intre doi prieteni
-
0 0Nu credeam ca voi ajunge vreodata in situatia de a fi eu marul discordiei unei prietenii de 30 de ani. Toti trei facem parte dintr-o gasca de prieteni, ne vedem des, ne petrecem sarbatorile impreuna samd. Eu am intrat in gasca lor acum 5 ani, ei si-au petrecut copilaria si adolescenta impreuna (ambii au 38 de ani).
Drama incepe in momentul in care unuia dintre ei i s-a pus pata ca sunt iubirea vietii lui si nu i-a mai iesit asta din cap in ciuda eforturilor mele constante de a-i arata ca suntem doar amici si ca pentru el nu am decat astfel de sentimente. Si in ciuda faptului ca, urmare a declaratiilor lui, i-am si verbalizat asta.
Celalalt, prietenul lui cel mai bun de 30 de ani, nu a reprezentat ptr mine decat un simplu amic in acesti 5 ani, ba chiar cu el am vorbit cel mai putin dintre toti. Asta pana acum 2 luni cand am petrecut mai mult timp impreuna (in fiecare weekend la mare). Totul a fost reciproc si, chiar daca am incercat sa nu credem ce se intampla, la un moment dat situatia a cam scapat de sub control si nu am mai putut ascunde ceea ce simteam.
El a vorbit cu prietenul lui si a incercat sa ii prezinte situatia (cum vorbesc barbatii... mai indirect), am vorbit si eu cu amicul insa f direct, i-am spus ca m-am indragostit de celalalt si ca il rog sa ne lase sa fim impreuna – de fapt i-am spus ca nu o sa-l iert niciodata daca se baga intre noi. Totul parea sa fie ok, a aratat ca a inteles si ca o sa-i treaca, prin urmare noi am inceput relatia. Doar ca in fata faptului implinit amicul a facut o criza: inchis in casa fumeaza 6 pachete pe zi si nu mananca nimic, lui nu ii raspunde la telefon, eu nici n-am incercat. ‘Iubitul’ m-a sunat sa-mi spuna reprosandu-si ca a grabit lucrurile, ca trebuia sa fim mai atenti si sa il luam mai usor pe amic, sa fac si eu ceva pentru rezolvarea situatiei. faza la care m-am cam enervat si i-am spus ca problema e intre ei si ca eu chiar n-am ce sa fac si, mai mult, ma retrag pana se rezolva totul; ca o sa fiu ok cu ambele variante posibile: totul ok sau cea in care eu sunt prea mult in prietenia lor.
So... intrebarea e: mai am ceva de facut in situatia asta? Am facut bine ‘retragandu-ma?’ se pare ca amicul e chiar f rau, prietena noastra comuna a vorbit aseara cu el la telefon 5 ore si e f ingrijorata. -
cred ca este cazul sa mergi inainte.amicul acesta al tau este un fel de muierusca isterica care numai santajand sentimental crede el ca obtine ceea ce vrea.
chiar daca este reala starea lui..ii va trece.nimeni nu a murit din aceasta cauza.
ps-daca chiar te-ar iubi, ti-ar da drumul sa fii fericita.dar mi se pare un egoist de cea mai joasa speta! -
faza e ca n-am nici un chef sa imi planga iubitul pe umar ca, urmare a ceea ce e intre noi sau cat de rapid am facut totul, si-a pierdut cel mai bun prieten. ca de-aia m-am enervat si i-am zis sa-si rezolve problema (care clar nu e a mea). amicum pe el este cel mai suparat (desigur, el e mult mai ma indemana si mult mai afectat; eu, daca-ar fi dupa mine i-as da 2 palme sa se trezeasca la realitate si sa nu mai viseze cai verzi pe pereti. auzi tu: iubirea vietii tale sa fie o amica?...
deci eu asta cred: sa ii las sa-si rezolve problema si sa vad dupa aia ce si cum. daca chiar e sa fie o sa fie. bine, stiti ca exista o diferenta intre ce spunem si ce facem: intalnindu-ne in cadrul gastii chiar nu stiu ce o sa se intample. -
se complica urat totul. nu-mi vine sa cred. amicul si-a facut testament si declara ca se va sinucide, ca atat si pana aici a vrut sa traiasca. am stat toti de vorba cu el cu orele si initial cand discuti cu el pare normal, totul e ok. apoi o ia razna, e clar ca e in balarii: spune ca zarurile sunt aruncate si ca nu se va razgandi.
