Am intalnit si oameni de calitate
-
0 0Am vazut topicurile acelea cu date personale despre oameni care au creat suferinta altor oameni....
Cred ca ar fi mai frumos sa punem aici si povesti frumoase, nu neaparat cu date personale.
Eu ma intreb de exemplu unde au ajuns anumite persoane pe care le-am iubit sau macar apreciat dar ale caror drumuri au luat-o in alte directii...si nu cred ca as mai putea vreodata sa dau de ei...
O sa o pomenesc pe o fosta dragoste aici, Andreea Hegedus, stiu ca era din Sighet, a terminat Informatica la Timisoara si ne-am cunoscut in perioada cand era studenti amandoi, pe la inceputul anilor '90.
Cred ca e o sansa de 1 la 20 de milioane sa citeasca acest forum, dar tare as vrea sa stiu ca e fericita. O femeie fantastica, ce merita tot ce e mai bun pe acest pamant...
Cred ca m-a lovit nostalgia astazi... -
si pe mine, asa ca zic si eu...
sunt multi oameni pe care pur si simplu ii lasi in urma fara ca macar sa-ti dai seama -cel putin asa mi se intampla mie-, apoi te intrebi "cum?...".
tot cineva din Timisoara mi-a venit si mie in minte, acu'. o d-na pe care n-am s-o mai vad vreodata, sunt sigura, care a avut o aparitie episodica in viata mea si care pot sa spun ca este un om de o bunatate si o integritate rara. de fapt, nu cred ca am mai intalnit pe cineva cu atata lumina si coloana vertebrala. ma bucur ca mi-a intersectat drumul...
. -
Thorn,pe unde ai umblat... chiar ieri ma intrebam unde ai disparut cu topicurile tale....
Sa revin la subiect...la 17 ani am frant inima unui baiat si pe cat de mult ma iubea el pe atat de multe mofturi faceam eu. Am aflat peste ani ca a murit pana in 30 de ani si as vrea sa stiu ca este acolo sus si ma iarta si este fericit. Am recitit scrisorile lui cand faceam curat in casa mamei anul trecut si am descoperit ce mult am gresit....era un om de calitate.
Thorn ce mi-ai facut in seara asta ...am intrat si eu in melancolii. -
Vorbim de amandoua categoriile. La oameni pe care i-am apreciat ma refeream mai mult la barbati, cat despre dragoste ma refeream bineinteles la femei.

Cu multi oameni de calitate am reusit sa pastrez legatura prin e-mail asa ca macar de sarbatori sau din cand in cand sa ne mai dam cate un semn.
Cred ca pe unii cu care nu mai tin legatura as putea sa-i regasesc.
Insa sunt persoane cu care din pacate, nu ma voi mai intalni vreodata (desi nu au murit). -
Ba hai ca mi-a venit pofta sa spun. Am intalnit candva un om care, scuzati locul comun, m-a facut sa vad viata altfel.
A fost mai mult decat o intersectare amoroasa a vietilor, a fost o intalnire salutara pentru mine.
Nu mi-a spus nimic teribil, nu mi-a prezentat o teorie, nu stiu ce s-a intamplat, de atunci am inceput sa vad lucrurile in alta lumina, parca am inceput sa am simturi mai ascutite si sa cuget mai intens. Aaaa, si mi-a insuflat un fel de curaj chibzuit.
Exista unii oameni care te "deschid" cumva spre viata si spre lume, eu am avut norocul de a-l intalni la 22 de ani. Sunt sigura ca eram cu totul alta persoana fara acest "aport". -
hai, ca mai gandesc....faceam naveta si un inginer dragut imi oferea mereu un loc langa el intr-o masina plina de doamne voluminoase de birou si cu aere de cucoane... nu am intele niciodata ca ma placea...
Dupa ani o prietena, pe cand depanam amintiri de naveta mi-a spus: iti aduci aminte cum te sorbea din ochi !!!!!! Am inteles ca am trecut iar pe langa un om deosebit care ma respecta si poate adora...
Nu l-am mai intalnit niciodata cu toate ca locuim in aceeasi localitate...nici nu as sti daca m-ar mai saluta!!! -
da...am cunoscut astfeld e oameni...o profesoara de muzica in generala, datorita careia am invatat ca daca exista o piedica in calea mea, exista si o oportunitate pe care trebuie neaparat sa o descopar singura-si datorita careia am inteles muzica clasica, populara si jazz-ul cum nu cred ca as fi perceput-o daca nu o "auzeam"mai intai prin ea,un medic pediatru, de o cultura si o noblete rar intalnita, de la care am invatat sa fiu o perfectionista profesional si ca exista intotdeauna solutii, ca speranta moare ultima, etc etc...un Alex al meu..care a murit din pacate prea devreme ca sa invat ce este dragostea...dar am aflat mai tarziu, la 31 de ani, cand omul pe care l-am intalnit atunci a scos la iveala tot ce aveam mai bun in mine...
si lista poate continua..
-
Vorbind de fosti profesori...cred ca dragostea mea pentru o limba straina o datorez unui profesor universitar, tot timisorean, Onete se numea...era imediat dupa Revolutie si de bucurie ca scapase de securisti tinea cursuri gratuite de limba, zilnic, intr-un amfiteatru, dupa metode noi... si probabil ca asta m-a decis sa emigrez cativa ani mai tarziu...motivele le avem deja dar siguranta de acolo a venit...
-
Oameni de calitate sunt parintii mei. Le voi multumi toata viata pentru faptul ca mi-au oferit libertate si prin asta spun ca mi-au oferit totul.Nu stiu eu daca voi reusi sa fiu pe masura asteptarilor lor dar dupa cum ii cunosc sunt sigura ca ei sunt fericiti daca eu sunt fericita. Trebuie sa recunosc ca am niste parinti ca in filme.