Diferenta de varsta-problema majora?

  •  
    • 6 mesaje
    1 Mar 2003, 14:53
    0 0
    Sunt mai mare decat prietenul meu cu 7 ani.Diferenta nu se simte intre noi,dar este scoasa in relief de parintii lui.Motive ca:nu vavem nici un viitor impreuna,voi imbatrani mai repede,ii va fi rusine cu mine,nu voi mai face fata sexual...sunt adevarate?
    As dori explicatii sau exemple de acest gen.
    Daca ar fi bazate pe real,stiinta...ar fi f.bine pentru ca nu mai stiu cum sa-i demonstrez ca o relatie de acest gen are sanse de reusita ca si o relatie in care cei doi sunt de aceeasi varsta sau in care el este mai mare...
    Va multumesc!!!!!
  •  
    • 44 mesaje
    3 Mar 2003, 14:06
    0 0
    Eu am fost prietena 2 ani cu un tip care era cu 9 ani mai mic.eu am 32 de ani,el acum 22.
    Si mama lui era impotriva,dar nu pe fata imi spunea subtil ca sunt ca o sora pentru ea..In sfarsit.noi ne am inteles extraordinar de bine,pt ca ne completam reciproc. Dar eu am fost constienta tot timpul ca e mai mic,si are nevoie de libertate,,de noi experiente.L-am lasat mai liber,dar nu m-a inselat niciodata.Ne-am despartit in urma unui accident de masina..in sfarsit nu conteaza.
    Eu cred ca diferenta de varsta nu conteaza dar este nevoie de o intelegere reciproca mai mare.Si e important ce varsta aveti.daca el are 27 de ex.si tu 34 e ok.daca el are 20 si tu 27,cred ca nu mai e ok.
    Mie greu sa-ti povestesc aici in scris.Daca relatia voastra merge bine,timpul le va rezolva pe toate ,inclusiv relatia voastra cu parintii care se vor convinge in timp.
    Sunt exemple de acelasi fel.De ex. Cabral este cu 10 ani mai tanar decat sotia lui.
    Cat priveste relatia mea cu el,atat de bine ne -am inteles,caci chiar daca nu mai suntem de 1an impreuna ,relatia noastra continua...si stim numai noi..si e ok.
  •  
    • 44 mesaje
    3 Mar 2003, 14:10
    0 0
    poate am deviat putin de la subiect vorbind despre relatia mea.
    Important este sa nu incerci sa demonstrezi nimic nimanui,conteaza voi sa va intelegeti f bine,iar ceilalti isi vor da seama de asta in timp.
    Si asta ca n-o sa mai faci fata sexual..e o aberatie. Invers s-ar fii putut pune problema!dar in cazul asta,in nici un caz.
  •  
    • 6 mesaje
    3 Mar 2003, 18:04
    0 0
    Iti multumesc foarte mult pentru raspuns.
    Relatia noastra a durat timp de 2 ani si 5 luni.La inceput, era foarte entuziasmat si sigura ca varsta nu e o problema.Mai apoi, influentat de parintii, prietenii si..."lumea" care il cunostea a inceput sa-si puna intrebari, astfel incat incet,incet s-a reintors la fosta lui prietena (ajutat de mama lui prin certuri dese).
    Acum...relatia dintre prietena lui si el s-a terminat, dar el nu mai vrea sa fim impreuna deoarece crede ca merita (asa cum i-au zis parintii) o fata de varsta lui si nu una mai mare.
    Cat timp am fost impreuna ne-am inteles si completat foarte bine si asta recunoaste si el, dar crede ca la fel poate fi si cu una mai mica...cu alte cuvinte, nu sunt un unicat.
    Eu aveam aproape 33 ani cand l-am cunoscut si el 25. Acum la 35 de ani totul s-a terminat, dar mie mi-e cumplit de dor de el si nu pot continua.De o alta relatie nici nu poate fi vorba!
    De ce zici ca relatia 34 ani-27 ani ar fi mai buna decat 20-27? Doar de curiozitate intreb...
    Cert este ca libertate a avut din partea mea, l-am inteles si incerc sa-l inteleg si acum, dar...oare cer prea mult?
    Pur si simplu nu are curaj sa-si infrunte parintii si nu realizeaza ca viata o traiesti singur, pentru tine si nu pentru parinti.Ei au ales ce-au dorit si au trait cum au crezut ca e mai bine. De ce nu poate fi valabil si pentru el?
    Scuza-ma...as putea sa vorbesc la nesfarsit.Situatia, oricum nu se mai schimba in bine pentru mine...
