Ii e teama sa ne mutam impreuna
-
1 1Am revenit. Sunt "noua pe eva.ro". Am crezut ca schimbarea lui e din cauza celor 7 ani impreuna. Ca a intervenit rutina. Am crezut chiar ca are pe altcineva. Dar dupa cateva luni de "lupte grele", am reusit sa aflu care era problema, de fapt. Ar fi trebuit sa ne mutam impreuna, sa ne cumparam un apartament. Cam de 10 luni il cautam. Dar el gasea tot timpul motive. Ba ca nu a in zona x, ba ca nu e la etajul x... Dar, de fapt, lui ii este teama sa ne mutam impreuna. Nu poate sa se desprinda de casa parintilor desi are aproape 29 de ani. Ii este teama ca relatia noastra, si asa fragila in ultimele 3-4 luni, se va sfarsi cand vom locui impreuna. Daca nu as fi citit prin reviste cum ca unor barbati le e teama sa renunte la asa-zisa independenta, m-ar fi umflat rasul cand mi-a marturisit ca ii este teama... Dar macar este o explicatie pentru comportamentul lui din ultimele 3-4 luni. Cand eu l-am presat ingrozitor sa gasim odata casa aia, ca altfel il parasesc! Dar acum nu stiu cum sa reactionez, ce sa fac, cum sa ma comport in fata unei astfel de probleme delicate. Mai ales ca eu sunt genul care gaseste nu o solutie, ci 3 pentru orice problema. Nu am rabdare, ma enervez usor, iar chestia asta cu "imi e teama" e clar o treaba de "bibileala". Ce ma fac? Cum pot sa-l fac sa spuna: "vreau sa ne mutam impreuna"?
-
"Nu poate sa se desprinda de casa parintilor desi are aproape 29 de ani."
????? La 29 de ani nu poate sa iasa de sub fustele mamichii????
Pai eu am m-am desprins de cuib pe la 20 de ani. Cand iubesti cu adevarat iti doresti neaparat sa locuiesti singur cu perechea ta. E necesar chiar si inainte de casatorie sa facem asa ceva. Am niste prieteni care au format un cuplu timp de 7 ani dar fara sa locuiasca impreuna, dupa care s-au casatorit. Ei, acum sunt pe cale sa se desparta dupa 1 an de casnicie. Prietena mea mi-a marturisit ca nu se astepta ca el sa fie asa de rece si lipsit de interes, practic nu o ajuta cu nimic in casa, nici macar nu-si incalzeste mancarea pana nu vine ea. Si asta fiindca au facut prostia de a nu sta impreuna macar 1 an pana la casatorie. Deci e necesar!
Mie mi se pare abureala treaba cu teama de a se muta. Dar daca ar fi vorba de o casnicie....ar lua-o la fuga !
Fi realista: ori nu tine indeajuns la tine , ori e baietelul mamichii si cum sa-i ia mamichii cineva baietelul ?!
Iti doresc ca toate sa-ti mearga bine. Te pup! -
"Nu poate sa se desprinda de casa parintilor desi are aproape 29 de ani."
????? La 29 de ani nu poate sa iasa de sub fustele mamichii????
Pai eu am m-am desprins de cuib pe la 20 de ani. Cand iubesti cu adevarat iti doresti neaparat sa locuiesti singur cu perechea ta. E necesar chiar si inainte de casatorie sa facem asa ceva. Am niste prieteni care au format un cuplu timp de 7 ani dar fara sa locuiasca impreuna, dupa care s-au casatorit. Ei, acum sunt pe cale sa se desparta dupa 1 an de casnicie. Prietena mea mi-a marturisit ca nu se astepta ca el sa fie asa de rece,distant si lipsit de interes, practic nu o ajuta cu nimic in casa, nici macar nu-si incalzeste mancarea pana nu vine ea. Si asta fiindca au facut prostia de a nu sta impreuna macar 1 an pana la casatorie, sa-l cunoasca si ca barbat in casa nu numai ca barbat in pat. Deci e necesar!
Mie mi se pare abureala treaba cu teama de a se muta. Dar daca ar fi vorba de o casnicie....ar lua-o la fuga !
Fi realista: ori nu tine indeajuns la tine , ori e baietelul mamichii si cum sa-i ia mamichii cineva baietelul ?!
Iti doresc ca toate sa-ti mearga bine. Te pup! -
Eu cred ca ar trebui sa plecati intr-o vacanta de cateva zile (ceva mai multe) undeva departe si sa fiti singuri, sa vada cum e sa stati sub acelasi acoperis... Asa va vedea daca frica lui e motivata sau nu. O alta varianta ar fi sa il intrebi exact de ce anume ii e frica si sa ii explici ca nu are de ce, ca n-o sa se intample asa (daca e adevarat, desigur). Nu cred ca trebuie sa-l parasesti pentru asta, unii oameni au nevoie de mai mult timp.
-
Am si eu prieteni care s-au divortat dupa un an de casnicie pentru ca nu se pot suporta in aceeasi casa desi se intilneu de la 13ani,dar nu au trait impreuna ci mereu sub fustita mamei lui. Ea chiar a trait cu socrii un an cind a plecat el la studii in Canada.
Ia-l cu binisorul,totusi barbatii se tem mai mult ca noi de schimbari mai ales la 29ani si mutativa impreuna.Vei sti daca are rost sa-ti irosesti timpul cu el.Mai bine sa-ti para rau de 7 ani decit de o viata intreaga cu un barbat nepotrivit. -
Salut!Cred ca Pufyca are perfecta dreptate.Ar fi pacat sa ajungi mai tarziu la concluzia ca ai pierdut degeaba atatia ani.Si asa au trecut destui, a avut timp berechet sa se obisnuiasca cu tine, sa te cunoasca si atunci de ce sa-i fie frica sa locuiti impreuna separat de parintii lui?Sau este genul care tine cont mai mult de ce spune mamica decat de ce vrei tu?Esti sigura ca vrea sa aveti o relatie de viitor, sa formati o familie?Ar fi bine sa stii, poate mutatul impreuna considera ca il leaga deja oficial de tine in fata altora si nu este sigur ca vrea sa apara ca un "familist".Clarifica problema cat mai repede, nu mai pierde timp prea mult ca este pacat de tine.Bafta.
-
Rezolvare este! Dar trebuie sa o gasesti pe cea potrivita voua. Nu este motiv de despartire, parerea mea, daca din alte puncte de vedere v-a intelegeti. Unui barbat ii este greu s-a recunoasca asa ceva, pt unii este chiar o fobie, dar de acum la 29 de ani ai lui este cam cazul sa se aseze la casa lui. Prietenii lui sunt tot asa ?(in relatii de ani de zile, si stau cu parintii?)