wonder
-
0 0daca un barbat se enerveaza f tare cand il acuzi de ceva (care el zice ca e neadevarat) e normal sa se enerveze?
adik daca ar fi calm ar insemna ca minte? -
chestia e ca peste cateva zile voi pleca sa lucrez in alt oras.Am decis ca ramanem impreuna, dar pe mine m-au apucat acu geloziile...stiu ca exagerez...sunt cam trista ca nu ne vom vedea asa des

nici nu stiu cum sa fac ca atunci cand plec sa ramana cu imaginea mea placuta...
adik teoretic cam stiu dar ma deranjeaza situatia si nu mai sunt chiar asa rationala...
cum sa ma comport? ceva sugestii? -
N-as vrea sa te sperii dar eu consider o relatie la distanta ceva putin cam...imposibil? Nu te mai stresa si nu mai fi geloasa ca pana la urma daca te iubeste nu te va insela si te va astepta(in cazul in care plecarea e temporara sau aveti vreun plan sa va reuniti in curand, altfel nu vad cum iti poti face un viitor cu cineva din alt oras)
-
Poate la voi nu se va intampla, dar de cele mai multe ori barbatii isi simt hormonii mai aprig decat sentimentele pt iubita. Si in mintea lor, nici nu are legatura una cu alta, deci te pot insela fara sa li se para ca au facut asta. Celebra replica "Iubito, nu e ceea ce pare!" e chiar valabila in mentalitatea lor... Chiar daca va mai intalniti pt reglarea hormonilor, faptul ca se simte lasat liber, fara respiratia ta in ceafa s-ar putea sa-i trezeasca pofta de vanatoare... Depinde ce fel de om este, dar nu pot sa te mint ca sa te linistesc, ca nu se va intampla nimic. Asuma-ti riscurile si responsabilitatea pt ca tu esti cea care pleaca.
-
Atunci cand se enerveaza mai tare, atunci sa stii ca minte mai tare si e enervat de faptul ca tu ai descoperit sau poate doar ai intuit.Sfat: incearca sa nu il acuzi prea des cu atat mai mult cu cat nu ai dovezi palpabile.Iar atunci cand le ai, nu te certa cu el, incearca sa ii arati destul de calm(chiar daca nu poti, si esti furioasa, incearca sa iti impui sa te abtii)ca a gresit si ca daca va continua asa, sunt "N" ca el si ca nu e chiar atat de special pe cat credeai.Indiferenta doare cel mai tare, si doar asa il poti face sa realizeze ca te poate pierde.Asta binenteles, daca tine la tine si ii pasa.
-
Va multumesc mult pt toate sfaturile!
Mereu am spus ca relatia noastra e speciala si asta pt ca ne-am apropiat de mic copii ca sa zic asa, pe la 18 ani.Acum avem 23.Certuri au fost mereu intre noi, dar impacarile erau apoi f dulci.Ne iubim f mult, de asta exista si gelozia si mai ales...cam multa posesivitate.
Nu stiu cum vom supravietui distantei...fiecare a terminat facultatea si incepem un servici..
Timpul va hotara probabil daca vom fi sa nu impreuna...momentan am ajuns amandoi la concluzia ca suntem cam dependenti unul de altul...
ce va fi, va fi....
Multumesc inca o data pt sustinerea voastra! -
bird multe se vor schimba de-acum, pt amandoi; atat cat este de speciala relatia voastra, la fel e bine poate sa fie atat de banala...este posibil sa ramana the love of ur life sau este posibil sa intalnesti the love of ur life si sa te uiti mirata la ultimii 4 ani!
in viata se spune trebuie sa mergi inainte; "woth the flow" "riding the wave" cum vrei.
daca nu aveti planuri concrete de viitor care sa va implice pe amandoi si daca lasati lucrurile la voia soartei este f posibil ca soarta sa va duca in directii separate.
e imatur sa crezi ca esti dependenta de el sau el e tine, nici nu ai plecat inca....acorda-ti si acorda-i sansa de a cunoaste si alta lume, ca sa poti compara ce ai avut, ce ai, ce vrei... -
ai dreptate! avem momente cand ne certam parca degeaba...ne-am obisnuit prost!
i-am zis de cateva ori ca poate nu ne potrivim si ar trebui sa ne despartim, dar nu a fost de acord...
suntem caposi amandoi...si mie chir nu imi place sa las d la mine.
daca ar fi dupa mine l-as lega si i-as spune sa faca numai c vreau eu..sunt nebuna..stiu...dar am o nevoie innascuta parca d a-l domina...
iti dai seama ca el nu soporta chestia asta...mai ales ca e genu independent si singur la parinti..alintat si obisnuit ca el are mereu dreptate....
e ceva rau la noi: suntem tare posesivi si fiecare vrea sa-l comande pe celelalt...suntem cam aceeasi fire...
problema e ca sunt momente in care chiar vad ca nu ne intelegem si nu ne potrivim, dar e o forta parca dincolo de ratiunea noastra care nu ne lasa sa ne despartim...
sa mai amintesc oare ca impreuna am inceput viata sexuala si eram virgini amandoi? cred ca asta e o chestie care ne-a unit..si mai sunt amintirile.obisnuinta...si totusi il iubesc..pt ca e ambitios..si lupta sa castige bani...sa ma scoata in oras...etc...are si multe calitati pt care il admir...
pacat k mi-am dat seama asa tarziu ca suntem atat de incapatzanati....parca am fi soarecele si pisica...
si il iubesc asa cu nebuniile lui, si imi place ca ma cauta dupa certuri si constientizeaza ca a gresit...nu stiu cat am sa mai rezist asa.....complicat!