Dragostea mea e interzisa?
-
0 0O poveste:
Suntem la a doua casatorie si avem tot ce ne trebuie material. Dar copii nu. Sotul meu este steril. Nu vreau sa discutam aici despre o eventuala adoptie sau alte solutii de a avea unul, caci important este altceva: in casnicia anterioara, sotul meu a infiat un copil (nu conteaza sexul, sau conteaza in poveste, dar nu as vrea sa dau amanunte prea multe) care acum e incredintat mamei adoptive. Luam copilul si la noi, il plimbam, il distram, ii facem cadouri... E o relatie minunata si ne-a declarat ca ne iubeste, se simte bine cu noi si ar vrea sa locuiasca cu noi. AM inteles ca mama lui e mai rea, mai rece si mai nervoasa, il mai si bate... desi e cuminte, chiar timid, bietul copil. Nu vreau sa judec calitatea ei ca mama, desi stiu ca a avut si unele probleme legate de moralitate cu care copilul este la curent... In afara de asta, ea s-a recasatorit si barbatul respectiv e total paralel cu copilul, deci e clar ca in casa lor atmosfera nu e ca la noi, cu chitzaituri, joaca, rasete si armonie.
M-am atasat de copilul asta de am ajuns sa tanjesc dupa el... Cand pleaca de la noi, ramanem pustii si tristi...
Sotul meu tace si sufera, el a suportat multe mizerii din partea familei fostei, la divort si partaj.
Dar daca l-as putea anima, daca as spera ca o instanta de judecata va gasi spre binele copilului sa ne fie incredintzat noua, oare am dreptul sa-mi doresc asta?
Cum sa iau altei femei copilul, chiar daca nu e al ei mai mult decat al meu (cu exceptia actelor)?
Dar ma uit la copilul asta si mai ca ma simt mama lui...
-
Citi ani are copilul?
pe mine m-a impresionat povestea asta a ta si mi se pare normal sa te gindesti la binele copilui, din toate puntele de vedere, nu sa te intrebi daca e normal sa-i iei mamei copilul (daca acolo ii era bine atunci te intrebai asta). Tatal trebuie sa faca asta, nu? habar n-am cum se procedeaza, vb. cu un avocat -
Cel mai bine mergeti pe cale legala si daca copilul vrea sa stea cu voi veti reusi. Lupta cat poti; viata unui copilas merita orice sacrificiu. Daca judecatorul il va itreba cu cine vrea sa stea si el va spune ca vrea cu voi cred v-il vor incredinta. Sper pentru binele copilului.
Copulul stie ca este adoptat? -
lulu, eu una ma indoiesc ca ala micu are un comportament exemplar tot timpul. e foarte probabil ca, daca ar petrece mai multa vreme cu voi, sa nu mai fie chiar asa de ingeras si sa ajungi si tu la concluzia ca trebuie sa-l disciplinezi intr-un fel sau altul.
cat despre restul povestii: ma indoiesc ca situatia copilului este intr-atat de rea incat sa aveti castig de cauza in fata unei instante.
eu te cred ca iti doresti un copil, dar cred ca cea mai cinstita varianta este sa adoptati si voi unul. e adevarat, nu ai garantii ca atunci cand va creste va fi la fel de dragut ca cel infiat de sotul tau si fosta lui sotie - dar... zau, planurile tale de a lua copilul altei familii mi se par cam meschine.
cat despre copil: la varsta lui, oricine il rasfata mai mult decat parintii ar obtine un "da, vreau sa stau cu tine". dar cand rasfatul inceteaza in mod necesar, se schimba si opinia copilului.
daca insa familia respectiva vi-l da spre infiere de buna voie, iar copilul isi exprima si el dorinta de a va avea pe voi ca parinti... asta ar cu totul si cu totul altceva. -
Copilul nu stie ca este adoptat.
Dar nu stiu ce sa cred... O sa se lase cu scandal, maica-sa o sa faca precum trenul, o sa-l faca sa sufere, sa planga... Si-apoi va suferi si ea... din cauza mea... La asta m-as gandi tot timpul. Va ramane singura, cu o camera de copil goala, asa cum raman si eu... -
Oh, daca copilul nu stie ca este adoptat, infierea lui de catre voi ar fi o trauma teribila.
Ai o camera goala? Infiaza un copil care sa fie al tau, nu unul care sa ajunga sa te urasca pentru ca l-ai luat de langa mama lui naturala, buna-rea cum e ea.
Intelege ca, luandu-l pe acest copil de langa maica-sa, nu vei fi NICIODATA iubita, respectata si ascultata ca o mama. Cand va creste si va deveni adolescent, acest copil se va razvrati si iti va spune ca n-ai niciun drept sa il bati la cap cu sfaturi, pentru ca de fapt nu esti mama lui.
Iar la varsta aia nu-i vei mai putea cumpara afectiunea nici cu toate cadourile din lume. -
Fetelor, nu e asa usor sa iei un copil cand instanta la increditat mamei!
Trebuie sa faci dovada ca nu este bine ingrijit, ca nu i se ofera conditii.
A intreba copilul cu cine vrea sa stea, nu faceti decat sa-l faceti sa sufere inutil.
El, copilul nu va intelege lupta voastra, si va ramane cu un gust amar cand va vedea ce inseamna un proces de reincredintare. Va trebui sa faceti ancheta sociala, iti dai seama ce va fi la gura "fostei" cand vor veni reprezentantii statului in casa ei.
Tu spui ca si asa ea va discuta de fata cu copilul, dar ce va fii cand va afla ca vreti sa luati copilul.
Cred ca cel mai bine ar fi ca sotul tau- nu tu- sa discute cu ea pe un teren neutru, si sa incerce sa-i explice ca isi doreste copilul. In functie de reactia ei, ve-ti stii ce sa faceti mai departe.
Eu iti doresc succes! -
Vad ca ma judecati foarte aspru pt ceea se simt, chiar daca am specificat ca nu vreau sa fac nimanui rau, dimpotriva...
Oricum, e clar ca asa e privita problema asta in general ... Trebuie sa ma gandesc bine.
Copilul a suferit si cand a fost lasat la rude 2 ani, ca mami a fugit cu un nene in strainatate... -
La 10 ani copilului i se ia in considerare opinia in instanta.
Daca este infiat de ambii parinti si i-a fost incredintat mamei, tu nu il poti adopta decat daca instanta hotaraste desfacerea adoptiei de catre mama. Asta este dificila si sunt necesare probe solide la dosar prin care sa se constate ca minorului ii este periclitata dezvoltarea fizica si psihica din cauza mamei adoptive.
Ar fi o solutie ca minorul sa-i fie incredintat tatalui adoptiv si asa sa poti avea grija de el.
Nu sunt jurist dar prin natura profesiei mele ma confrunt cu tot felul de cazuri. Consulta un avocat care te va lamuri pe deplin.
Succes in ceea ce iti doresti. Eu iti amintesc vorba aceea "ai grija ceea ce iti doresti pentru ca e posibil sa se indeplineasca".