Imi este teama sa mai am incredere
-
0 0Nu obisnuiesc sa vorbesc despre problemele mele insa cred ca am obosit sa tin mereu"garda"ridicata.Credeam in oameni,am vrut sa cred ca barbatii nu sunt ipocriti,am crezut ca oferind sinceritate,respect voi primi acelasi lucru.De fiecare data doream sa am incredere insa -norocul/ghinionul meu/al lor -ii vedeam cu alte"prietene".Oare voi mai putea privi pe cineva in ochi fara sa ma intreb:cat va trece pana cand povestea se va repeta?
-
Sigur ca vei putea dc iti doresti acest lucru!
De ce sa nu privim toate dezamagirile ca pe niste lectii de viata din care chiar sa invatam ceva?
Cu toate ca si eu sunt dintre cele "suparate rau" pe genul masculin asa in general
nu pot sa nu vad ca totusi exista si barbati ok, ca exista si relatii chiar f reusite.
Cu povesti de "tzepe in ale amorului" ne intalnim la tot pasul si atunci normal ca ajungem sa credem ca draku e mai negru decat ne-am imaginat. Si stiti de ce ne intalnim mai des cu genul asta de povestiri? Pt ca atunci cand ne merge prost cautam oameni cu care sa discutam, prieteni care sa ne sprijine....in schimb, cand toate ne merg bine nu sunam nici o prietena sa ii spunem "Hai la un suc sa iti povestesc cat de fericita sunt cu noul meu prieten".
In plus, povestile de dragoste fericite si asezate nu impresioneaza audienta. In schimb o stire de genul "Sa vezi ce i-a facut porcu de barbac-su a lu Popeasca" face inconjurul lumii rapid.
Fa un test : deschide un topic cu titlul "L-am prins cu alta " si mai deschide unul cu titlul "Despre casnicia mea fericita" si o sa vezi unde primesti mai multe raspunsuri.
In concluzie, nu iti pierde speranta, pt ca nu e chiar asa negru cum vezi tu acum . Dar incearca sa inveti de pe urma esecurilor si incearca sa te ghidezi dupa principiul "Shame on u if u fooled me once, shame on me if u fooled me twice"
-
Hope,
viata e cel mai bun profesor pentru oricine. Toti ne traim vietile in nume propriu si invatam numai din greselile noastre. Important este sa inveti ceva din fiecare experienta avuta.
Sinceritatea este buna dar conteaza „doza” in care o oferi. Iar respectului, este genul acela de atitudine pe care trebuie s-o castigi. Daca continui sa mergi pe principiu: „am oferit asta, astept sa primesc acelasi lucru in schimb” ti-o iei in barba destul de rau.
Deschide ochii, foloseste-ti intuitia, acea voce interioara care-ti spune in cateva secunde daca e bine sau e rau, daca este cazul sa fii complet sincera sau sa tii pentru tine anumite lucruri. -
he he,trebuie sa invatam sa ne bucuram de fiecare moment,nu sa ridicam garda,sa ne gandim ca vai ce o sa fie,cum o sa fie etc
eu una vreau sa incep sa ma bucur de moment,sa nu mai analizez atata,sa vad daca reusesc ca fecioarele sunt nascute mari analiste
angeldust are dreptate in ceea ce a scris,sa bagam la cap!