cum aflu daca e EL sau nu
-
0 0Dragele mele, vreau sa va spun ca am vorbit cu nenumarate persoane si din cat am vorbt mai mult din atat m-am cufundat mai mult in ganduri. Sunt foarte confuza in legatura cu ceea ce simt pentru un baiat pe care l-am intalnit acum 5 luni, cam tot atat timp avem impreuna. O luna si jumatate din relatia noastra a decurs foarte bine, ne intelegeam super si chiar ne intrebam "oare noi de ce nu ne certam, nu gasim nimic?", asta mai in gluma mai in serios. Nu stiu ce m-a atras la el, nu e o frumusete, nu e un macho, cum se spune, un dandi, ceva de genu asta. E o persoana foarte complexa, cu putini prieteni foarte buni, in rest doar cunoscuti. Gandim la fel in unele situatii, ni s-a intamplat foarte des sa spunem acelasi lucru in acelasi timp. Avem aceleasi gusturi, aproximativ, ma rog cat se poate sa fie similare intre un baiat si o fata. El are aproape 22 de ani iar eu 19. Nu e vorba de varsta, dar toti cei din anturajul meu ma sfatuiesc sa renunt pentru ca nu face de mine, ca nu e pentru mine, ca-mi trebuie ceva mai bun. Mama mea mi-a spus ca alegerea e numai a mea si ca sa fac ce cred eu, dar ca parerea ei ramane aceeasi. Si prietenele mele imi spun ca nu mi se potriveste, la fel si baietii cu care am discutat. Nu stiu ce au cu ei, poate ca in preajma lor nu se poate comporta asa cum se comporta cu mine. Ma refer aici la felul lui de-a fi, nue in largul lui intre necunoscuti si foarte greu accepta pe cineva in cercul lui de prieteni tocmai din cauza complexitatii lui. E leu, poate asta va ajuta cu ceva, iar eu sunt capricorn. A, si pornisem de la faptul ca ne-am inteles foarte bine o perioada de timp, ei bine apoi, din cauza interventelor sau mai bine spus influentelor parintilor si a tuturor celorlalti ne-am certat, chiar ne-am despartit, dar n-am putut sa stam mult timp asa, nici eu n-am rezistat nici el. M-a cautat, l-am cautat. Asta s-a intamplat prin martie-aprilie, apoi dupa ce ne-am impacat pt ca n-am putut rezista certati nu a mai fost la fel, am inceput sa ne certam din orice tampenie, gaseam nod in papura, parea ca suntem in cautare de astfel de chichite ca sa avem de ce ne certa, si recunosc, mai mult eu facem asta, dar si el cateodata. Ne certam daca nu in fiecare zi, atunci o data la 2-3 zile dar ne impacam apoi, pt ca ne dadeam seama ce fraieri suntem ca ne suparam pt rahaturi, scuzati limbajul. Acum 3 zile ne-am dat seama ca nu e bine ce facem, ca ne certam asa ca chiorii degeaba, si ca ar fi mai bine sa ne despartim asa pentru un timp ca sa ne punem in ordine ideile, poate chiar sa iesim si cu altii si sa comparam, sa vedem cum sta treaba, daca e sa fie o sa fie, daca nu, atunci avem pe altii rezervati. Sunt atat de confuza, imi era un dor de el a doua zi, si chiar atunci cand a plecat dupa ce vorbisem, nu ne-am putut abtine sa nu ne sarutam. Nu am avut relatii intime, cu toate ca am fost aproape, pentru nici unul dintre noi asta nu inseamna mai mult decat sufletul, am discutat si ras-discutat chestia asta. Daca e, vine si sexul, atuni cand trebuie sa vina. Toate la timpul lor. Azi am vorbit toata ziua, am stat impreuna si am vorbit pur si simplu de toate lucrurile pe care vi le povestesc si voua acum. Amandoi am ajun la concluzia