relatie la distanta...se poate?
-
0 0sunt foarte trista. sunt cu un baiat d 3 luni si am ajuns sa ne iubim foarte tare. insa el trebuie sa plece la facultate in germania. sunt demoralizata complet pt ca azi a plecat pt 3 saptamani sa se inscrie
, urmanad apoi sa plece pana in decembrie cand se intoarce in vacanta. as vrea sa ramanem impreuna si el vrea...dar suntem constienti ca e greu. oare poate rezista o relatie la distanta? simt ca il vreau doar pe el si am plans in continuu d ieri -
Trebuie sa te gandesti bine. Dragostea ta pentru el va trebui sa infrunte nenumarate incercari. Vei fi singura - la petreceri, in concediu, la bere cu prietenii, acasa in fiecare seara. La inceput nu vei simti diferenta dar in timp devine frustrant. Nu ai si nu vei avea certitudinea ca el va ramane in relatie. Tentatiile sunt multe si atragatoare iar distanta dintre voi le va face accesibile si potential justificabile.
Nu spun sa nu incerci. Doar sa fii constienta de riscuri. -
ideea este ca eu intentionez sa fac tot posibilul sa ajung acolo...ori dupa 1-2 ani de facultate..sa obtin bursa sau ceva, cel tarziu sa fac masterul acolo. el o sa stea cam 3-4 luni pe an in romania in vacante. stiu ca e greu dar totusi sper. nu cred ca este "indragosteala" cum a zis cineva mai sus.
-
Eu iti spun din experienta personala ca tine.
Iata ca ma aflu intr-o relatie la distanta Romania-Franta de 2 ani si din toamna ma pregatesc sa plec la master pt an acolo.
In cei 2 ani ne-am vazut destul de haotic - in primul an cam de vreo 4 ori, in primele 6 luni ale lui 2006 de vreo 5 ori
si ne vom revedea abia la toamna, sfarsit de septembrie cand cu ajutorul lui Dumnezeu voi fi instalata acolo pt a-mi continua studiile.
Cam asta este, daca trece perioada dubiilor si incepi sa crezi in el si in relatie cu toata fiinta, reusesti sa mentii relatia.Sau mai bine zis REUSITI.
In opinia mea, daca nu sunteti amandoi convinsi 100% (nu 99%) de relatie, nu va merge.
Presiunea distantei e enorma; daca e amplificata si de dubii...nu poate decat sa rupa relatia.
Crede-ma, am trecut prin aceste dubii in primele luni dar acum nimic nui ma mai poate opri pt ca imi doresc relatia, il doresc enorm pe el.
Multa bafta si muuulta dragoste ! -
e absolut normal...mie de cate ori nu mi se sfasia inima in urma trenului...da ce puteam sa fac? daca ne iubeam am suportat asa cum am putut...si suntem tot impreuna...
hai fi curajoasa si gandeste-te ca ai un dar special de la Doamne Doamne iubesti si esti iubita...si oricum iubirea nu inseamna fericire permanenta...sunt si in iubire urcusuri si coborasuri, durere, fericire, lacrimi de bucurie sau tristete...important e sa nu va pierdeti unul pe altul si sa credeti in iubirea voastra...
te pup cu drag! -
si eu trec prin asa ceva. si e al naibii de greu in conditiile in care noi suntem casatoriti si ne stim de ceva timp. dar merg acasa cam la sase saptamani maxim doua luni. nu cred ca altfel am rezista. si nu ma refer la tentatii. ci la nevoia de a fi impreuna. nu vrem sa incepem sa ne obisnuim cu singuratatea. este al naibii de greu sa faci totul singur cum spunea cineva mai devreme. si e adevarat, nu multe relatii rezista acestui test.
-
momentan chiar simt ca merita sa incercam. intre noi e ceva frumos si e pacat sa dam cu piciorul. oricum eu sunt destul de ambitioasa si o sa fac tot posibilul sa ajung acolo cumva. alta sansa nu este pt ca aproape sigur el se va stabili acolo cand va termina fac. deocamdata ma apuc sa invat germana