mama

  •  
    • 707 mesaje
    21 Aug 2006, 15:48
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 457 mesaje
    21 Aug 2006, 15:51
    0 0
    draga mea, pentru inceput, imi inchipui ca va fi greu, dar incearca sa nu tii toata povara asupra ta. tatal tau, fratele tau pot fi mai tari decat ai crede tu. nu te impovara atat ...
  •  
    • 5148 mesaje
    21 Aug 2006, 15:51
    0 0
  •  
    • 767 mesaje
    21 Aug 2006, 15:54
    0 0
    Sunt alaturi de tine...
    Imi pare tare rau

    Nu pot decat sa iti spun ca trebuie sa fii puternica, sa gandesti pozitiv si sa crezi ca toate trec pe lumea asta, bune si rele...o sa vezi ca o sa treci peste toate.
  •  
    • 5941 mesaje
    21 Aug 2006, 15:57
    0 0
    poate ca ar trebui sa iti pregatesti si bunica din timp..sa ii spui....
    nu ii va fi usor nici ei!
    fii tare!
    fiti tari!
  •  
    • 287 mesaje
    21 Aug 2006, 16:01
    0 0
    Censky, imi pare nespus de rau pt. mama ta. Nu stiu daca ceva te-ar putea face sa te simnti mai bine, indiferent de ce-ti spunem noi sau cei apropiati, durerea este la fel de mare si suferinta la fel.
    Iti doresc sa fii puternica pt. mama ta si familia ta, sa nu renunti la lupta si fa tot ce-ti sta in putere sa-i usurezi suferinta, nu este usor, din contra, este f.f.f greu, dar gandeste-te ca asta este voia Domnului si pe toti ne asteapta acelasi drum, mai devreme sau mai tarziu.

    Ai grija de tine.
  •  
    • 36 mesaje
    21 Aug 2006, 16:04
    0 0
    Eu nu ma pricep, dar totusi asta inseamna ce scrie acolo?
    Indiferent ce si cum, nu renuntati sa luptati pt o inca secunda in plus si daca se poate o secunda cu durerea cat mai scazuta!
    Actionand spre binele mamei tale, vei simti ingrijorarea mai "usoara" si in orice caz vei fi impacata ca ai facut tot ce ti-a stat in puteri!
    Iti doresc putere si sa treceti cat se poate de bine prin tot ce o da Dumnezeu.
    Dar nu inceta sa speri si sa cauti solutii!
  •  
    • 683 mesaje
    21 Aug 2006, 16:04
    0 0
    Am o versioara care a fost operata pe la 30 de ani(acum are 50!), de atunci si pana acum a mai facut cred inca doua interventii dupa cate stiu eu, nu suntem in relatii foarte apropiate. Are un optimism fantastic, m-am inatlnit cu ea acum un an in urma cand a facut niste sedinte de chimioterapie (?) cred la spital. Era foarte slaba, slabita dar nu vorbea deloc de boala ci mai degraba mi-a povestit cum vrea sa-si renoveze apartamentul si ce mobila isi va alege. Tot timpul avea la ea o sticluta cu un ceai din care bea cate o inghititura din cand in cand. Ea a combinat tratamentul de la spital cu un tratament al unui medic moldovean, cred ca e si ceva naturist. Am vazut cazuri care sunt bine, depinde si ce doctori i-au supravegheat, chiar si dupa a doua interventie. Asa ca nu disperati si mai ales importanta e starea psihica a mamei tale. Pot sa-ti recomand pe mail medicii de la care am vazut concret persoane ce se simt bine. Nu va descurajati, trebuie sa luptati.
  •  
    • 2173 mesaje
    21 Aug 2006, 16:09
    0 0
    Of, Censky.....Ce l-am mai jelit si eu pe bietul taica-meu cand am aflat ca nu mai sunt sperante! Nici el nu stia cat de grav bolnav este, desi )si el) avea unele banuieli. Tot ce am putut face noi, familia, a fost sa fie bine ingrijit sa sa nu aiba dureri. Intariti-va si usurati-i mamei suferintele cu tot ce va sta in putinta. Poate mai exista, totusi, solutii salvatoare.
  •  
    • 2144 mesaje
    21 Aug 2006, 16:10
    0 0
    Censky...vai...ce rau imi pare!
    Stiu ca acum cativa ani (2-3) erai fericita ca mama ta depasise cu bine boala. Se pare ca a revenit.
    Chiar daca orice sfat sau compatimire pare prozaic in aceste momente, nu pot decat sa iti spun ca trebuie sa fii tare, pentru tatal tau, fratiorul tau, bunica ta si mai ales pentru tine.
    Atata timp cat mai exista minuni pe lume(adica oameni care s-au insanatosit ) lupta si mai spera.
    Te imbratisez!!!
  •  
    • 601 mesaje
    21 Aug 2006, 16:11
    0 0
    Si eu cred ca ar trebui inceput un tratament alternativ(in paralel cu cel alopat). Si psihic cat mai bun.
  •  
    • 13679 mesaje
    21 Aug 2006, 16:16
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1077 mesaje
    21 Aug 2006, 16:16
    0 0
    Censky, draga mea, iti doresc curaj si credinta in Dumnezeu. Intr-adevar, curajul si taria de caracter a mamei tale poate face minuni. Iar voi, cei din familie, trebuie sa o incurajati, chiar daca este un lucru care te sleieste de puteri. Chiar anul acesta, in ianuarie, mi-a murit cea mai buna prietena, de aceeasi boala nenorocita. Ai incercat in afara de tratamentul medicamentos si chestii altenative? Bioenergie, de exemplu.
  •  
    • 1077 mesaje
    21 Aug 2006, 16:19
    0 0
    De multe ori, ajuta, in unele cazuri. Sunt bioenergeticieni care au avut rezultate: Tiberiu Molnar, Mosneaga, Lavinia Tatomir.
  •  
    • 73 mesaje
    21 Aug 2006, 16:26
    0 0
    intr-adevar cuvintele nu-si prea au rostul...si eu acu vreo sapt am aflat ca bunicul meu e in coma si nu maia au ce sa-i faca.tin sa mentionaz ca eu sunt in italia...departe de el...eram terminata ca omul ala poate nu e mama tata dar m-a crescut...nu stiu daca se compara dar vreau sa-ti spun asta..cand nimeni nu se mai astepta sa se trezeasca, nu mai aveau cesa-i faca,se adunasera copiii,deja pregateau tot...el s-a trezit...crede-ma a fost o minune...si acu incet incet isi revine...deci fii tare si cu D-zeu inainte...te-am pupat si sa auzim de bine..
  •  
    • 601 mesaje
    21 Aug 2006, 16:47
    0 0
    Draga mea, incearca sa accesezi link-ul de mai jos:

    http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68580&whichpage=1

    A fost initiat de o fata, in aceeasi situatie ca si tine. Acolo a fost sfatuita (de mine si de alte pers) ce si cum.
    Vad ca a trecut mai bine de jumatate de an si mama ei face tratament.
    Daca poti, ia legatura cu ea. Daca te intereseaza, incerc eu sa-i dau mesaj(tu nu poti daca nu esti inreg. de ceva timp pe desprecopii.com)
    Multa sanatate.
  •  
    • 856 mesaje
    21 Aug 2006, 16:49
    0 0
    Censky, aceasta boala crunta a lovit si familia mea. Stiu cat iti este de greu. Eu te sfatuiesc sa NU renunti la lupta si sa iti duci mama la mai multi doctori oncologi pentru a vea mai multe opinii si eventual mai multe alternative.
    Incearca diferite tratamente naturiste, ajuta in foarte multe cazuri. Roaga-te pentru insanatosirea mamei tale, fii alaturi de tatal tau si NU iti pierde speranta.
    Iti voi trimite si un mesaj privat.
  •  
    • 619 mesaje
    21 Aug 2006, 16:59
    0 0
    Nu renuntati la lupta! Rugati-va la Bunul Dumnezeu sa va arate calea spre bine! Intra pe topicul,,Sunt disperata!", de la ,,sanatate" si poate te vor ajuta si cele scrise acolo! Va doresc din sufletul sanatate, liniste si sa nu va pierdeti speranta!
  •  
    • 570 mesaje
    21 Aug 2006, 17:30
    0 0
    Imi pare foarte rau de ce ti se intimpla,mai ales ca si mama mea e bolnava de cancer mamar,dar cred ca are o forma mai usoara.A facut tratament acum 10 ani,dupa care s-a simtit foarte bine,insa acum un an la un control de rutina un medic i-a spus ca trebuie sa mai faca un tratament(chimioterapie).L-a facut,a fost foarte greu,dupa aceea ar fi trebuit sa faca operatie,dar n-a facut,pentru ca stie ca operatia nu-ti garanteaza vindecarea.Acum este bine,tine un tratament naturist si are grija de ea,si sper sa fie sanatoasa mult timp de-acum incolo.Iti doresc si tie si mamei tale multa sanatate,si sa nu-si piarda speranta.Trebuie sa ramineti optimisti,chiar daca e greu.
  •  
    • 2825 mesaje
    21 Aug 2006, 19:16
    0 0
    Censky, sunt alaturi de tine si stiu exact ce simti.
    Mama a avut cancer in gat si a murit la 47 de ani, dupa patru ani de suferinta.La jumatate de an de la diagnosticare, de suparare, tatal meu a facut comotie cerebrala, avea 47 de ani pe atunci.
    Eu aveam 23 de ani, o fetita de 9 luni, un sot pe care am inceput sa-l neglijez fiindca nu puteam sa ma impart cu boala mamai, cu copilul mic, cu pomenile si colivele la biserici, cu o sora minora care a facut o depresie nervoasa.
    In ultima faza,ajunsese sa faca morfina din doua in doua ore , injectabil, nu faceau fata trei asistente,sa vina noaptea la noi si am anvatat sa-i fac si eu.
    Nu pot sa va spun ce am simtit cand mama mi-a pupat mana sa-i mai fac o morfina....Iarta-ma , n-ar fi trebuit sa scriu.
    Sa fii tare!!!Offf, nu mai pot de plans!