ca trebuie sa ne despartim si ca trebuie sa fim buni prieteni pentru a ne da seama de ceea ce simtim su adevarat. Eu nu sunt sigura de ceea ce vreau, trebuie sa simt ceva pentru el ca altfel nu m-ar macina atat, nu as fi atat de implicata ci poate indiferenta. Dar de exemplu mama mea are o prietena foarte buna la serviciu si ea ma admira pe mine foarte mult. Prietena asta are un baiat care e de aceeasi varsta cu ex prietenul meu, il cheama Radu, e un baiat foarte simtit, ne-a facut cunostinta. E un baiat nici urat nici rumos, are situatie, e foarte bine educat. Si vreau sa va spun ca de cand mi-a facut cunostinta cu el am inceput sa ma gandesc la lucruri ca "E Marian
, cel cu care vreau sa fiu sau poate ma inseala inima, daca Radu ar fi mai bun pentru mine?, oare au dreptate ceilalti, eu merit mai mult decat poate sa-mi ofere Marian? oare chiar ma subapreciez? o sa pot simt -
kitlina, raspunsul e in sufletelul tau. Si eu am trecut prin ceva identic, dar la mine s-a dovedit faptul ca parintii si prietenii aveau dreptate.
Daca tu crezi in el si simti ca te macina dorul, apai nu mai sta pe ganduri. De ce crezi ca Radu e mai bun? Pentru starea materiala?! Dar inimioara ta ce spune? Daca iubesti cu adevarat, lupta ! Impotriva parintilor si cunoscutiilor luptati ca sa le demonstrati ca el nu este asa cum cred ei. Dar se poate - ca si in cazul meu - ca cei din jurul tau sa vada mai multe decat tine, care esti orbita de dragoste. Tu il cunosti mai bine, asa ca doar tu sti raspunsul. -
Pufyca iti multumesc pentru mesajul tau incurajator. Te rog sa-mi mai povestesti cate ceva, cum pot sa-mi dau seama. Tu cum ti-ai dat seama ca parintii au dreptate? Cum pot sa fac si eu la fel? Simt ca innebunesc, fiecare imi spune cate ceva si eu nu stiu ce sa mai cred, mi-i s-au tulburat gandurile in atata hal incat nu mai stiu cum sa actionez, nu mai stiu nimic.
-
Pai puiule, cand toti imi spuneau ca nu e de mine se refereau la faptul ca nu ne potriveam de nici un fel. In primul rand ca eu fusei mai studioasa si cel putin stiu sa vorbesc coerent, iar el cand incepea o fraza, nu mai stia cum s-o termine, si cu dezacorduri de te durea capul.
Eu imi spuneam ca nu ma intereseaza treaba asta, baiat bun sa fie! Ce prostuta eram! Imi era rusine sa-l prezint rudelor si prietenilor, mai ales colegilor de liceu, unde si cel mai nestudios coleg din clasa a luat BAC-ul cu 8.50 la romana oral. Deeecci...
Insa pentru mine nu conta pana a inceput sa ma minta in prostie. Si il prindeam de fiecare data cu mata-n sac dar tot nu se lasa. Mintea de-nghetau apele.
Pana ce i s-a umplut paharul si mi-a venit mintea la cap. Atunci i-am dat papucii si m-am urat pe mine insami ca am putut sa am o relatie cu un incult si cu un "baiat de cartier" cu muschi pe el si tatuaje, care cand deschidea gura...picau pasarile din copaci!
Cam asta a fost cu mine. Poate la tine este altfel, de aia iti spun ca raspusul il cunosti numai tu, nici parintii, nici prietenii, doar TU! Deschide ochii sa nu faci aceeasi greseala ca a mea. -
Omul din greseli invata, asa ca, daca ceilalti au dreptate poti trece aceasta relatie la "experienta de viata"...cred ca multe dintre noi ne-am indragostit, sau am crezut ca suntem indragostite,de cine nu merita!
