om bun/sot bun

  •  
    • 432 mesaje
    26 Iun 2006, 10:32
    0 0
    Nu ne mai intelegem ca inainte. De cand am ramas gravida a renuntat la slujba lui cu deplasari multe si lucreaza loco. Dar, cate 10-12 ore pe zi. Si vine acasa obosit si nu are chef nici sa vorbim.
    Week-endurile se duce la parinti, sa-i ajute, si vine si mai obosit. Incepe o noua saptamana grea, iar eu trebuie sa-l menajez. Iar cand nu se duce la parinti, isi gaseste drumuri....
    De ce nu ma duc si eu cu el? Pentru ca stau acasa cu bebe!!!!De care ma ocup zi si noapte, incercand sa nu-l neglijez din cauza treburilor casei sau oboselii.
    Am din ce in ce mai tare impresia ca evadeaza, ca se refugiaza in tot felul de activitati: n-a ratat nici un curs, nici o sedinta, mai lucreaza si sambata-duminica, si-a completat studiile etc.
    E clar ca-s obosita si sastisita si am devenit o scorpie, ca trag de el sa vorbeasca cu mine si sa-mi spuna despre el, daca s-a plictisit sa ma asculte despre ale mele...
    Nu-i convine si se simte victima si poate chiar e, dar eu nu mai vad asta.
    E obisnuit sa fie "baiatul mamei", adica sa faca ceva numai daca vrea si are chef; asta inseamna ca ma ajuta numai daca-i cer explicit...se straduieste sa fie sot bun, dar nu-i prea iese. Pe scurt, daca nu-i zic, nu face nimic prin casa, cel mult isi pune hainele in ordine...doar e obosit!
    Of, cate ar fi de zis! Pe scurt, gandeste ca e treaba mea sa ma ocup de tot, iar el e un ingeras ca face piata cand ii cer sau ca ma mai ajuta cu nimicuri prin casa, cand il prind liber si nu e mare lucru de vazut la tv.
    De copil, ce sa zic, ca e un ingeras...dar e copil! Nu-i convin unele din metodele mele de educatie (de exepmlu dezvatatul copilului de plimbare in brate, la culcare), gandind probabil ca trebuie sa devina si el puuiul mamei...Nu-mi zice mare lucru, nu-mi reproseasza mare lucru, dar e rece cu mine cand nu-i convine ceva...
    Zic prea multe! Toata lumea il considera un om bun si cuminte si asa e: nu bea, nu fumeaza, nu injura, e serios, are un job bun, nu l-ai vedea facand lucruri neserioase etc. Dar ca sot??? Cine il stie m-ar condamna daca m-ar auzi ca zic ceva de el. Pana si maica-mea zice: "Las-l ca e baiat bun!"...
    Dar, pe mine ma irita comportamentul lui in ultimul timp. De ce ne neglijeaza? De ce iubeste copilul si totusi nu se grabeste sa vina acasa?
    De ce are tot mai des momente de raceala si indiferenta fata de mine? Ma gandesc ca si eu m-am schimbat, nu mai sunt cum am fost nici fizic, nici psihic, dar si pentru ca mi-e greu...
    De ce adeseori nu ma ia in serios? Are tendinta sa faca exact invers de cum ii propun...
    Mi se pare ca nu mai sunt credibila in fata lui...Nu mai sunt nici draguta la propriu si figurat, cred ca nu-l mai atrag de adevaratelea...Incerc sa-l laud cand face ceva bine, dar cred ca se simte ca bubico...Parca e un razboi surd intre noi. Nu ne certam sonor, dar avem tot mai des momente de indiferenta.
    Nu mi-am propus sa fac ceva explicit, pentru ca nici nu stiu ce. Deocamdata incerc sa-mi gasesc satisfactie din activitatile mele si ma concentrez asupra lor. Daca vom continua asa, e clar ca n-o sa fie bine mai tarziu...
    Daca puteti, dati-mi cateva sfaturi, dar va rog sa nu-mi recomandati dansuri erotice si petale de trandafiri in pat, ca nu digera....
