Stuck in a moment ...
-
0 0Incep cu scuzele de rigoare ca postez la aceasta categorie, dar ... motivele se stiu!
Nu stiu cu ce sa incep, nu vreau sa par patetica, vreau pur si simplu sa reusesc sa transcriu in cuvinte ceea ce simt ... si ceea ce simt nu e bine deloc...
Mi-e rau ... psihic ... de mai bine de o saptamana nu reusesc sa scap de starea asta. Am capatat o sensibilitate exagerata, imi vine sa plang in continuu de la absolut nimic.
Nu mai suport sa ascult muzica, imi vine sa plang cand aud orice cuvant legat de dragoste, de sensul vietii.
Ma uit la parintii mei si vad cum batranetea ii face din ce in ce mai neputinciosi pe zi ce trece si imi vine sa plang.
Merg pe stada si cand vad un cersetor imi vine sa plang, nu mai suport sa vad atata durere si suferinta.
Ma uit la viata mea si la faptul ca nu ma simt mandra deloc de ceea ce am realizat si imi vine sa plang, as vrea sa am o a doua sansa, sa o iau de la capat si sa fiu mai eficienta, mai folositoare.
Ma uit la prietenii mei cu care nu prea am multe in comun, care sunt mai mult un fel de cunostinte si cu care nu pot vorbi deschis despre pb mele de suflet.
La serivici sunt ca o umbra, nu ma implic deloc cu colegii, nici macar nu-i mai salut. Ma simt data la o parte, ignorata, dar nu fac nimic pentru a schimba situatia pentru ca nu am fost niciodata genul care sa se bage in seama.
In viata mea nu am crezut ca este posibil sa simt o asa mare durere si singuratate...am impresia ca o sa-mi expodeze sufletul, pur si simplu nu mai pot... e foarte trist si intens ceea ce simt
Nu stiu de unde vin aceste sentimente, dar tare as vrea sa inceteze, nu doresc nimanui sa treaca prin ceea ce trec eu acum .... -
Da, am fost si la biserica de cand au inceput starile astea, dar degeaba. Nu am vb cu vreun preot totusi, am stat putin in biserica, am ascultat slujba si am aprins niste lumanari.
Chiar in mod ciudat starile au inceput la o zi sau doua dupa ce am fost la biserica ... de "Sf. Petru si Pavel" am reusit sa trec pe la o biserica, sa ma reculeg, chiar am reusit sa ma simt foarte bine si incarcata de energie pozitiva ...iar dupa cateva zile au inceput starile astea. De atunci am mai fost de doua ori, dar fara rezultat. Nu stiu ce sa mai fac ...
Si in trecut m-am mai simtit aiurea, dar acum e foarte puternic si dureaza de o saptamana. -
O sa treaca, am avut si eu stari din astea si poate o sa mai am. E stresul, sunt hormonii, e poate si anotimpul, vreun dezechilibru mineral la nivelul creierului...
Dar fa-ti toate analizele, ca sa nu fie vreo cauza patologica...
Se spune ca uneori, femeile trebuie sa simta o cadere puternica in adanc, tocmai ca sa simta apoi mai cu sete forta de a pluti cu spor la suprafata!
Oricum, bine ca mai jos de atat nu ai unde sa cazi(adica supararile tale nu sunt, Doamne-fereste, mai concrete, mai grave)! -
Lover, imi dai voie sa-ti zic ca tot pasajul "Se spune ca uneori, femeile trebuie sa simta o cadere puternica in adanc, tocmai ca sa simta apoi mai cu sete forta de a pluti cu spor la suprafata!
Oricum, bine ca mai jos de atat nu ai unde sa cazi(adica supararile tale nu sunt, Doamne-fereste, mai concrete, mai grave)!"
e absolut stupid?
"femeile trebuie sa simta o cadere puternica"????? de unde si pana unde starile de depresie sunt bune? adica e bine sa suferim? am mai spus-o ai o mai spus: nu doresc nimanui sa treaca prin ceeaa ce trec eu acum! nici macar dusmanilor mei! (daca am asa ceva!)
si tu imi spui ca e bine? -
Coraymma, ceea ce spui tu este destu de grav...dar ai putea sa consulti un psiholog sa iti dea sfaturi, sa faci diferite teste legate de viata...de cele mai multe ori dau roade. Dar daca vrei sa te ajuti singura si nu vrei sa mergi la un psiholog ai putea sa faci ceva...uite cateva sfaturi:
Nu asculta muzica care iti provoaca durerea, nu muzica de dragoste, nu muzica romaneasca..asculta muzica intr-o limba pe care nu o cunosti, nu sti ce spune...de exemplu, asculta muzica in limba maghiara daca nu cunosti limba aceasta, are cuvinte frumoase desi nici eu nu le inteleg, si majoritatea melodiilor au un altfel de ritm melodic decat cel al nostru.