    Asta nu inseamna ca am dreptul sa obosesc si pe altcineva.
    Multumesc inca o data foarte mult!
  •  
    • 44 mesaje
    4 Mar 2003, 10:29
    0 0
    Stiu asa bine despre ce vorbesti...Mie mi-a trebuit 1 an sa nu mai sufar asa mult dupa el,nu sa -l uit.Dar in tot timpul asta am ramas prieteni,am vorbit cu el despre orice..am mai iesit impreuna..iar acum avem o relatie libera,imi povesteste tot ce face..iar in pat cu el e extraordinar.
    In sfarsit e greu sa ma gandesc la o relatie..mi-a zis ca nu mai sunt relatiile la moda...
    Cat despre voi,lasa-l un timp sa -i fie dor pur si simplu,si fa-l cumva gelos.Spune i ca te vezi cu cineva..le place mult sa cucereasca,decat sa i sa stie ca cineva e mereu acolo.
    Spuneam ca era mai bine daca el avea cel putin 25,pt ca era putin mai trecut prin viata..prin diverse incercari.
    Vorbim oricand ,nu ma deranjezi.
    E cam nasol ca se lasa influentat de parinti. Trebuie sa inteleaga ca important este ceea ce simte el ca trebuie sa faca,nu sa se ia dupa "sabloane". Bafta multa,si scrie-mi oricand
  •  
    • 135 mesaje
    4 Mar 2003, 15:52
    0 0
    mda..
    Am gasit pe forum tema care ma interesa..pentru ca si eu sunt intr-o situatie asemanatoare..
    Eu..implinesc 39..iar el este cu exact 7 ani mai mic..
    La inceput nu prea am inteles cum de..ma place..apoi am inteles ca ma iubeste cu adevarat..si este simgura relatie absolut perfecta pe care am avut- vreodata. Nu stiu cat va dura..(a trecut doar un an de cand ne cunoastem)..dar nu este secunda din zi sa nu ma gandesc la el..si sa nu ii simt gandurile,..este un fel de comunicare absolut unica...si deocamdata nu vreau sa renunt la asta nici de voi irita intregul univers.
  •  
    • 44 mesaje
    4 Mar 2003, 16:03
    0 0
    Stii...eu cand eram cu el cu adevarat...si eram fericita, imi spuneam in gand ca oricat as suferii pe urma, merita din plin; pentru ca e atat de rar sa gasesti un om cu care sa fii cu adevarat fericit...
    Eu iti doresc ca relatia voastra sa dureze mereu...
  •  
    • 135 mesaje
    4 Mar 2003, 16:10
    0 0
    Multumesc mult! Si eu imi doresc asta..cu toate ca stiu ca este imposibil..dar..niciodata nu stim ce aduce clipa urmatoare..
    Important este..implicandu-ma aproape fara voia mea..am reusit sa ma cunosc, am reusit sa ma schimb..
    Si..atat timp cat in jurul nostru exista rau, mizerie, ura, saracie, orgolii absurde, invidie,..de ce nu as avea dreptul sa traiesc frumos,..chiar daca asta implica o sumedenie de compromisuri.
    Acum un an..nu concepeam ca eu voi fi in stare sa vorbesc si sa gandesc astfel..dar asta e viata,..o insiruire nesfarsita de surprize.
    Asta inseamna..ca si de acum incolo...vom mai trai multe zile,.fiecare diferita de cealalta,..ramane doar sa le primim cum se cuvine.
  •  
    • 6 mesaje
    4 Mar 2003, 22:11
    0 0
    E superb ce traiti voi!
    E adevarat...nu-mi pare rau pentru ce am trait alaturi de el.Imi pare rau ca nu putem merge mai departe!
    Acum e cu fosta lui prietena, pe care mama lui i-o aduce mereu chiar daca vede ca relatia lor nu este buna. Merge pana acolo incat ii spune lui ca este vinovat pentru ca nu se poarta frumos cu ea.Si ma doare cumplit, pentru ca stiu ca nu este asa. Cu mine a fost mereu tandru si mi-a vorbit frumos.Era atat de bine impreuna!!!!!
    Toata istoria asta se va termina cu casatoria lor, iar eu ma imbolnavesc de durere...
    Nu pot accepta, desi m-a mintit tot timpul.Frumos, e adevarat!
    Nu vreau sa-l mai vad (si stiu ca asta nu-l doare), dar nici sa-l scot din sufletul meu nu pot.