    Multam!
  •  
    • 134 mesaje
    26 Iun 2006, 11:04
    0 0
    este necesara o discutie cu el , intr-un moment cand este mai relaxat , trebuiesc urgent lamurite problemele voastre , asa nu veti ajunge nicaieri...
    ceva are pe suflet cred , dar nu imi pot da seama ce il deranjeaza atat de tare incat sa se raceasca relatia voastra... poate faptul ca nu mai e el personajul principal , ci copilul???
  •  
    • 2048 mesaje
    26 Iun 2006, 11:25
    0 0
    Draga gravidutza, cind am citit mesajul tau, cred ca am revazut aproape tot din ceea ce mi s-a intimplat mie, mai ales dupa nasterea celui de-al doilea copil.. si a fost extraordinar de bine daca as fi avut pe cineva cu care sa discut macar eu, atunci, pe un forum de genul asta sau in realitate, ca sa am cit mai multe pareri obiective si sugestii.. dar nu am avut.. si eu singur nu i-am putut da de capat.. sa o inteleg..
    Cred ca marea problema a ta, a foarte multor cupluri cu noi nascuti si care a fost si a mea, este ca aproape toata energia, iubirea, atentia, dragostea si tandretea merge spre acel copil .. e foarte bine, ar zice toti, dar eu, ca barbat, si cred ca foarte multi au simtit la fel, spun ca este din ce in ce mai prost.. si relatia se duce de ripa cu fiecare zi in care distanta afectiva creste si reprosurile se inmultesc.. si nici eu nu am fost fumator, nu ieseam decit o data sau de doua ori pe luna poate cu colegii de la job la o bere, munceam foarte mult pt ca lucram la o firma in vinzari, unde cu cit vindeam mai mult cistigam mai mult si aveam un venit mai mare pt acele vremuri grele (vreo 300 Euro net acum 5 ani, ceea ce era foarte bine).. dar serile, in masura posibilitatilor si simbata (14-16 ore) munceam tot ce era nevoie in casa si aveam grija si de copii..
    Nu conteaza atit de mult aspectul fizic, care dupa o nastere, este normal sa nu fie cel mai atragator, dar care poate deveni dupa citeva luni, cu eforturi normale, nu exagerate.. cit conteaza starea de bine si felul de a-l intimpina pe sotul tau, ceea ce ii oferi lui, tandretea care si-o doreste, atentia si cuvintele calde, atmosfera relaxata si dorinta de a-i arata ca in fiecare zi iti lipseste mult si il iubesti si ii arati asta prin tot ce faci.. si sigur ca sotul tau va vedea, va simti aceste schimbari si sper si iti doresc ca lucrurile sa evolueze pozitiv intre voi..
  •  
    • 2048 mesaje
    26 Iun 2006, 11:34
    0 0
    Desigur ca si el ar trebui sa faca la fel, dar cred ca el simte ca este mult mai putin dorit, apreciat, inteles, iubit de cind a aparut copilul sau cel putin asta lasi tu sa vada si sa simta el.. si probabil ca munceste mai mult pt ca sa va fie voua bine, sa aduca bani mai multi, pt ca au crescut mult cheltuielile, poate pt ca tu il repezi de fiecare data cind esti stresata, ii reprosezi zi de zi cine stie ce lucruri marunte care il fac sa nu se mai simta apreciat si sa se simta ca un cal de bataie in casa.
    Incearca sa ii spui lui tot ce te framinta cu calm, cu rabdare, sa fii cit se poate de tandra si de deschisa (in bratele lui si cu miinile in jurul gitului ar fi cea mai placuta optiune), sa ii spui ca ai nevoie de el sa te inteleaga, sa fie mai mult timp cu tine, ai nevoie de ajutor in anumite treburi la care nu poti face fata singura (cumparaturi, spalat vase, curatenie, spalat rufe, facut mincare, sa mai stea cu copilasul cind esti obosita, sa il plimbe, sa il legene, sa ii vorbeasca, sa iasa prin parc cu el sau sa iesiti impreuna.., etc etc).. sa ii spui pe un ton care sa arate o dorinta si o sugestie a ta, nu reprosuri pt ce nu a facut: Iubitule, mi-ar place ca in loc de.. sa facem.. ; Iubitule, ce spui, daca am face asta acum, nu saptamina viitoare.. pt ca .. sau.. Mi-ar place ca sa fac asta pt tine sau pt noi, nu vrei sa ma ajuti, te rog frumos?? .. si orice alt gen de rugaminte, spus pe acest ton.. si sint sigur ca va da rezultate, incet incet..
