Casatorie ... emotii foarte mari!
-
0 0Desi locuiesc impreuna cu prietenul meu de un an si jumatate ... cand m-a cerut in casatorie mi s-au muiat picioarele, mi-a stat inima in loc. Am ajuns sa ne cunoastem destul de bine in tot aceasta perioada, nu stiu de ce am avut si am asa emotii. Pana si seara adorm mai greu, tot acolo ma gandesc. Colegele imi spun ca "nu sunt normala".
Cand mi-a vorbit de casatorie, n-am putut sa articulez un cuvant. Apoi, si-a dat seama ca eram emotionata ... si a "umplut" tacerea mea cu destainuiri. Si el era emotionat ... in noaptea aceea am adormit amandoi foarte tarziu; am depanat amintiri, ne-am destainuit temerile (el a mai fost casatorit odata, iar eu am un handicap).
Am ajuns sa mi se implineasca un vis, pe care-l aveam inca din adolescenta: voi fi mireasa ...
Ce reactii ati avut cand ati fost in aceeasi situatie? -
Nu stiu ce sa zic decat ca, sunt putin dezamagita!
Ma asteptam la mai multe raspunsuri ... sau casatoria nu mai este "la moda"?
Trebuie sa recunosc ca, imediat m-am intrebat daca casatoria schimba ceva, daca schimba ceva intr-o relatie. Nu stiu, multe mi-au trecut prin minte atunci. Poate ma "ajutati" voi.
Va rog ... ! -
Uite ca eu nu m-am emotionat. Adica...a fost in limite normale

Iar la nunta nu am avut nimic. Nici fluturasi in stomac nici greata de teama. Problema mea era sa iasa bine organizarea (deh, deformatie profesionala), umblam cu agenda dupa mine
Poate nu sunt eu prea romantica dar de ce naiba sa iti fie frica si sa ai emotii? Da, a fost un moment minunat, insa pana la urma e ceva mai mult decat natural.
Lasa-ti parintii si rudele sa se emotioneze
-
Casa de piatra iubita!sa ai parte de multa iubire....si lasa ca sunt bune si ceva emotii..ca daca nu erau parca nu era un eveniment asa important...eu una nu stiu cum e ca nu-s casatorita..doar ce incerc sa ies dintr-o relatie...dar abia astept sa ma vad mireasa...te-am pupat si sa fii fericita...
-
si eu zic sa incerci sa te linistesti, dar nu renunta la emotii, ele dau tot farmecul.. o sa-ti amintesti cu drag de aceste clipe, cel putin asa zic miresele, ca eu inca nu am fost, dar urmeaza... stiu insa cum a fost la logodna si-mi aduc aminte cat de emotionata eram cand ma pregeteam.. cand am ajuns in ziua respectiva, au trecut toate emotiile, au reaparut insa in biserica cand il vedeam pe el ca se freaca de pe un picior pe altul si ma strange de mana... noi am fost inconjurati doar de prieteni, fara parinti...
casa de piatra! si sa fi mireasa pe care ai visat-o de copila -
hehe
inainte de nunta, eu am ajuns sa ma bucur ca trebuie sa ma operez de apendicita si am ragaz de o saptamana sa stau si sa ma gandesc serios la ce urmeaza sa ma injug
aaa... cat despre faptul ca, inainte de a deveni sotii impovarate de responsabilitati, avem cateva ore de glorie, imbracate in rochii albe... e dragut, dar total insignifiant, comparativ cu ce inseamna, de fapt, o casnicie.
"casnicie" vine de la "cazna" - asa spun unii
lady, emotiile tale sunt firesti si intemeiate. este un moment decisiv in viata ta, in care iti asumi responsabilitatea unui nou rol: cel de femeie matura, de sotie si, probabil curand, de mama.
mult curaj si intelepciune!
casa de piatra!
-
in primul rand iti doresc sa fii fericita si casa de piatra!
e normal sa ai emotii.. mai ales in conditiile date. cred ca pentru tine e ceva extraordinar (la fel a fost si pt mine cand am fost ceruta in casatorie). deocamdata eu nu am emotii.. dar mi-e tare teama ca inaintea nuntii ma vor coplesi..