Bunica mea m-a parasit!
-
0 0Am fost anuntata azi ca bunica a murit ieri. Am suferit un mare soc, m-a durut tot corpul, am luat extraveral si m-am mai linistit. Stiu ca-i este mai bine, ca era paralizata de 5 ani si isi dorea sfarsitul.Mi-e greu ca e primul deces din famile prin care trec, insa nu ma simt in stare sa merg la inmormantare. Va rog sa nu ma condamnati, insa trebuie sa parcurg un drum lung si nu cred ca-i pot face fata. Si mai vreau sa mi-o amintesc vie si zambitoare nu moarta intr-un cosciug.
-
Iti inteleg durerea, pentru ca am simtit si eu aceeasi durere cind a plecat si bunica mea in rai. La mine a fost dubla durerea in acea perioada pentru ca in citeva zile am pierdut 2 persoane dragi, prima a fost nasa de cununie a parintilor mei, si de bine ce am ajuns acasa spre seara, a doua zi la prima ora sa primim vestea ca a urmat-o si bunica pe acelasi drum fara intoarcere. Ambele erau de pe aceeasi linie de neam, asa ca pentru tot neamul a fost un soc aceste 2 pierderi. Eram epuizati, blocati de durere, nu avem nici suflare, nici lacrimi, pentru ca durerea si socul produs era mult prea mare pentru noi.
Condoleantele mele si Dumnezeu sa o odihneasca in pace si pe bunicuta ta si pe bunicuta mea, doi ingeri blinzi si calzi la suflet. Dumnezeu sa o odihneasca si pe nasa.
Sunt alaturi de durerea ta. -
uite, hai sati spun ce am facut eu...sigur lumea va ride aici, dar chiar nu-mi pasa.......
bunica mea adora pur si simplu bomboanele de orice fel, avea in toate buzunarele, in toate sertarele, peste tot......abia astepta sa ma vada ca stia ca ii aduc kilu de dropsuri (de bomboanele de pom nu mai vorbesc!)
asa ca in sicriu, pe linga ea, am pus kilograme de bomboane -a fost asa, nebunia mea.....lumea se uita ciudat, dar cine stia chiar a inteles.....
ma rog....a fost modul meu de a-i spune ca o iubesc dincolo de moarte!!!!! -
nu stiu, ti-am zis ca exact asa am simtit si eu......lacrimile au venit dupa ce s-a terminat totul si am ramas singura in casa mea......
lasa chestiile astea aiurea cu rude, mosteniri deoparte (spui departe, ce inseamna asta???) si du-te! nu trebuie sa stai acolo 3 zile...(vorbeste partea sentimentala din mine....dar, ti-am zis ca eu inteleg prin ce treci)
dar daca zici ca prezenta ta ar insemna altceva...nu stiu, mergi la tine, acolo unde esti, la o biserica, aprinde o luminare, pune niste flori la o icoana...Gindul tau alaturi de ea il va simti! -
Condoleante si nu face greseala sa nu mergi la inmormantare.
Este foarte greu sa intri in casa in care a trait bunica, dar nu trebuie sa iti para rau mai tarziu...
Eu am multe regrete si multi morti...mama a murit in martie, dupa o suferinta la pat de aproape sase ani si jumatate. Sa stins in fata mea... -
am fost mereu o tipa mai dura-inca de la 14 ani am facut practica in spital astfel ca ma calisem la scoala asta a vietii.dar...cand mi-a murit bunicul a fost pentru prima data cand mi-am dat seama ca sunt om, si inca unul vulnerabil pentru ca atunci am facut pentru prima data o depresie care a durat vreo trei luni de zile...timp in care plangeam dupa el in fiecare zi-evident...singura, departe de ai mei-dealtfel saracii s-au si intrebat cum de mi-am revenit totusi atat de repede

mi-a trecut depresia abia cand l-am visat intr-o dupamiaza de mai...dar un gol a ramas in suflet de atunci..
te sfatuiesc sa mergi si sa o conduci pe ultimul ei drum.este singura ocazie in care poti sa iti iei ramas bun de la ea-nu o ingroapa de doua trei ori..deci...
hai..va trece si asta..chiar daca pare ca s-a sfarsit totul...
in incheiere,condoleante si sa ii fie tarana usoara!