Daca...
-
0 0As dori sa va intreb ceva, scriu aici deoarece am observat ca e cel mai aglomerat loc.
Daca ati avea o situatie cat de cat stabila aici, dar de supravietuire, un copil care se apropie de majorat si in rest nimic ati fi dispuse sa o luati de la capat la mii de km departare, intr-un loc in care nu va puteti baza pe nimeni, doar pe forte proprii? Oare nu e prea tarziu...ar trebui sa continui pe un drum sigur dar nesatisfacator sau mai am timp sa incerc altceva?
p.s. multe prietene care ma cunosc, imi spun ca nu-mi lipseste (aproape) nimic, dar eu stiu ca nu e asa; nu sunt un spirit aventurier. Astept parerile voastre care sigur ma vor ajuta. Pupici! -
pai daca nici acolo nu te poti baza pe nimeni de ce nu o iei de la capat aici?in ce sens te referi?sentimental sa o iei de la capat sau la a-ti asigura o stare materiala mai buna decat aici?...eu nu as putea pleca de aici...singuratatea mi se pare cel mai oribil lucru ...asa ,chiar daca m probleme sau sunt trista,sun o prietena
...serios acum...sincer iti spun,eu nu as avea curaj....... -
yep.eu sunt dispusa....am fost dispusa sa renunt la job,familie(parinti),prieteni,casa......si in acelasi timp,la o relatie, de dragul relatiei.
nu sunt spirit neaparat aventurier,ci chiar imi place sa simt stabilitate.....dar,cand e vb de a schimba decorul .... cand conditiile sunt mai mult decat bune,si imi este permis .dece nu? -
Classy, aici am un echilibru oarecum realizat,o casa in care ma simt bine, cu tot ce-mi trebuie, un serviciu, platit la limita dar unde am acumulat vechime, unde ma simt respectata si uneori chiar iubita, un copil reusit dar pentru ca l-am crescut singura parca as vrea sa-i ofer o deschidere, parca ma simt provocata si vreau sa spun "uite, pentru copilul asta am fost in stare sa fac ceva".
Da, imi lipseste implinirea in plan personal, bunatatea si naivitatea mea uneori m-a facut sa intalnesc oameni care au profitat de mine. Imi lipesc prietenii, viata sociala, fiecare zi aici e la fel. Simt ca as putea inca sa dau mai mult, simt ca aici drumul nu mai duce decat spre...nicaieri.
Pe de alta parte nici acolo, departe, nu am pe nimeni, mai mult am vazut reactia unor romani, care mi-au spus "stai acasa" de teama sa nu apelez cu ceva la ei si asta m-a indarjit si mai mult.
Asta e problema, nu stiu unde ma vad peste 20 de ani! -
Moniqa, am doua observatii (nu critici la adresa ta, te rog sa incerci sa le percepi ca atare).
1. am senzatia ca tu ti-ai construit o identitate in jurul ideii de persoana care ofera si/sau serveste pe altii, iar in afara acestui rol te auto-percepi ca fiind nimeni si nimic. Nu sunt deloc surprinsa ca cei cu care ai interactionat au luat fara sa ofere nimic in schimb. We teach people how to treat us, zic americanii, si zic corect. Iarasi nu sunt surprinsa ca motivezi dorinta de a pleca in alta tzara ca act de serviciu catre fiica ta.
2. Plecarea intr-o alta tzara nu va rezolva deloc problema de fond de care te plangi tu, anume lipsa unei vieti sociale si sentimentale implinite, ci va avea clar exact efectul invers. Intreaba orice emigrant. Daca ai probleme cu astea in locul unde traiesti de foarte multi ani si unde te-ai nascut, este mai mult decat probabil ca intr-un loc complet nefamiliar, chestiunea va deveni infinit mai complicata.
So, wherever you go, there you are. Nu poti scapa de tine insati, oriunde te-ai ascunde. -
1. am senzatia ca tu ti-ai construit o identitate in jurul ideii de persoana care ofera si/sau serveste pe altii, iar in afara acestui rol te auto-percepi ca fiind nimeni si nimic.
Am citit cu interes raspunsul tau. Uite, am luat aceasta fraza de ex. in care nu te inseli. Ce pot face ca sa schimb ceva din aceasta stare de fapt? -
Of, eu nu sunt psihoterapeut si habar n-am cum sa te ajut sa "desfaci" si sa "descurci" toate pagubele pe care jde factori/intimplari/persoane le-au provocat din copilaria ta si pina acum.
Singurul lucru pe care pot sa-l fac este sa-ti spun cu deplina sinceritate si convingere: imi pari o femeie inteligenta, educata si capabila. Pune toate calitatile astea in slujba TA, fiindca TU esti tot ceea ce ai sa ai vreodata. Incepe sa-ti raspunzi tot mai des la intrebari de genul "ce vreau eu?", "cum vreau eü?", "ce imi place mie?" si go for it tot mai des. -
Moniqa, cu toate ca stiu ca evele nu sunt de acord cu mine...da-mi voie sa-ti spun parerea mea...si nu am 20 de ani: asa se intampla cand ii pui pe CEILALTI, (indiferent cine sunt ei)pe primul plan! TU nu mai existi, esti nemultumita, simti ca poti, vrei, iti doresti mai mult, dar nu ai! De ce? Pentru ca nimeni nu iti da! TU trebuie sa iti iei ceea ce consideri ca merita! Poate pare o lege a junglei, dar cam asta este lumea in care traim, lumea reala!
Daca tu sti exact ce vrei si consideri ca esti pregatita, poti face orice pas spre realizarea ta in alta tara! Dar numai daca esti o persoana cu mare putere de lupta! -
Fii egoista
gandeste-te ce ti-ar face tie bine, asa cum te-au saftuit si alte fete; si numai cand iti va fie tie bine si vei fi fericita vei putea sa faci bine si celor din jurul tau cu adevarat
asa am facut si eu... am plecat... desi s-a spus ca sunt egoista; acum toata lumea zice ca am avut dreptate si c-am facut bine
-
Stii ce mi-a spus o cunostinta care a emigrat in Canada ??? "Chiar daca pleci si trebuie sa muncesti de jos, oricum, mai rau ca in Romania nu e in nicaieri !!!" Probabil se referea in sensul de exploatare, ore peste progr neplatite....
Daca ai pe cineva care sa te sustina , macar un pic la inceput cred ca ar fi bine sa pleci !!
Eu personal sunt as pleca cu toate ca cei care ma cunosc spun ca am un serv fff bun. Nu e asa, m-am saturat sa ajung dupa ora 19, sambete la serv, fara sa fiu platita !!! Si cred ca mi-as dori sa fac altceva !
Sa pot oferi mai mult copilului meu !!!