dragoste / independenta

  •  
    • 65 mesaje
    28 Aug 2006, 22:40
    0 0
    Salutare!
    am si eu o mica-mare problema si as fi recunoscatoare daca s-ar gasi cineva sa ma ajute cu un sfat....am un prieten de cativa ani...mai nou se pune problema casatoriei...liste de invitati si altele de genul asta...il iubesc....ma iubeste...am visat toata viata sa mi se intample asta....

    ....si totusi...parca am o piatra in piept care ma face sa vreau sa fug, sa fiu singura, sa nu depind de nimeni, sa am casuta mea, lucrurile mele , gandurile mele....desi ca orice fata am visat si eu sa fiu ceruta in casatorie, sa fiu mireasa, nu mi-am imaginat niciodata un viitor alaturi de un sot si copii...am visat sa fiu o femeie independenta....de multe ori am cautat chiar sa ma mut separat de el (locuim impreuna de ceva vreme) dar niciodata nu am facut pasul decisiv de a ma muta...inca...


    si totusi il iubesc....mai mult decat as fi crezut ca sunt capabila sa iubesc
  •  
    • 854 mesaje
    28 Aug 2006, 22:46
    0 0
    iubesti, dar ai nevoie si de independenta, pt ca dragostea nu e sinonima cu dependenta. probabil ca acum ai doar emotii, pt ca te-ai vazut pusa in fata faptului implinit. e fireasca deci reactia.
    trebuie sa te gandesti insa ca nu o sa se schimbe nimic, mai ales daca ati mai stat impreuna. o sa ai prietenii tai, eventual poti sa vorbesti cu el, sa-i explici ca uneori ai nevoie de singuratate,, sa fii doar tu cu tine, si nu cred ca nu va intelege asta.
  •  
    • 65 mesaje
    28 Aug 2006, 22:49
    0 0
    poate ca ai dreptate...dar ma simt de parca as fi la o rascruce de drumuri si trebuie sa ma hotarasc pe ce drum vreau sa o iau....iar timpul se scurge si eu nu am luat inca nici o decizie...cam asta simt...
  •  
    • 854 mesaje
    28 Aug 2006, 22:51
    0 0
    ce simti cand esti cu el? ce simti cand esti singura?
    esti de fel mai retrasa, in sensul ca ai nevoie de momente in care sa fii doar tu cu tine?
    de ce anume ti-e frica de fapt?
  •  
    • 8901 mesaje
    28 Aug 2006, 22:51
    0 0
    De obicei barbatii inainte de marele pas simt asta. Are si o denumire stiintifica care imi scapa acum.
    Ai intrat putzin in panica, insa sper sa-ti treaca. In fond tu tot a ta vei fi, nu se va pune nimeni de-a curmezisul in viatza ta, si in plus ai sa ai langa tine un sprijin.
    In final nu e decat o formalitate!!!
  •  
    • 65 mesaje
    28 Aug 2006, 22:57
    0 0
    sunt mai retrasa de felul meu...adica am fost asa pana pe la varsta de 22 ani...acu am un loc de munca bun, functie de conducere, sunt mult mai sigura pe mine si mai deschisa fata de ceilalti....asta cel putin in societate...fata de ceilalti...pana sa fiu cu baiatul asta al meu, obisnuiam sa scriu poezii, incepusem si un mini roman...

    nu stiu de unde vin toate sentimentele astea care ma bulverseaza si tare mi-ar placea sa le pot face sa dispara...dar deocamdata nu prea am reusit....dupa cum se vede


