nu pot sa mai cred...
-
0 0...Eram atat de fericita... Credeam ca, intr-un mod inexplicabil, Dumnezeu alesese sa ma binecuvanteze pe mine cu un barbat exceptional, cavalerul tuturor viselor mele de adolescenta... Manierat, masculin, cu simtul cuvintelor (scrie poezii), suficient de sensibil sa isi permita lacrimi in ochi cand era cazul...Si eram atat de fericita! Imi spunea ca e convins ca ne-am mai intalnit si in alta viata, ca acum a venit iar pe Pamant doar pentru a nu ma pierde inca o data... De ziua mea mi-a adus si o poezie, spunea ca toata noaptea nu a dormit, ca i se pareau prea sarace cuvintele care ar fi putut sa spuna ce simte el pentru mine.... Gesturi si surprize ca in filme.... Doar ca acum am gasit la el in casa un caiet cu versurile lui iar poezia "pentru mine" era datata cu vreo 2 ani inainte si, bineinteles dedicata altcuiva.... intr-o alta poezie, ii spunea alteia cum s-a intors in viata asta sa o regaseasca....
Simt ca ma scurg, nu am nici un gand intreg in minte, doar franturi mi-au mai ramas... M-ati sfatuit altadata, spuneti-mi va rog si acum CE mai pot sa cred... si, mai ales, de unde sa iau forta de a crede.... -
Nu am avut puterea sa intreb, m-a gasit cu respectivul caiet in mana, stateam "prostita" si interzisa... A incercat sa imi spuna ceva, l-am oprit si i-am spus ca nu exista o explicatie, nu are cum... nu vreau sa o cunosc... Ma doare insa ca acum orice cuvant "frumos" imi adreseaza pare DOAR un citat... Spunea ca a vrut doar sa imi daruiasca mai mult, ca simtea sa imi dea mai mult... isi cerea scuze ca nu s-a priceput... Nu vreau sa il ascult, culmea e ca stau totusi langa el, nu il urasc, nu il inteleg de ce a facut-o, mi-e drag la fel de mult dar ma intreb daca e doar un vis.... Ma macina ideea ca s-a jucat cu inima mea, ca i-am daruit parte din sufletul meu fara ca lui sa ii trebuiasca... Chiar a fost totul o bula de sapun?...
-
esti o visatoare, clar. si o idealista. el a vazut chestia asta la tine si a exploatat. spui ca stai in continuare cu el, dar ca nu ai incredere in ceea ce spune si face el. spune-i! si mai bine: pune-l la incercare, vezi daca in viata de zi cu zi face si altceva pentru dragostea voastra, nu numai poezii! nu spun ca nu sunt bune si ele, dar vezi daca "te iubeste" la fel daca ii ceri sa iti repare ceva prin casa sau daca il pui sa isi spele hainele!
este la fel de romantic?
-
Parca nici macar o palma n-ar mai merita... Mi-e mai bine uitandu-ma zambitoare in ochii lui si refuzand sa discut despre.... Poate si-ar dori sa ii spun ca-i gunoi, dar n-am s-o fac! ....Si poate nici nu e?!... Stiu ca ii caut scuze dar voi chiar sunteti siguri ca a fost doar un joc pentru el?... Cu mintea as zice si eu ca da, cu sufletul imi doresc cu tarie sa nu...
-
Delia, e mielusel acum.... De fapt nici inainte nu facea prostii... V-am spus ca era incredibil, parca chiar prea frumos pentru a fi adevarat... O singura greseala a facut,a crezut ca stapaneste prea bine cuvintele! In rest, nu am ce sa-i reprosez... nici daca as cauta cu lumanarea, nu am de ce sa ma plang... Intelegeti de ce imi e greu sa cred ca a fost doar un vis?
-
sufletel, crede-ma ca pana acum nu am avut de-a face cu vreun "perfect" in viata. nici macar poet! se pare ca nu am pierdut cine stie ce... legat de situatia ta, intrebarile tale sunt retorice acum. daca a fost prea frumos sa fie adevarat? daca ai visat? cum sa mai ai incredere in viitor? cu rabdare si cu speranta ca in timp totul isi va gasi raspuns. si rezolvare.
numai bine!
p.s. de curiozitate, cum sunau poeziile lui? ce sa fac daca am fost privata de asa ceva?? am si eu "frustrarile" mele