Arunc-o pe mama din tren!!!!
-
0 0Va vad stransi aici si postez si eu o chestie de familie:
Mor! Ma doare capul de explodez! Sa stiti ca eu o omor pe maica-mea, ca nu mai pot!
E Hitler in persoana! Lu' taica-meu i-a mancat zilele, mie mi le-a mancat, 33x365, bucata cu bucata...
M-a umilit, batut si descurajat in copilarie (dresaj), iar acum inca sunt blestemata sa stau cu ea, ca nu pot altfel. Dar cum sa fac sa nu innebunesc?
Are apt. cu 4 camere dar il iubeste mai mult decat pe mine (unicul copil), deci nu-l poate vinde sa-mi dea si mie o amarata de garsoniera... Recunosc ca nu e o obligatie, poate nici macar morala, desi pe ea au ajutat-o altii...
Ideea e ca vrea cu orice pret sa-mi conduca viata, sa fiu ca ea, e dezamagita ca am alta mentaliate si alta scara de valori decat ea, ca nu sunt asa-zisa gospodina perfecta care sta cu mopul in brate toata ziua... Nu intelege si nu respecta dreptul fiecaruia de a fi diferit si independent... Imi achit toate datoriile in casa, nu ne amestecam pe cat posibil cu nimic, nu-i cer nimic, nu-i datoerz nimic pt ca nu m-a ajutat cu nimic. Tot ce o rog - cu frumosul sau urland - e sa ma lase in pace sa-mi traiesc viata mea. Nu si nu! In casa ei traiesc cum vrea ea sau deloc! Ii explic ca ma face sa sufar, dar nu are in dotare nici logica, nici empatie, parca vorbesc cu peretii. Zice ca sufar din cauza felului meu de a fi. Intra peste mine in camera, vrea sa vada ce scriu pe mess cu barbatu-meu, in fine: e turbata rau ca stau toata ziua pe calculator, in timp ce ea mi-a recomandat sa fac o curatenie generala ca tot sunt in concediu. Nu sunt o mizerabila sau o lenesa, dar am cultivat si eu inertie fata de indemnurile ei de atata timp... Nu mai am chef sa fac nimic, pt ca ar fi ca si cum as face totul pt ca m-a pus ea... Mai mult, ca si cand as avea 3 ani, m-a amenintat ca-mi strica calculatorul cand nu sunt acasa... Pai l-am cumparat cu sudoarea fruntii mele, dincolo de faptul ca e penibila si fara bun-simt...
Acuma ma barfeste cu ma-sa, alta cutra fara suflet... Sta ca paduchele in casa fara nici cea mai mica contributie, dar pe ea o rasfata si o accepta! Parca sunt blestemata sa am asa o mama...
Nu se mai poate rezolva nimic cu explicatii, ca femeia asta e imposibila, nu vrea sa inteleaga nimic. Ii simt ura, pur si simplu...
Va rog, intindeti-va umarul sa plang pe el si spuneti-mi ca nu eu sunt cea nebuna, ca nu mai stiu ce sa cred... -
pffffuuuuu
vin sa iti tin de celalalt capat al latului, daca vrei s-o sugrumi!
fatooooo
sezi calma, ma
bunica-ta si maica-ta, in tampenia lor, vor sa te vada chinuindu-te asa cum s-au chinuit ele: cu mopul, la cratita, etc etc etc
te-au educat in directia asta, sperand ca tu vei duce mai departe nenorocirea lor
si cand colo
bau
beauty lover se kk pe valorile lor
ZBANG!
pai iti dai seama ce palma e asta pentru ele????
e ca si cum le-ai spune: "nu fac, draga, asa cum zici tu, ca nu vreau sa ajung sa am o viata de rahat, asa cum ai tu".
intelegi acum, bre, care-i durerea si problema lor cu tine?
-
Nu pot financiar sa stau cu chirie. Nu inca. Avem rate mari de platit, pt ca desi stam la comun, eu mi-am cumparat totul al meu (agragate etc) + masina... Am sperat ca putem macar sa nu ne bagam in seama...
Cine ma sfatuieste sa fiu diplomata, sper ca o face in cunostinta de cauza, adica lucreaza zilnic cu bolnavi mintal. -
Draga mea, poate uiti ca ea te-a crescut, a avut grija de tine, ti-a lins ranile cand ai fost bolnava....ma rog, tot ce face o mama pentru copilul ei, toate astea le-ai uitat asa dintr-odata ?!!!
Nu-i nimic, o sa simti pe propria piele cand o sa ai si tu un copil cu sotiorul tau ...
Daca vrei libertate, muta-te in alta parte sau pana atunci....asta e ...impaca-te cu situatia...doar e mama ta, nu vreun strain