Ia o coala alba, imparte-o în doua...
argumente pro si contra... ce iti place la el, ce nu iti place, de ce e bun, de ce e rau...si vezi în favoarea cui inclina balanta.
PS. scuze pentru reeditare, dar am vazut ca nu se poate citi mesajul daca este scris cu diacritice! -
Offf fetelor, si mai ales pufyca, trebuie sa-ti spun ca Marian nu e deloc incult, chiar stie ce si cum vorbeste, anul asta termina facultatea, invata pentru licenta si e ceva de capul lui. Restul oamenilor nu-l cunosc deloc, si spun ca nu-l plac pentru ca el este genul de om care daca nu cunoaste sta retras si nu se arunca in conversatii, asa e el, intre straini nu-i este bine. Si oricum, daca va fi sa nu ne potrivim pe parcurs tot o sa aflam. Cred ca o sa incerc sa ma linistesc si sa las lucrurile sa curga de la sine. Va multumesc mult, si bineinteles primesc in continuare sfaturi care o sa-mi calmeze negura asta din suflet. Va pup pe toate.
-
nu uita ca si prietenii pot fi egoisti si prin relatia ta cu Marian, luand in considerare felul lui de a fi, il vad ca un posibil obstacol in relatia ta cu ei...
pana la urma viata este un joc al norocului si eu traiesc cu doctrina "mai bine sa regret ceea ce am facut decat sa ma intreb toata viata oare cum ar fi fost daca!?!"
Faptul ca va certati tot timpul poate fi atribuit presiunii care planeaza asupra relatiei voastre, crezi ca e usor sa vezi ca nu esti acceptat de catre prietenii persoanei pe care o iubesti!?!
Trebuie sa faci o analiza a sentimentelor tale si sa vezi daca il iubesti cu adevarat si daca merita si daca vrei sa mergi mai departe sau nu, dar nu te lasa influentata de catre nimeni... -
Si eu am stat cu cineva. Relatia mea a durat ani buni. Ne iubeam f. mult si nu conta ca prietenii si parintii imi spuneau ceea ce credeau ei despre el. Atunci nu le dadeam atentie dar pe parcurs (petrecand f. mult timp impreuna) m-am convins si eu. Ciudat a fost ca am renuntat la relatie tocmai cand il iubeam cel mai mult. Trebuia sa ne casatorim, dar deja il cunoscusem si mi-am dat seama ca nu trebuie sa fac pasul acesta. Acum suntem despartiti de un an si jumatate, dar am ramas f.buni prieteni.Imi este greu dar imi impun sa fiu puternica. Intr-o relatie, nu numai dragostea este pe primul loc. Intelegerea - este una din conditii. M-am convins ca si persoana de langa tine trebuie sa fie acceptata de prieteni si rude pentru ca pana la urma traim intr-o societate. Nu suntem ca Adam si Eva. Tu esti singura care trebuie sa iei o hotarare. Pune in balanta avantaje si dezavantaje. Si inca ceva nu te lasa influntata. Convingete tu singura, pune-l la tot felul teste (asta binenteles fara sa-si dea seama)si apoi sigur vei lua o hotarare. Daca e sa ramai cu el e foarte bine. Daca nu sa nu ramai blocata in durere. Cauta pe altcineva, dar atunci sa fii mai atenta
-
kitlina, vreau sa te intreb ceva: prietenii si cunoscutii ii reproseaza lui Marian numai faptul ca sta retras? te-ai gindit cumva ca poate sunt invidiosi pe el? sau ca ei intr-adevar nu merita atentie si incredere? eu inclin sa cred ca este vorba despre varianta asta. pina acum, nu am auzit de la tine nici un alt defect, decit ca e foarte selectiv cu prietenii. pai, e asta un defect real? nu crezi cumva ca e o calitate? ca nu se arunca la primul venit cu secrete si o falsa sociabilitate?