- e normal sa iti vina sa plangi cand iti vezi parintii ca nu pot sa faca una si alta, si tie greu cand sti ca se apropie ora tarzie...(moarea) dar trebuie sa treci si peste ele, nu trebuie sa te rezumi la un singur lucru.
- cand mai vezi un cersetor pe strada nu mai plange, multi au nevoie de comunicare mai bine intreaba-l ce face, sau dai niste banutzi...si aici la mine cand vin inspre casa de fiecare data e un barbat acolo...si de fiecare data i-am dat ceva, daca nu vaema bani si mancam ceva...ii lasam lui sa manance,si ma simteam mai bine, mai cu sufletul impacata.
- daca nu te simti mandra de ceea ce ai realizat, incearca sa realizeezi altceva...poate va fi mai bine si iti va da mai multa satisfactie.
- daca nu ai nimic cu prietenii in comun si nu poti discuta cu ei despre anumite lucruri...intotdeauna mai este loc pentru un prieten oricati ai avea...dar nu astepta sa vina sa bata la usa ta, dute si cauta-i...poate ca daca nu cunosti acea persoana te va asculta si iti va da sfaturi mai bune decat cineva pe care il cunosti indeajuns.
- te simti ignorata de colegi, nasol lucru...dar stiu ce poti face...iale cat o ciocolata la fiecare in parte si punele-o pe birou chiar daca te vad sau nu, or sa vrea sa iti multumeasca...sa te intrebe de ce, si asa incet incet poti sa te implici...sa schimbi doua vorbe sa te simti mai bine...
Bafta! -
Nu cumva ai sindrom premenstrual?
Nu glumesc!
Mie, cam cu 10 zile inainte de menstruatie, imi apar tot felul de stari: de la nervozitate la deznadejde...
Dar, de cand cunosc motivul, trec mai usor peste ele. Plus ca medicii pot recomanda anumite remedii, daca asta e cauza.
Iti doresc sa-ti gasesti un iubit! Daca acum totul ti se pare gri, peste cativa ani ti se va parea gri inchis!
-
Puterea trebuie sa o gasesti in tine. De tine depinde perceptia pe care o ai asupra vietii.
In primul rand nu te mai concentra sa vezi doar ce este urat . Cu siguranta sunt si lucruri frumoase in jurul tau dar pe care tu nu le vezi.
Analizeaza-te pe tine . Esti sanatoasa? te doare ceva? Astea sunt nenorociri.
Faptul ca parintii tai sunt in varsta si neputinciosi este ceva normal. Exista asemenea persoane in toate familiile. Trebuie sa inveti sa accepti acest lucru ca pe ceva firesc care este trait de toata lumea.
Nu intra in panica.Viata are si lucruri frumoase si lucruri urate . De noi depinde sa acordam importanta lucrurilor frumoase si sa nu mai bagam in seama lucrurile urate. -
este o depresie destul de normala pentru un om constient ca nu poate sa iasa din starea in care se afla.
Poate ar fi bine sa te gandesti ce iti doresti si de maine sa incepi sa te lupti sa obtii. Chiar daca nu iti va reusi, macar nu vei fi invinsa, pt ca cel care lupta mereu nu este niciodata invins definitiv si mai apare speranta in intr-o zi va fi mai bine.
Viata obisnuita este super plictisitoare. Multi oameni se multumesc sa traiasca, fara a lupta pentru ceva anume. Acestia sunt fericiti cu o viata banala, altii nu.
Nu la doctor sta rezolvarea. Cred ca ai renuntat la multe dintre visele tale si asta este ce te doare. -
Lover, nu ma intereseaza cine a zis ce ai zis tu acolo, tot s.tupid ramane! Nu am acum energia si nici timpul necesare sa-i fac praf teoria individului, dar - pe scurt - sa-i spui unui om in suferinta ca e bine sa sufere, e cel mai i.diot lucru pe care l-am auzit in viata mea! Si cred ca am auzit destule! Poate sa fie doctor, academician, docent si toate alea la un loc, mai mare p.rostie ca asta nu am auzit!
Pentru restul, va multumesc de mesaje...vorbiti asa de usor de depasirea acestei stari, dar nu e deloc asa! Nu pot plesni din degete si sa revin cea care am fost, toti auzim de oameni care sufera de depresie, dar pana nu treci nu stii ce insemna! Si nu e deloc usor!