    va multumesc pt sfaturi
  •  
    • 8901 mesaje
    28 Aug 2006, 23:00
    0 0
    Creamy, tocmai am citit pe alt topic faptul ca tu ai renuntzat la un an de scoala pt barbatul iubit si ca a urmat o serie de esecuri in viatza ta din cauza asta.
    Erai prea tanara, l-ai iubit prea mult, care au fost prioritatile tale in momentul ala?
    Daca il simti putin vinovat acum, probabil il vei simti si de acum inainte.
    Dar timpul nu e pierdut sa te realizezi profesional si nici sa devii independenta financiar, sustinuta chiar de catre el.
  •  
    • 854 mesaje
    28 Aug 2006, 23:03
    0 0
    inseamna ca asa e felul tau, si de fapt in societate te-ai schimbat, te-ai adaptat, pt ca asa era nevoie.
    nu este nimic rau in a avea nevoie de independenta. ti-e teama sa spui "DA", pt ca stii ca e penetru toata viata, sau asa se presupune, si odata ce ai facut pasul asta, nu il mai poti da afara din viata ta.
    sfatul meu e sa inveti sa impaci nevoia ta de independenta cu casnicia. vorbeste-i, spune-i despre tine, despre firea si despre nevoia ta. numai asa poti gasi o rezolvare.
    de obicei oamenii timizi si restrasi sunt asa pt ca nu prea au incredere in ei, si le e oarecum teama de ceilalti oameni. tie de ce ti-e teama in relatia asta?
    oricum, firile mai introverte sunt capabile de sentimente mult mai puternice decat cei extroverti. numai ca rareori spun ce simt, si au nevoie de spatiul lor. te regasesti in descriere? iti e greu sa-i spui ce simti?
  •  
    • 65 mesaje
    28 Aug 2006, 23:04
    0 0
    realizata financiar incep sa fiu...pas cu pas...sunt pe drumul cel bun...dar prin propriile forte, fara ajutorul lui sau al altcuiva....nici nu as fi acceptat sprijin financiar din aprtea lui...adevarul e ca nici nu s-a oferit la momentul cand poate as fi avut nevoia
  •  
    • 8901 mesaje
    28 Aug 2006, 23:07
    0 0
    Si totusi nu ti-ai iertat faptul ca ai renuntzat la anul ala de scoala, nu?
    Cred ca asta e primul hop pe care trebuie sa-l treci. Sa te impaci cu tine insati, ca altfel nu te vad bine!
  •  
    • 65 mesaje
    28 Aug 2006, 23:15
    0 0
    nu ma impac cu gandul la anul pierdut, pt ca sunt sigura ca viata mea ar fi fost alta...poate nu mai buna....dar alta. pt ca din cauza acelui an pierdut am renuntat sa studiez ceea ce ma pasiona...am pierdut trenul, cum s-ar zice....acum fac ceva total diferit, care aduce bani, dar satisfactie....

    ....ori de cate ori am fost in impas in viata asta a mea....si am trecut prin destule...m-am bazat intotdeauna numai si numai pe mine. am avut si norocul sa intalnesc persoane relativ straine care moral m-au ajutat enorm...n-as fi rezistat fara acel sprijin....


    ...viata in 2 presupune sprijin reciproc...si nu stiu daca el poate sa mi-l ofere, daca va fi cazul....e un tip bun la suflet, dat egoist...asa e el si il iubesc asa cum este...
  •  
    • 854 mesaje
    28 Aug 2006, 23:17
    0 0
    il iubesti asa cum este, dar tot nu te poti impaca cu egoismul lui, si cu faptul ca nu te poti baza pe ajutorul lui...?
  •  
    • 65 mesaje
    28 Aug 2006, 23:18
    0 0
    vezi cate indoieli am?????????

    cum sa ma marit????????????????
  •  
    • 8901 mesaje
    28 Aug 2006, 23:20
    0 0
    Creamy, in fond, actul casatoriei se poate desface oricand, fara prea multe complicatii. Si mai e un lucru pe care trebuie sa ti-l bagi in cap: ca nu exista "am pierdut trenul" atunci cand e vorba de pasiunile tale! Ai sa vezi ca poate cu timpul se vor ivi si alte trenuri cu aceeasi destinatie.
  •  
    • 854 mesaje
    28 Aug 2006, 23:22
    0 0
    doar discutand cu el poti sa gasesti o rezolvare. trebuie sa-i spui tot ce ai pe suflet, si tot ce te face sa te indoiesti. iti spun din experienta, discutia cu el, si sa-i spui tot ce te-a deranjat, e unicul mod de a scapa de indoieli, de frustrare! si e drumul spre iertare...
  •  
    • 8901 mesaje
    28 Aug 2006, 23:27
    0 0
    Dark are dreptate numai in cazul in care stii ca astea se pot discuta cu el. Parerea mea ferma, e ca o casnicie trebuie inceputa pe un teren curat. Daca e o baltoaca ici-colo, tot te vei manji de noroi intr-o buna zi!
    Aduna-te, casca ochii bine, vezi daca merita iubit, daca te simti jumatatea lui, si in primul rand nu te lasa dusa de val!