atat, tu de fapt, acum te lupti "rational" cu hotararea pe care inima ta a luat-o deja. Eu va doresc sa va iubiti ca-n povesti! Iar daca, Doamne fereste, nu iese...macar stii ca ai incercat si ca nu el a fost acela. Curaj! Si nu face sau nu amana nimic din ce ai putea regreta mai tarziu! -
cred ca am acelasi raspuns ca DubiousPoem ,dar cred ca sunteti si egoisti.De ce nu va spuneti unul altuia ceea ce simtiti?E clar ca ziua ca va iubiti ,mi se pare clar ca va potriviti ,dar tu stii mai bine ce si cum,cred ca e o sansa care daca nu o incerci ,vei regreta toata viata(garantat),gandeste-te macar ca ai incercat si nu ai de ce sa te mai framanti.Ce rost are sa stai o viata intreaga cu suferinta in inima sau cu o parere de rau?
-
Sa va explic care e problema... Fly orgoliul nu e mare... Ne cunoastem de cind eram fata mare si el a fost primul meu barbat... II este teama sa imi spuna ce simte pentru ca a mai facut-o odata acum vreo 5 ani cind am plecat din tara si atunci a trebuit sa ii spun nu... M-a durut enorm pentru ca il iubeam cu aceeasi intensitate dar a trebuit sa fac un sacrificiu sa incerc sa il uit ca sa imi pot trai viata...
Ai dreaptate insa... Trebuie sa fim sinceri unul cu altul iar mie nu mi-e teama de cuvinte. poate ca avenit rindul meu sa spun lucrurilor pe nume?
Va multumesc fetelor! -
Draga jewls,
Eu nu inteleg; daca spui ca va iubiti, de ce nu sunteti impreuna? ce va desparte daca spui ca nu se intelege cu prietena lui? De ce nu se desparte pentru a fi cu tine? Tu de ce nu faci acelasi lucru pentru el?
Eu consider ca ai facut foarte bine ca nu ai ramas cu el inca o saptamana. Tu stii mai bine cum te-ai fi simtit pe urma. Saptamana aceea ti-ar fi adus placere dar si durere in acelasi timp. Placere pentru ca te aflai cu persoana iubita si durere pentru ca ai fi stiut ca totul se va termina. Iar suferinta indurata ar fi fost mult mai mare dupa saptamana petrecuta impreuna. Parerea mea este urmatoarea: daca amandoi vedeti unul in celalt jumatatea ideala, renuntati fiecare la relatia pe care o aveti si fiti impreuna. Cel mai rau lucru este nesiguranta; hotarati-va intr-un fel: impreuna sau despartiti. daca veti hotari ca veti fi impreuna lasati la o parte totul si casatoriti-va; la urma urmei, ce va poate impiedica? dar daca va hotarati sa fiti despartiti, despartiti-va definitiv; oricat de greu ar fi si de oricata stapanire de sine ar fi nevoie, nu mai vorbiti, nu va mai scrieti, incercati sa va uitati unul pe altul. O relatie de dragoste nu se poate transforma intr-o relatie de amicitie, iar vederea x-ului nu provoaca decat suferinta. Hotaraste ce vrei de la viata si de la el si actioneaza ca atare.
Larisa -
JAD & Fanemiluta
Ok pai a trecut putin timp ( Jad nu am cea mai mica idee unde dispar mesajele insa le-am citit pe toate). Va multumesc ca a-ti fost si sunteti alaturi de mine. Lucrurile se complia in mod dubios si bineinteles ca eu fiind mult prea departe la ora actuala aud tot felul de zvonuri care mai de care mai dubioase,... ba ca el e numai cu prietena lui din romania 24/7 , ba ca sta toata ziua bot in bot , ba ca e suparat si nefericit cu ea, ba ca nu se potrivesc si ca ea e o profitoare... De la propria lui familie ( sora lui) aud bineinteles numai lucruri favorabile mie si totusi ea nu ocoleste sa imi spuna in amanunt tot ce se intimpla zi de zi acasa si cum " el tinjeste dupa mine"... Sunt confuza nu asupra deciziei luate de a fi cu el ci asupra puterii birfei care ar putea sa ma aduca la Socola in curind. Urasc zvonurile adevarate sau false as prefera sa nu mai aud nimic si sa nu stiu nimic decit ceea ce aud de la el... Vorbim in continuare des la telefon dar mi-e teama parca sa nu ma minta sau mai bine zis mi-e teama sa nu retraiesc experienta negativa din propria mea familie in care tata a umblat mereu dupa foste si mama a fost politia dupa el in investigatii... Eu vreau o viata linistita si ma gindesc ca daca ma iubeste nimeni in lumea asta nu va mai conta pentru el... Dar o cunosc pe fetisoara aia o stiu tare versata si haina , o stiu acaparatoare si stiu ca nu va ceda fara o lupta pina la singe... Astept si numar zilele pina ma intorc in tara in Martie fetelor! Sper sa faceti o sedinta EVA ( JAD>>>>) ca sa pot participa si eu atunci... sa va cunosc.. Sau poate va scot eu pe toate la o prajitura , cafea alcohol etc... Deocamdata nu prea pot face multe de aici de departe! -
Jewls?
unde sunt mesajele?
in fine, spune-ne ce ai facut cu Mike? era in vara asta casatoria?
mi-e tare teama pentru tine, ma gindesc ca daca vei petrece pina in martie framintindu-te in halul asta, prea bine n-o sa fie.
dar parca era vorba sa vina el in vizita la tine in august?
sincer, ma ingrijoreaza situatia ta. daca vrei, vorbim pe privat.
cu drag,
maudi -
Maudi,
Nu stiu zau unde mi-au disparut toate mesajele si ce s-a intimplat???? Mi se pare ciudat cred ca cineva se joaca pe aici pe forum...