    Si desigur, citeva lucruri romantice care va fac placere, trebuie sa le ai in vedere, sa nu il lasi balta pt ca esti prea obosita, o partida cit de mica de dragoste, chiar cind esti obosita va va face placere la amindoi si sigur iti va da si tie o stare de bine (o baie cu spuma dupa o zi obositoare si foarte calduroasa si care sa va ofere relaxare si placere la amindoi este absolut potrivit si posibil!).. iar fara comunicare deschisa, fara sa vezi ce se intimpla cu el, fara sa il faci sa te doreasca mai mult, sa ii dai un alt ritm, sa il apropii de tine, daca el nu reuseste sa te inteleaga corect si asa cum doresti, cred ca va face mult bine pt relatia voastra.. decit cu scandal, certuri, reprosuri, cautarea vinovatului si stari de tensiune si lipsa relatiilor intime si a afectiunii?? Ce spui, crezi ca e ceva atit de greu pt voi?? Mult succes si iubire va doresc si un bebe cuminte, frumos si destept ca tine..!
  •  
    • 2272 mesaje
    26 Iun 2006, 11:35
    0 0
    Acorda-i aceeasi atentie ca atunci cand nu exista copilul,poate se simte neglijat si nu neglija pe cat poti sexul cu el.Am avut o discutie odata cu sotul mai demult si mi-a zis ca multe fac greseala ca-si neglijeaza sotul din toate punctele de vedere dupa ce apare copilul si nu e bine.
  •  
    • 432 mesaje
    26 Iun 2006, 11:47
    0 0
    Multumesc pentru raspunsuri!
    Deh, nu m-am gandit la asta, desi am mai citit si eu ceva carti, acum o suta de ani.
    E posibil asta sa se intample: pe vremea cand eram doar noi doi, el venea acasa ca musafir: il asteptam cu drag si dor si atmosfera de sarbatoare...acum nu se mai poate asa.
    Nu mai pun ca-s coplesita de treburi...sunt nervoasa cand nu dorm...si uneori parca mi-e amortit creierul...parca nu ma mai ajuta sa gandesc.
    Ma straduiesc sa intretin relatia noastra intima, dar nu foarte tare. Un plus, in ultimul timp e acela ca sunt mai deschisa fata de el si-i spun mai multe despre mine, din inertie, ca desre asta imi vine sa-i vorbesc
    : despre ce ma doare.
    Cred ca-s prea multe schimbari dintr-o data pentru el....
    Adevarul e ca ar trebui sa fiu mai calda...mai ales ca si lui i-o fi greu...dar am asa un spirit de observatie cand face rele...si-l iert, da' nu usor!
    O sa ma gandesc la ce mi-ati zis si o sa incerc sa fiu mai calma....
