Dependenta...
-
0 0Buna evelor,
As vrea sa deschid un subiect nou.Ce ziceti de dependenta emotionala fata de un barbat. -
Si eu sunt in "oala" asta...Am ajuns sa il sufoc pe prietenul meu din cauza asta. Partea buna e ca am descoperit la timp ca E VINA MEA! Solutiile pe care le-am gasit tin de descoperirea de sine (nevoia de afectivitate/ergo dependenta vine din trecut- un om privat de afectiune in copilarie/tinerete va cauta sa "suga" afectiune), de ocuparea timpului, de gasitul unui hobby (citesc de rup, si m-am apucat de ... desenat
)...
Exista solutii. Tre sa le cauti in tine, Anca. Si eu am deschis un topic pe tema asta, se cheama "am nevoie de o solutie" (e undeva pe la pag.30-40), si Donna mi-a dat de gandit cu teoria ei... -
Parti bune si parti rele. Depinde de barbatul de care esti dependenta. Nu mi-ar placea sa fiu independenta emotional de un barbat de care as fi legata prin casatorie, sa zicem. Ce motivatie as mai avea sa raman cu el? Banii? Dar dependenta, ca sa se incadreze la normal si nu la boala, e de dorit sa ii stapanesti limitele.
-
si eu sunt la fel
((el mereu imi spune sa mai ies cu fetele sa i mai dau aer dar eu nu pot.cel mai frumos e timpul petrecut cu el.acuma incerc sa ma debarasez de dependenta ca mi-a mai trecut indragosteala aia oarba de la incepu,dar tot e greu!vreu cu el mereu mai ales ca nu stam impreuna.stie cineva vreo solutie miraculoasa?
-
ooof,..greu cu dependentele astea, eu asa l-am pierdut pe fostul,..el era si o fire ciudata, acum ma baga in seama, acum ma respingea (Geaman, if you know what I mean),..nu stiam ce sa mai cred, il urmaream sa vad cand intra oe mess,ii trimiteam mesaje peste mesaje,..ce mai, eram nebuna rau de tot,..intr-un final s-a terminat,..mai rau e ca mi-a ramas o tristete in suflet de neexplicat,..el mi-a dovedit clar ca s-a "scuturat" definitiv de "iubirea" care mi-o purta ,..si s-a intors la fosta lui prietena...singura solutie, dupa mine ar fi sa iti ocupi timpul si mintea cu o activitate (un hobby)...
-
si eu suntdependenta de al meu, in sensul ca vreau sa ma caute, sa ma sune, sa vad eu ca se preocupa exagerat de mult de mine.
candva ii spuneam deschis asta, mai ca ii venea sa o ia la fuga, imi spunea ca e ocupat, ca mai are si alte treburi.
teoretic s-a rezolvat, eu nu am mai tras asa de el. aparente sunt astea!
ca adevarul e ca ma enerveaza cand vad ca il am toata ziua in cap!
cel mai bine ma simt cand stau cu el, poate sa stea la calculator, poate sa faca ceva, eu ma uit la el, il vad acolo, ne zambim si ma simt foarte bine.
cand tre sa plece nu ii arat, dar ma apuca un sentiment tare greu d descris.mi-e rau fara cineva care sa ma sustina mereu.
asta cred ca si din cauza tatalui meu.am povestit mai multe despre asta la "familie", deschizand un subiect cu titlul "familie
" -
krisonuta...am gasit..merci mult...de fapt si tie si donnei..si la toate evele care au postata acolo..sa stii ca de cateva zile am incercat si eu sa ma detasez de el...-desi la mine e mai greu ca stau toata ziua acasa..nu muncesc si cand vine seara el...imi vine sa sar pe el sa vb ..etc-...sa stii ca dupa cateva zile se vede...am luat distanta ca nici macar nu l-am sarutat si aseara l-am mangaiat putin din "greseala" si s-a intors si m-a sarutata asa de pasional de nu-mi mai dadea drumul....