Ca sa iti spun ce s-a mai intimplat... CU Mike nu sunt inca nici macar logodita. Asta pentru ca nu e drept sa port inelul ala pe deget cind nu stiu prea bine ce e bine sau rau si nu pot sa il uit pe R cu una cu doua. Mi-e inca greu zilele trecute ma apucase o depresiune nervoasa completa. Stateam acasa la el ( el era jos se uita la tv) si ma uitam pe geam . fereastra lui da intr-o straduta superba , locuieste intr-un carteir select si scump cu multa natura si munti... si vedeam pomii atit de frumosi si mirosea a vara dar era liniste. M-a palit pur si cimplu un dor nebun de casa in momentul ala si am zis ca imi sta inima. Am inceput sa pling de singuratate , de ciuda ca nu sunt prietenii mei linga mine, ca nu am si eu parte de sentimentul ala de a fi intregita si multumita ca toate lucrurile materiale din lume nu imi vor putea aduce satisfactie pt ca sunt atit de departe de casa... Am plins vreo 2 ore in continuu si intr-un fel am realizat din nou ca sunt confuza. America e mare si frumosa si iti ofera mari satisfactii dar in final tot acasa vrei. E inevitabil . Te urmaresc amintirile ca un cosmar neterminat. Mi-e greu Maudi. NU stiu ce se va intimpla. R nu vine in America pt ca nu si-a luat viza. Culmea tocmai el care mai are trei vize pe pasaport de America si care a mai fost aici nu si-a luat viza... Poate e un semn. Dar daca stau si ma gindesc bine am fost cu Mike de doua saptamini sa micsoram inelul ala de logodna si magazinul de doua ori a fost inchis. Poate si asta e un semn. CA nu apartin.
Mi-e dor de casa si de familia mea care s-a destramat aici , si de lumea in care traiam atunci. Si din toate partile lumea imi spune sa uit de trecut si sa merg catre viitor.
Pupici,
Giulia -
of, of, of, copil frumos....
nu stiu ce sa mai zic. sa intregesc corul inteleptilor? la ce ti-ar ajuta? nu stie nimeni mai bine ca tine ce te face fericita.
si mai lasa semnele cu magazinul inchis. daca nu sunteti ordonati si nu va incadrati in program, nu sunt sfintii de vina.
cu trei vize deja si nu a mai primit alta? poate ca nici n-a vrut...
e prea mare incurcatura, zau. mai bine ia-ti bilet de avion, mergi acasa si clarifica lucrurile afla adevarul despre el si prietena aia, vezi ce spun prietenii in care ai tu incredere despre adevarata lor relatie...
iar cu bietul Mike...ma abtin cu greu sa nu ma gindesc si la el. el trece cu tine prin ce treci tu cu cel de-acasa.
roaga-te si alege ce-i mai bine pentru linistea ta sufleteasca.
cu mult mult drag,
maudi
-
maudi draga mea,
ai mare dreptate tocmai pt ca vezi tu nu m-am gindit absolut ncii un minut la ce se gindeste mike si prin ce trece el... M-ar durea sa stiu ca ma inseala cu altcineva asa cu inima cum o fac eu... Dar ma chinui in felul asta si nu este bine/// Vreau sa ma eliberez dar stii ce ma omoara. Sentimentul acela de nedreptate pe care am sa il am la altar in fata icoanelor si a preotilor cind va trebui sa ma marit cu mike. Si e rau si hain ca spun asta dar inima mea slaba asta simte.
multam pt. cuvinte! -
Eu abia azi am aflat de nelinistile si suferinta ta, caci doar de ieri sunt membra a clubului. Am urmarit toate mesajele pe care le-am gasit(caci am inteles ca unele au cam disparut in neant) si pot sa-ti spun ca povestea ta inceputa in ian. 2002, adica de la primul mesaj, m-a tulburat mult. Iti doresc, numai bine, si sa stii ca suntem alaturi de tine.
Uite cum oamenii ii plang doar pe cei cu suferinte fizice, cand sunt atatia care sufera cu sufetul si isi ascund suferinta.
Tu ai facut bine ca te-ai destainuit noua. Ai primit sfaturi intelepte. Amndoi, si Mike si R,nu merita sa sufere. Asa ca eu cred ca ar trebui sa incerci acum sa mergi mai departe cu Mike, caci deja de 3 ani, si-a cladit sperante.
Dar esti sigura ca il iubesti? Daca nu, lasa-l sa-si gaseasca fericirea pe care nu i-o poti darui tu, si incearca totul, lupta-te "la sange" (cum spuneai tu) cu fetisoara aceea (si sigur ai sanse daca spui ca R inca te iubeste pe tine si nu pe ea), da-ti o sansa langa R. Iar daca nu va merge, vei fi fericita ca nu va trebui sa mai traiesti cu povara unei indoieli cumplite, ca l-ai pierdut pe cel ce iti era sortit.
Capul sus si mai trimite-ne vesti. Acum luam parte la lupta ta asa ca mai spune-ne si nou ce mai faci si cum decurg lucrurile.
Esti o scumpa, care a suferit deja prea mult, asa ca incearca sa clarifici situatia, cum te-am sfatuit eu, daca ai incredere in parerea mea.
Oricum, indiferent cum o vei scoate la capat noi suntem inca aici.
Iti trimit bezele.