    Ma bucur pentru tine ca inca poti avea o relatie cu el si ca va simtiti extraordinar in pat...Cine stie?Poate veti ramane impreuna!Aveti toate sansele daca el nu este influentabil.
    Ceea ce am trait cu prietenul meu, nu voi mai trai vreodata.Ai dreptate, D!!!! Alaturi de el am descoperit ca pot fi alta, mai buna, ca pot face f.multe pentru un barbat.Am descoperit ca pot fi FEMEIE!!! E superb sa te simti iubita si sa poti sa iubesti, la randul tau! E prima mea iubire, chiar daca a venit atat de tarziu!
    Nu voi mai putea face asta pentru altcineva!
    Sper sa mai vorbim...chiar daca-mi vine a plange mereu!
    Ma bucur ca am cui impartasi ce simt si sper sa pot ajuta si eu pe altii!
  •  
    • 44 mesaje
    5 Mar 2003, 10:18
    0 0
    As vrea asa mult sa te pot ajuta..Dar stiu ca atunci cand suferi toate sfaturile sunt de prisos..
    Eu am suferit ca o nebuna un an de zile,m-am implicat intr-o alta relatie,am tinut chiar la persoana cealalta,m-am mintit ca nu mai simt nimic pentru el,dar am vazut ca ne dorim la fel de mult ca acum un an.Acum sunt singura ..traiesc in acest compromis..sunt fericita cind sunt cu el,dar constienta ca nu ne vom impaca..pentru ca e simplu:ii convine asa..Deci nu sunt nici eu de invidiat..pentru ca nu mai stiu nici eu ce si cum...
  •  
    • 135 mesaje
    5 Mar 2003, 11:00
    0 0
    Ceea ce stiu..este ca pentru aceasta relatie... am tradat. Aveam un prieten (mai mic cu un an)cu care am avut o poveste..7 ani frumosi. Voia sa ne casatorim..dar eu am amanat,..am amanat..si in tot acest timp el m-a sustinut,..m-a iubit, eram sigura ca voi fi tot langa el peste ani..pentru ca imi oferea siguranta. Si totusi..l-am tradat. Am suferit pentru ca m-am descoperit a fi ticaloasa, superficiala, imatura. In urma unei incercari de apropiere (care devenise imposibila) a inceput sa vorbeasca...sa-si descopere adevarata fata..si atunci am incetat si eu sa-mi regret gestul. Oricum acum iubesc pentru prima data,..chiar daca peste 2-3 ani implinesc 40 de ani. Am suficienta luciditate, ratiune, esecuri..ca sa stiu sa nu judec doar cu inima...si am fost multa vreme bulversata de propriile-mi actiuni,..dar ceea ce simteam era ca un imens magnet. Nu stiu cata vreme va dura,..probabil voi suferi infiorator..dar nu imi pasa.
    Am trait in anul acesta mai mult si mai frumos decat in toti anii. Iubitul meu este departe...nu locuim in acelsi oras,..dar ne vedem( si este extraodrinar),..ii simt gandurile,..in miez de noapte primesc sms-uri prin care imi multumeste ca exist...conduce ca un disperat 7 ore..sa ne vedem uneori doar 30 de minute...
    Ce va mai fi...nu stiu. Si am momente ..in care nici nu vreau sa stiu..
  •  
    • 6 mesaje
    5 Mar 2003, 16:58
    0 0
    Crezi ca ar fi mai bine sa rupem odata si pentru totdeauna relatia asta?
    Sa zicem ca: incepand de acum, nu vrem sa mai vorbim, sa mai auzim sau sa mai vedem "iubirea" asta care ne macina sufletele.
    Iubirea (odata ce ti se ofera sansa sa o simti) trebuie sa fie frumoasa si sa-ti bucure viata."Suferinta" ar trebui sa se limiteze doar la...."Oare azi ce surpriza sa-i pregatesc?....Oare azi s-a gandit la mine?"
    Nu stiu ce sa mai fac? De o eventuala revenire in viata si bratele mele nici nu mai poate fi vorba.Maica-sa vrea sa-l insoare cu cealalta, cu orice pret!Chiar cu pretul nefericirii fiului ei.
    Eu nu vreau sa fiu amanta lui.Vreau sa fiu doar eu,sa fiu totul pentru el...DESTINUL vietii lui!
    Cred ca cer prea mult....