Nu stiu ce sa fac, exista vreo posibilitate de internare, ceva? Nu-mi spuneti ca cine declara nu o face, stiu teoria. din pacate e vorba de un om la 38 de ani care in tot ceea ce face e f hotarat (ca fapt divers il credeam cel mai echilibrat om dintre cunoscutii mei). si am mai aflat o chestie(care sustine faza cu nebunia): drama adevarata nu e neaparat ca prietenul lui s-a indragostit de mine, cat ca asa a realizat ca intre noi doi nu poate exista nimic.
stiu ca nu v-ati confruntat cu asa ceva vreodata, e de domeniul SF, insa va rog mult spuneti-mi ce as putea sa fac sa impiedic idiotenia pe care vrea sa o faca -
Nu ai ce sa faci si nici nu ar trebui sa faci ceva. Nu e de datoria ta sa rezolvi problemele psihice ale altora.
Dc e hotarat sa o faca (desi ma indoiesc) o va face pana la urma oricat ai incerca tu sa il convingi de altceva.
Daca ai vorbit omeneste cu el si ai facut tot posibilul e ok. Nu e cazul sa iti faci procese de constiinta.
Eu te inteleg ca am trecut oarecum prin asa ceva. Si desi mi-a fost greu ca draku , dupa ce am incercat toate variantele posibile l-am luat tare si i-am zis: "Vrei sa te sinucizi? N-ai decat...numai asa o sa imi pot aminti de tine ca de "fraierul ala care s-a sinucis ca nu mai putea trai fara mine".
Si ce crezi ca a facut ceva? Evident ca nu. oricum sunt sigura ca nici nu avea de gand, dar eu m-am speriat destul de tare la vremea respectiva ca aveam vreo 17 ani si nu prea stiam eu multe.
Asta cu "dc nu faceti cum vreau eu imi tai venele" e cea mai josnica forma de manipulare si ii detest pe oamenii care apeleaza la asa ceva.
Morala povestii : daca mai credea vreuna dintre voi ca poate exista prietenie adevarata intre un barbat si o femeie...think again
-
eu sunt in continuare speachless. N-am mai vorbit cu nici unul din ei de luni si maine am de gand sa ma plec din bucuresti, la tara la bunica-mea, ca nu mai suport. si a inceput sa mi se ia si de el, ca nu poti sa iubesti cu securea deasupra capului. O sa va zic cum se termina, insa presimt o situatie in care nu ii mai vad pe nici unul dintre ei in viata mea.
multumesc mult ca v-ati gandit la situatia mea/ -
anca29,
De-ar fi sa vorbim zambind (mai amar pe ici, mai deschis pe col
, imagineaza-ti ca renuntand la amandoi, vei obtine, in locul unei discordii intre doi vechi prieteni, sporirea prieteniei lor, prin unirea amandorura impotriva celui de-al treilea.
Stii, uneori trebuie sa putem spune : tare mi-ar placea, dar nu-i pentru mine ! -
eu nu ma las inmuiata de ''suferinta'' lui, insa omul a luat-o razna clar - nici macar nu-si da seama ce face. e o persoana f inteligenta si totusi imi spune ca face ce l-am rugat: nu se baga intre mine si prietenul lui - cand nu se putea baga mai mult. crede-ma, a deraiat de la normal, iar amenintarile lui nu sunt un simplu santaj de 14 ani (daca nu faci asa io ma sinucid) - nu, el zice ca o face oricum.
anyways, ma vad cu celalalt in seara asta, care are sa-mi spuna ceva. I wonder what... nu, lasati-ma sa ghicesc: ca nu ne-am dat seama in ce ne bagam cand a inceput totul, ca sa ne oprim pana se linistesc apele samd... previzibil. -
E om la 38 de ani...cum poate sa faca faze din astea de copii la 15 ani ?!
E cam urata situatia..desi tu nu ai alimentat`o in nici un fel(dupa cate ai spus, nu i-ai dat niciodata sperante).
Daca se intampla ceva, Doamne Fereste! procesele de constiinta sunt inevitabile si o sa va simtiti mai vinovati decat credeti, gandindu-va ca puteati sa luati o pauza pana isi revenea omul...
Eu acum as vedea 2 variante (desi par copilaresti...dar daca omul a luat-o razna ,e posibil sa tina) :
-ori il faceti sa creada ca ati renuntat la relatie pentru el, ca tineti la el si ca prietenia voastra e mai presus de relatia dintre tine si iubitul tau
- ori luati o pauza pe bune si iubitul tau discuta cu el, il calmeaza, asa ca intre barbati...asigurandu-l ca intre tine si el nu mai este si nu va mai fi nimic.
Ambele variante ar fi temporare...pana isi mai revine...si indicat ar fi sa mai slabiti aceasta prietenie cu el... Ca daca nu va mai vedeti asa des ...nu o sa il mai afecteze asa tare...
Sper sa se termine cu bine toata povestea asta !