Povestea mea

  •  
    • 35 mesaje
    16 Aug 2006, 14:24
    0 0
    Am tot citit marturisirile multor eve dupa acest form...si m-am decis si eu sa-mi spun povestea, fara a cere sfaturi sau pareri.
    Scriu, pentru ca, cine stie multe dintre voi, care ati stat ca si mine si ati citit, v-ati aflat sau va aflati in situatia pe care am de gand sa o povestesc acum.
    Sunt tanara, foarte tanara, ambitioasa si pot spune ca am o cariera in care tot investesc de vreo 2 ani de zile..sunt al inceputl ei si sunt mandra de ce am realizat pe acest plan.
    Povestea mea, este ca orice poveste: o relatie intre un baiat si o fata.
    Ne-am cunoscut acum 2 ani de zile, eu mai mica, el mai mare cu vreo 6 ani, un baiat inteligent, cu cariera, eu tanara si fara experienta. Ne-am intalnit dintr-o pura intamplare si am continuat sa ne vedem. Eram indragostiti unul de celalalt, totul a decurs bine, pana cand am observat ca prefera sa stam mai mult in casa, sa nu iesim in afara Bucurestului si atunci am inceput sa-mi pun probleme. L-am intrebat in nenumarate randuri daca are pe cineva..pana cand intr-o seara mi-a marturisit fortat, eu intrebandu-l naiva: ai pe cineva, nu? sau esti si logodit? sa nu-mi spui ca te casatorsti? iar el? daca ti-am spune ca sunt casatorit? cum ai reactiona? socul pe care l-am trait, a fostul unul care m-a bulversat si intristat, m-a facut sa ma inchid in mine si sa-mi reprosez ca n-am avut ochi sa vad. Dar ce era de vazut? stateam nopi impreuna, dormeam, venea la 2 noaptea daca ne certam...
    Atunci am decis sa rup aceasta relatie..el a decis sa ma caute....fara promisiuni certe..insa eu indragostita de el am avut multe oscilatii...si va spun ca au fost momente cand am cedat si l-am crezut. Indiferent cat de mult incercam sa-l resping continua sa vina si sa ma vada..ca un prieten, dupa el, insa ne minteam amandoi.
    Revederi si pauze, in care incercam sa ne uitam si sa ne vedem de ale noastre: eu de viata mea..el de a lui.
    Ultima intalnire: mi-a marturisti ca totul este complicat pentru ca el are un copil de vreo doi anisori si ca nu poate renunta insa ca in sentimente a fost sincer cu mine...iar un soc...
    Acum cand de cateva luni aveam viata mea...a revenit..tot ca un prieten, doreste sa ne revedem si imi spune cat ii lipsesc.
    eu m-am shimbat si mi-am invatat lectia si acum pentru el nu mai simt decat compasiune pentru ca este nefericit si fara putere de a schimba ceva in viata lui.
    M-am intrebat de atat de multe ori de ce revine, de ce ma mintit atat de mult, dar am constientizat ca sunt intrebari care nu ajuta cu nimic.
    Sincer, va martuurisesc ca inca simt ceva pentru el, l-am iubit mult si mie teama..insa imi doresc viata mea..iar lui fericire in familie si sa se regaseasca pe sine.
    Sotia lui a aflat, el a continuat....

    Unii oameni sunt egoisti ca si baiatul din poveste, care mie, una mi-a rapit inima si sufletul. Si nu-i inteleg...niciodata!
    Iar alti oameni sunt naivi si fara experienta si isi dariuesc inima, avand incredere.

    Am iesit din aceasta poveste, un pic mai trista, cu prietenii umimiti de mine pentru ca nu reusesc sa-mi fac o relatie si nici sa ma intalnesc cu alt baiat...insa cu o experienta care ma va ajuta

    Asa ca: cele care aveti o experienta asemanatoare, nu va implicati, mai ales daca stiti de la inceput...lasati-l si protejati-va pe voi. Totul este in zadar, nu are viitor, o sa avti doar un trecut mai trist, mai singur si dureros.


    eu va doresc sa aveti iubiri sincere si constiinta curata..iar mie eliberare de sentimentele pe care le nutresc inca pentru el.


    Va pup si sa aveti o viata frumoasa!
  •  
    • 5941 mesaje
    16 Aug 2006, 14:27
    0 0
    bafta si tie!
  •  
    • 35 mesaje
    16 Aug 2006, 14:28
    0 0
    scuze pentru greseli
  •  
    • 4487 mesaje
    16 Aug 2006, 14:30
    0 0
    sa gasesti ceea ce meriti. un baiat bun numai pentru tine. pup.
  •  
    • 909 mesaje
    16 Aug 2006, 14:31
    0 0
    sper din tot sufletul sa-ti gasesti linistea interioara si pacea sufleteasca.
  •  
    • 9 mesaje
    16 Aug 2006, 14:52
    0 0
    draga 22isis,povestea ta e foarte intalnita de mine in cei 2o ani de viata.parerea mea e ca ar trebui sa-ti cauti sau sa-ti astepti sufletul pereche...sotia si copilul mereu vor sta intre voi...va rasari soarele si pe strada ta..eu imi repet asta in fiecare zi
  •  
    • 1623 mesaje
    16 Aug 2006, 14:53
    0 0
    honda, sa nu'mi spui c'ai citit !
  •  
    • 1495 mesaje
    16 Aug 2006, 15:02
    0 0
    intra la fericire si fa si tu lista cu ce te face fericita si ce te face nefericita.Trage concluzia.
    dar parca vad ca el te face si fericita si nefricita.
  •  
    • 1077 mesaje
    16 Aug 2006, 15:35
    0 0
    Este bine ca poti sa povestesti tot ceea ce ai trait, cu detasare. Nu totala, nu ai cum, o rana ca asta se vindeca greu. Dar este un pas important spre vindecare. Si cand te vei detasa complet, vei intalni un baiat deosebit, pe masura personalitatii tale. Din ceea ce ai scris sunt convinsa ca deciziile pe care le-ai luat, desi au fost dureroase, iti vor influenta in viitor in bine viata. Sa fii din nou iubita si de data asta, fericita!