  •  
    • 53 mesaje
    6 Mar 2003, 00:35
    0 0
    Mai fato, tu te auzi ce vorbesti? Maica-sa vrea sa il insoare cu cealalta cu orice pret? Pai tradu putin ca eu nu pricep. Credeam ca vorbesti de un tip matur, major, care poate sa isi asume responsabilitatea propriilor fapte. Daca la varsta asta face tot ce vrea ma-sa apai chiar ca nu e de tine. Si ailalta poate fi atat de haioasa cat sa accepte asa ceva? Ea stie de tine? Daca nu, poate ar fi bine sa afle. I-as spune fie si numai pentru ca mi-e mila de ea, in ce se baga... Daca omul are tupeu si nerv si vrea sa te ia te poate lua si fara famile. Ce pot sa ii faca? SA IL BATA LA FUND?????? Cum adica sa fii amanta? Adica sa faceti cheful unei babe nebune ca sa puteti sa va desfasurati? Pai atunci nici voi nu sunteti foarte sanatosi. Oameni buni, nu mai sunteti copii. Iar daca el este, nu cred ca e cazul sa fii tu mamica-zana buna care sa il scoata de sub ghiarele mamei-zana rea. Lasa-l in plata Domnului ca daca nu are oua, cum se spune ai sa te trezesti cu maniaca pe cap toata viata si e pacat de nervii tai.
  •  
    • 1 mesaje
    6 Mar 2003, 00:57
    0 0
    cui trebuie sa demonstrezi? Lui sau familiei lui? Daca trebuie sa-i demonstrezi si lui, nu are rost sa-i mai demonstrezi. Daca numai familiei lui, OK.
    Nu stiu cate explicatii stiintifice vei gasi ca nu prea exista. Nici eu nu am gasit; sunt in aceeasi situatie ca si tine, numai ca diferenta dintre noi este de 6 ani. Mai pot sa-ti spun ca avem niste prieteni, casatoriti de 5 ani, la fel ca si cazul nostru si le este foarte bine.
    E cam greu sa le schimbi parerea parintilor, dar trebuie sa fiti perseverenti amandoi, pana la urma vor intelege. Totul este ca si el sa fie de partea ta.
  •  
    • 44 mesaje
    6 Mar 2003, 09:35
    0 0
    MISOL :
    Am si eu impresia ca tipul asta e cam imatur,daca se lasa condus de maica sa ...si nu se merita.Eu cred ca el nici nu stie ce vrea.sfatul meu ,care am trecut prin asta,ar fii sa-l uiti,sa te gandesti cu placere la ce a fost,si sa te gandesti ca nu e poate destinul tau,caci daca va e dat sa fiti impreuna..veti fii la un moment dat fara sa faci nimic ..deosebit pentru asta. Stiu ca e greu,stiu prin ce treci,dar si el daca te iubeste,ar trebui sa aiba discernamant,ca e vorba de viata lui..anca_rebeca are dreptate in ce scria.
    Iar sa-i devii amanta e o mare greseala in momentul asta,si ar fii si f dureros pentru tine.
    Incerca sa iesi mult pe afara,cu pritene apropiate..schimba ti look-ul,culoarea parului,orice te face sa te simti bine..
    Eu personal ti-am spus ca si acum am o relatie cu el,dar dupa un an de la despartire,cand nu ma mai doare ce face,cand am inteles ca ne simtim bine dar exista niste diferente majore de gandire intre noi doi,deci eu acum sunt detasata de ceea ce a fost in mare masura.
  •  
    • 6 mesaje
    10 Mar 2003, 17:51
    0 0
    JOKY:
    Multumesc foarte mult!Asta voi incerca sa fac...dar nu prin schimbarea look-ului (asta nu-mi schimba sufletul) ci prin munca.Voi incerca sa le fac pe toate si sa ma gandesc doar la ceea ce am.Ceea ce imi doresc si nu am, va ramane un vesnic regret...
    Am obtinut o carte foarte interesanta: "Jocul vietii si cum sa-l joci".Contine afirmatii care, spuse zilnic si cu convingere, te ajuta sa-ti schimbi viata.
    Saptamana aceasta plec la Baia Mare si...poate mai vorbim cand ma intorc!
    Multumesc inca o data si... sa stii ca m-ai ajutat mai mult decat ma asteptam atunci cand am lansat "disperarea mea" pe acest site.
    Cu bine, mult noroc si..pe curand!
  •  
    • 6 mesaje
    10 Mar 2003, 17:55
    0 0
    Iti multumesc si tie, Anca_R!!!!!!!
    Am perceput mesajul tau ca pe o palma, dar parinteasca. Prima mea reactie a fost...sa rad!!!
    Cred ca si de asta avem nevoie in viata...