  •  
    • 2048 mesaje
    26 Iun 2006, 12:20
    0 0
    Si daca vrea sa te inteleaga si mai bine cit de obosita psihic esti si de ce de multe ori esti asa nervoasa si agitata (si stiu ca este mai ales din cauza ca nu dormi suficient si dormi pe apucate), pune-l pe el sa doarma 2 nopti cu bebele, una dupa alta (de preferat vineri seara si simbata seara, ca sa aiba timp sa-si revina pina luni pt job ) si apoi, sa il intrebi pe el cum se simte si cum gindeste in acele conditii.. si atunci sigur va fi mult mai intelegator cu tine. Eu am dormit de nenumarate ori cu copiii mei, chiar de la citeva luni, cind erau si bolnavi, chiar daca trebuia sa merg a doua zi la job, am fost cu ei de multe singur la medic, la injectii, la tratament, cind erau raciti, am avut grija de unul din ei in spital o saptamina, ea fiind cu celalalt in alt spital in alt oras, la un pas de moarte, ceva de groaza ce sa mai spun, dar asta a fost viata, acum sint foarte bine amindoi.. dar am luptat amindoi pt ca sa fie bine copiilor si sa fim linga ei mai ales atunci cind le era foarte rau.. si pt ca efectiv ea nu mai putea rezista si trebuia sa o inteleg si sa o ajut.. a fost greu la inceput, dar fara sacrificii nu poate rezista nimeni si toti sintem oameni, nu roboti si fiecare trebuie sa aratam ca stim ce inseamna familie si cresterea copiilor!!
  •  
    • 432 mesaje
    26 Iun 2006, 12:39
    0 0
    Tocmai pe aici e problema: tu te pricepi mai bine, eu nu stiu, ocupa-te tu de el...desi se topeste de dragul copilului.
    Sper ca in perioada de concediu, care va urma, sa stea macar o zi cu copilul, sa se lupte sa-l pacaleasca sa manance, sa adoarma, sa-i gaseasca jocuri noi... iar eu sa fiu ocupata rau.....

    Felicitari tie!
  •  
    • 9835 mesaje
    26 Iun 2006, 12:48
    0 0
    nu te entuziasma prea tare, ca dragalasul si inteleptul de el a divortat pana la urma...

    cat despre sotul tau: cica cea mai buna solutie este sa il implici si responsabilizezi in ceea ce priveste cresterea copilului. si, mai ales, nu-i mai pune oboseala mai presus decat oboseala si propriile tale nevoi, ca e curata sinucidere fizica si morala.
    cauta pe net, pe site-urile despre copii si parinti - vei gasi sfaturi si informatii avizate despre cum trebuie abordata viata de cuplu dupa aparitia unui copil.
  •  
    • 13679 mesaje
    26 Iun 2006, 13:00
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 854 mesaje
    26 Iun 2006, 13:01
    0 0
    gravidutza, ma gandesc ca schimbarea lui s-ar putea datora copilului...cat de mic e? in sensul ca barbatii au mare nevoie sa fie in centrul atentiei celei pe care o iubesc. si cand apare copilul, femeia devine mai mult mama, si e centrata mai mult pe copil. iar ei sufera tare din cauza asta, suferinta mascata prin schimbari de comportament.
    din cate am inteles numai el munceste? daca e asa, poate ca el crede ca e normal ca numai tu sa te ocupi de casa.adica el munceste destul din cate am inteles... mi se pare insa aiurea faza cu ai lui, si plecare in weekend la ei. adica de ce te lasa singura cu copilul? de ce nu va ia si pe voi? si ce face atat la ai lui, din moment ce si el are familia lui?
  •  
    • 2048 mesaje
    26 Iun 2006, 13:01
    0 0
    Donna, nu inteleg care e problema ta referior la mine?? Te deranjeaza ca i-am dat niste sfaturi asa cum a simtit, din experienta mea, buna sau rea?? De ce trebuie sa fii tu acida, ironica si sa ma ataci doar ca sa te dai tu mai desteapta sau mai cinstita, mai virtuoasa decit mine, sau nu stiu daca asta rezulta.. si nici nu ma intereseaza..
    Atit timp cit nu stii ce a fost in viata mea, nu te mai baga si nu mai gindi decit pt tine..
    Au trecut destui ani de cind erau copii mici, si fosta sotie si fiecare din noi ne-am maturizat in felul nostru si ceea ce am invatat din experienta mea, cu bune si rele, am decis sa ii spun si acestei femei.. Nu am sarit in sus de fericire cind m-a felicitat, eu i-am spus totul dezinteresat si spre binele familiei ei.. lucruri pe care vad ca nimeni pe aici nu le-a spus, nici macar tu, care te crezi super tare, inteligenta si plina de tine, la 43 de ani ai tai.. dar probabil ca tu dintr-un anumit motiv, pe care-l intuiesc, nu ai vrut sa dai sfaturi, insa ca femeie ai fi putut sa spui si tu ceva util pt ea.. nu sa te legi de mine.. (Vad ca ai dat si tu sfaturi: sa se uite pe site-uri pt copii.. bun si ala..)