cind te certi cu el faci jocul invidiosilor, asculta-ma pe mine. din cite imi spui, voi va potriviti manusa, mai ales faza cu gindurile comune si intelegerea aia minunata pina nu te-ai lasat tu influentata de "prieteni".
prietenii te vor cu toate secretele pe masa si ii enerveaza faptul ca pe Marian nu il pot "prinde" de ceva, nu il cunosc in amanunt, asa cum te cunosc pe tine (tu spui ca le tot ceri parerea etc).
mama ta e firesc sa te condidere mai buna decit toti baietii. dar ceea ce meriti tu este fericirea, nu banii barbatului de linga tine, caci daca e neom, oricum n-ai ce face cu ei.
sugestia mea e sa dai naibii gura lumii ca nu traiesti cu ea. nici sa nu te gindesti vreodata ca trebuie sa obtii aprobarea "prietenilor" pentru a avea un anume iubit! e cea mai mare aiureala pe care am auzit-o! prietenii vin si se duc, tu si sotul tau indurati si raul, va bucurati si de bine, acolo in casuta voastra unde n-o sa vina nimeni sa va rezolve problemele.
Radu o fi baiat bun, dar nu te iubeste asa ca Marian, care a fost in stare sa iti ierte toate iesirile din cauza prietenilor. esti foarte influentabila, sa stii, iar faptul ca un baiat matur si serios ca Marian te-a iertat si te-a inteles de atitea ori..ce iubire mai mare vrei? asta e totul. nimic altceva nu conteaza!
departeaza-te pentru o vreme de amicii tai, sau daca stai cu ei, nu mai aduce vorba de framintarile tale intime cu Marian. ia hotarirea singura, dupa inima ta. daca e destept cum zici, Marian va face si bani in viata
-
Fetelor scuzati-ma ca revin dupa o absenta atat de prelungita, dar am fost foarte ocupata si vara asta nici nu am cuvinte sa spun cat de minunata a fost.
Vestea mai mult decat buna este ca acum sunt tot cu Marian. Si e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata si amandoi vrem sa fim pentru toata viata si dupa moarte. Stiu ca suna ca un vis dar eu am convingerea ca se poate realiza. Il iubesc enorm si el ma iubeste pe mine la fel. Nu putem rezista unul fara celalalt. Vreau sa va spun ca dupa ce a terminat facultatea am vb cu el destul de serios si a dat examen la alta facultate care sunt sigura ca este cea mai potrivita alegere pentru el. Am stat alaturi de el cand s-a pregatit si l-am ajutat cat de mult am putut, a intrat cu brio al 9-lea, fara taxa. Vestea haioasa este ca primul an este de armata, adica are si cursuri care incep din 15 noiembrie dar trebuie sa stea acolo, ca la armata. A depus juramantul si ii mai dau voie acasa, in permisie.Maine il astept. Imbucurator este ca facultatea respectiva este la 2 statii de locuinta mea si din tot timpul de la inceperea armatei doar 2 zile nu ne-am vazut deloc. In rest m-am dus acolo si macar 10 minute ne-am vazut. Ne trimitem o gramada de mesaje, vb ffff mult la tel si ne dam bipuri.
Va multumesc inca o data pentru sfaturile date. N-am mai tinut cont de parerea celorlalti, si vreau sa va spun ca s-a schimbat foarte mult, este degajat si toti il plac acum, mama e chiar incantata de el
. Spre fericirea mea, de ce spun ceilalti nu spun ca ma doare la 7km in spate dar nici nu ma mai deranjez sa-i ascult. Stiu doar ca suntem doar noi pe lumea asta unul pentru celalalt. Am fost si la munte vara asta, a fost extraordinar. Normal ca ne-am mai certat din banalitati, se putea?!?!
)) dar mai mult de 3 ore si asta e maximum maximorum n-am stat certati. Aproape 24h/24 am stat impreuna vara asta. Cred ca ne-am invatat prost, din moment ce acum ne vedem cam rar. Sunt foarte fericita. Va pupic pe toate si tinem legatura.