omul si cumplita lui singuratate....
-
30 Aug 2006, 23:320 0...copilarim: suntem fericiti, nimic nu este mai fascinant decit jocul; devenim adolescenti: apar marile probleme existentiale, ne indragostim - suntem fericiti, apoi suferim din acelasi motiv-dragostea; ne maturizam putin cite putin, ne indragostim iar - gasim asa zisa pereche, ne casatorim , credem ca vom trai fericiti pina la capat...nimic mai fals, iluzii cu care ne hranim zilnic pentru ca avem nevoie sa credem....
suntem niste mari naivi si credem ca am gasit reteta, nu exista asa ceva
am scris aceste rinduri, pentru ca aveam nevoie sa vorbesc cu cineva...
tocmai mi-am luat o palma nemeritata de la viata.... -
30 Aug 2006, 23:36Stii ce mi se pare cel mai ironic? Ca asa suntem... asa cum unii ne ranesc pe noi, la randul nostru ranim pe altii. Asta e natura umana, sa caute mereu sa sa-si satisfaca nevoi de moment, sa obtina fericire macar si pentru o clipa.
Daca am intelege acest lucru nu am mai suferi asa de mult, dar nici nu am putea trai o dragoste... deci ce alegem? -
30 Aug 2006, 23:39Mygdal, nu esti singura. Viata este nedreapta uneori cu cei care nu merita.
Ce-ai patit? -
31 Aug 2006, 00:02Am toata noaptea la dispozitia ta.
Spune ce ai patit. E asa de bine sa discuti cu niste oamnei care nu au cum sa iti dea un sfat subiectiv ptr ca nu te cunosc