    Din pacate, vad ca ura din tine nu dispare daca lipsesti de pe aici.. oricum, de data asta am vrut sa iti raspund, dar de acum inainte n-o s-o mai fac.. ai prejudecati in capul tau cit Everestul si nu am de gind sa ma lupt cu tine... oricum, invata sa respecti, daca vrei sa fii respectata, iar aici te crezi ca esti deasupra tuturor si un fel de judecator.. fara cauza si fara motive, doar asa, ca sa faca impresie.. dar nici nu stii cit de mult te inseli.. DAR CUI II PASA?? MIE, NU..
  •  
    • 9835 mesaje
    26 Iun 2006, 13:05
    0 0
    whatever
  •  
    • 1340 mesaje
    26 Iun 2006, 13:12
    0 0
    Donna, chiar ma gandeam cand o sa apari ... wb!

    Gravidutza, incearca si iar incearca sa-l faci sa si constientizeze lucrurile care pe tine te deranjeaza la el, daca doar ii spui si nu-i arati si ce s-ar putea face ... e in zadar.
    Fa-l sa vada si partea ta, relatia voastra, casnicia voastra si din punctul tau de vedere ...
    Mi se pare deplasat sa te lase doar pe tine, nu e usor sa faci totul singura intr-o casnicie ... nimeni n-ar rezista in ritmul asta!
    Discuta cu el.
  •  
    • 3528 mesaje
    26 Iun 2006, 13:14
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 432 mesaje
    26 Iun 2006, 13:19
    0 0
    Nu munceste numai el! Am si eu un serviciu destul de bun, iar in trecut mai lucram si ceva in plus. Iar acum eu calc, gatesc, fac curat etc. Numai ca pana nu demult nu-l solicitam deloc si cred ca aici am gresit.
    Bebe are o juma de an...iar eu ma descurc cum ma pricep cu el, ca experienta n-am avut deloc! Invat din carti si din mers.
    Adevarul e ca m-am schimbat, sunt mai mult mama decat femeie ..............dar nici timp si nici dispozitie sa ma aranjez nu am.
    Au fost saptamani intregi cand am stat singura cu copilul, pentru ca pleca si-n week-end. Legaturile lui cu familia lui sunt un subiect tabu, adica am incercat sa discutam, dar nu pot schimba nimic.
    Cred ca sunt prea obosita ca sa dau de capat problemei acum.
  •  
    • 432 mesaje
    26 Iun 2006, 13:21
    0 0
    Hai ca m-au destins mesajele voastre. Multumesc!
    Adevarul e ca nu prea stiu cum sa-l iau, ca-s cam directa.......
  •  
    • 3528 mesaje
    26 Iun 2006, 13:23
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 3528 mesaje
    26 Iun 2006, 13:26
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 5531 mesaje
    26 Iun 2006, 13:51
    0 0
    Graviduta,

    cand citesc ce scrii tu, ma vad pe mine
    Nu prea stiu sa iti dau sfaturi ... ca nu cred ca m-am descurcat foarte bine la randul meu.
    Insa pot sa spun ca am gresit ca nu l-am implicat in cresterea copilului de la inceput. L-am menajat fiindca muncea foarte mult si chiar si lui i-a convenit asta. Ma snopeam muncind in casa toata ziua, toate erau brici mereu si nu conta cat de obosita eram eu..contau copilul si el.

    Problema este ca nici acum nu se implica in cresterea copilului si este comod in continuare.
    Am gresit, repet. Insa nu am avut nici o reteta, am facut dupa cum am crezut ca e mai bine pentru toti.
    Si stiu cat e de obositor asa ...
    Va trebui sa schimbi ceva acum, cat inca bebe e mic.