  •  
    • 1208 mesaje
    11 Mar 2003, 08:05
    0 0
    Offf, soacra soacra poama acra ! Cand isi baga soacrele mari ( mai ales ) nasul...e prapad. Parintii sunt parinti dar cand iti intemeiezi o familie, ei cad pe locul 2. Nu suport barbatii care n-au pantaloni ( cum spun americanii) si stau dupa fustele mamichii lor care e cea mai buna, gateste cel mai bine etc. Eu nu am avut parte de asa ceva ( slava Domnului), de fapt eu nu am avut niciodata soacra, dar m-am imbolnavit de nervi din pataniile prietenelor mele care au avut parte din plin de faze asemanatoare.
    Daca un barbat nu e in stare sa-si infrunte familia pentru tine, inseamna ca nu te iubeste suficient si deci, nu merita nici cea mai mica atentie.
    E o vorba celebra, foarte simpla dar si foarte profunda, care spune : Dragostea n-are varsta! Ati auzit-o de multe ori sunt sigura dar e inteleapta. De fapt mentalitatea romanilor este jalnica. In alte tari nu e chiar asa: sunt o gramada de cupluri intre care exista diferente mari de varsta si se iubesc!
    Numai ca romanul tre' sa fie el mai cu mot si sa se dea inteligent.
    De' capul sus scumpici ca nu se moare din asta ! Va pup!
  •  
    • 8 mesaje
    11 Mar 2003, 13:29
    0 0
    Buna fetelor! cand am vazut topic-ul acesta mi-am spus ca trebuie sa va scriu..
    Cred ca am batut recordul diferentei de varsta ..nu stiu cum este cand femeia este mai invarsta ..dar cand barbatul este mai invarsta pot spune ca am invatat pe pielea mea.
    Cand aveam 19 ani am fost cu un tip de 44...acuma la 21 ..un tip de 41..
    Ambele relatii s-au dus pe apa sambetei..in ambele relatii..eu am fost considerata ca un copil..in ambele relatii m-am simtit complexata..si neputincioasa la un moment dat..in ambele relatii am fost ranita si abandonata in cele din urma..
    so NEVER NEVER again..vreau pe cineva apropiat de varsta mea!!In relatiile astea tot timpul simteam ca e vina mea..ca eu sunt asa de imatura..ca altfel ar fi totul bine...normal ca la varsta lor ..ei doreau o femeie in adevaratul sens al cuvantului...care stia sa se descurce..care avea o cariera..care avea drumul ei in viata..si de aici NEPOTRIVIRIILE
    Cred ca conteaza temperamentul,caracterul unei persoane...dar totusi diferente mai mari de 10 ani mai bine NU!
    Si acuma incerc sa ma refac dupa relatia cu tipul de 41..(ne-am despartit definitiv acu' o saptamana)..am trecut deja de faza in care nu ma puteam oprii din plans..deci incetul cu incetul o sa fie mai bine..tre sa fie mai bine!!
    Priviti inainte!!!! asta e cel mai bine..nu va pierdeti viata plangand si jelind..barbatii buni exista doar deschideti-va ochii si inima..
    pupici pa..
  •  
    • 53 mesaje
    11 Mar 2003, 15:10
    0 0
    Misol,
    eu nu sunt pentru educatie prin violenta. Am vrut sa te fac sa razi putin de problema ta ca sa o poti privi cu detasare. E drept, si experienta si de pe celelalte topicuri mi-a confirmat chestia asta, uneori adevarul spus deschis si cu sinceritate sau intrebarile de care in sinea noastra fugim in momentul in care nu sunt prezentate frontal par agresive. Te asigur ca nu asta este intentia. Ma bucur daca cele spuse te-au ajutat in vreun fel.
    Si Elisa, draguto, care e motivul pentru care ai o inclinatie spre barbati care ar putea sa iti fie tatici? Este de inteles modul in care ai ajuns sa crezi ca iti trebuie un partener de varsta ta, da ce ai catat cu unul de 40 din capul locului? Psihologii spun ca uneori barbatul in varsta cu care umbla o fata tanara e un substitut de tata... poate de aia la un moment dat nu ti-a placut ca te trata ca pe un copil...
    Ideea este simpla si clara si a fost foarte simplu prezentata mai sus - daca te iubeste renunta la orice pentru tine. Nu e nevoie sa se certe cu familia pentru tine. Este suficient sa nu le accepte constrangerile. E o diferenta - in primul caz el este initiatorul certurilor, in al doilea caz este omul care are verticalitatea sa spuna "eu vreau sa fac asa si nimeni nu are dreptul sa imi comenteze alegerea".