Regasire
-
0 0Era zi de sambata, safrsit de program la serviciu. Navigam pe un site unde aveam posibilitatea de a-mi regasi fosti colegi de liceu. Acasa nu ma astepta nimic spectaculos.
Cu cateva promotii inaintea mea imi apare un nume cunoscut inca de pe vremea liceului. Nu cunosteam fizic persoana dar numele imi spunea ceva asa ca i-am trimis cateva randuri sa vad daca memoria nu ma inseala. Raspunsul a venit neasteptat de repede poate si datorita faptului ca in meseria lui lucreaza cu informatia si un subiect apare de oriunde.
Am continuat sa ne scriem, sa depanam amintiri, sa ne tinem la curent cu ceea ce facem. Si intr-o buna zi el m-a invitat la o cafea sub pretextul de a-l pune in tema cu niste lucruri din domeniul meu profesional. Oricum, trebuia sa ne cunoastem! Am ramas amici, a continuat sa ma sune din cand in cand.
Ulterior aveam sa aflu si cate ceva despre viata lui de familie. Persoana publica, independenti financiar ambii, meseria lui presupune multe depasari, greu de avut o viata normala, cu o tentativa de divort, ies doar atunci cand situatia o impune in rest fiecare separat. Cam asta era atunci cand l-am cunoscut. Copii aproape majori.
Ramas intr-o vara acasa ne-am reintalnit, am iesit la o inghetata si am inceput sa ne petrecem timpul si altfel impreuna. Mereu discreti, eu am fost o oaza de liniste pentru viata lui agitata si neimplinita. L-am sustinut pana intr-o zi cand a urcat profesional mult, timpul era din ce in ce mai putin, obligatiile si tentatiile mari. A mai durat ceva relatia noastra dar eram constienta ca ne miscam in lumi diferite. Fara explicatii, la fel de tacut pe cum a inceput am incetat sa ne mai vedem. Probabil a fost cu altcineva…nu stiu…dar banuiesc. Eu am inceput sa cred in alt barbat liber care-mi promitea mult. Am asteptat o mare iubire care a fost doar o experienta.
Cam dupa un an am inceput sa ne revedem. Eu inca eram implicata in cealalta relatie care nu-mi aducea decat nervi. A fost langa mine, cu un sfat bun, nu m-a presat dar ma cauta din cand in cand sa ma vada. Desi l-am refuzat de multe ori sa ne mai vedem, i-am refuzat pana cand si o mica atentie de sarbatori imi telefona. Rarerori ne vedeam, desi e pe aceeasi pozitie care-i permite orice femeie a avut rabdarea sa astepte. Pana cand am pus punct relatiei mele, pana m-am vindecat (patru luni nu ne-am vazut deloc).
Pana intr-o zi cand am realizat cat de mult ne dorim. E minunat sa traiesti aceasta senzatie. E altfel intre noi. Abia cand pierzi pe cineva relaizezi cat de important e pentru tine. Ma bucura fiecare moment petrecut cu el, momente pe care mi le doresc dar care sunt destul de rare. Mi-e teama ca i-am starnit aceasta dorinta pentru ca eram inaccesibila. E prea devreme sa-mi dau seama daca asa a fost sau vom continua povestea noastra. Astept si sfaturile voastre, am ales sa traiesc in umbra unui barbat pe care vreau sa-l pastrez asa cum e. -
Cu sau fara mine viata lui de familie (inexistenta) este aceeasi. Asa a fost si inainte de a ne cunoaste, asa a fost si in timpul in care nu ne-am mai vazut.
As vrea sa-i pot intelege gestul si asteptarea si cautarile. Sunt doar o femeie simpla, atat de simpla fata de bogatia si fastul care-l inconjoara. -
Cand spun simpla ma gandesc ca nu am un vreun Chevrolet, casa de vacanta sau provin din cine stie ce familie.
Nu, e gresita presupunerea asta. N-au fost interese materiale intre noi niciodata. E un om in compania caruia ma simt bine, suntem nascuti in aceiasi zi, luna (coincidenta!), am trecut prin acelasi liceu, el a ramas fara parinti la o varsta frageda si intamplarea a facut ca o ruda de-a mea sa-i fie ca si mama; toate astea le-am descoperit in timp. A muncit pentru a ajunge unde este si a avut si ceva noroc. -
Voi nu discutati liber si sincer despre relatia voastra? Ti-a spus vreodata ce insemni pentru el? Ti-a spus ce crede despre relatia voastra? Prea multe lucruri sunt subintelese intre voi, situatia voastra e vaga si neclara si el foloseste acest lucru in avantajul lui. Am impresia ca el intretine aceasta ambiguitate pentr ca-l avantajeaza.
-
Ok, sa zicem ca am lamurit aspectul cu simplicitatea -dar din moment ce tu spui asta, inseamna ca te subapreciezi.
Eu am vrut doar sa te pun putin pe ginduri in legatura cu aspectul asta.
Ti-a spus ce s-a intimplat, ce a facut in anul in care nu ati mai fost impreuna? Chiar tu afirmi "tentatii mari". Deci?
Apoi, ca nu am terminat cu intrebarile, ce a insemnat acea tentativa de divort?
Si apoi, eu nu inteleg, ce naiba e aia, stai cu un om doar ca sa iesi cu el atunci cind este absolut necesar -conveniente-....E clar ca omul asta are niste interese foarte mari in casnicia aia -ma rog, asa zisa casnicie din punctul tau de vedere.
Of, nu sint rea, dar chiar vreau sa te faci sa gindesti ceva mai profund relatia asta, nu sa te complaci in situatia de amanta (chiar daca tu spui ca il iubesti, te cred) -
Exact asta vreau si eu ellado, sa gandesc mai profund relatia asta care dureaza de cativa ani cu ceva pauza.
In anul pauza nu l-am intrebat ce s-a intamplat. Dar banuiesc. Nu am intrebat pentru ca deocamdata suntem doi oameni independenti, fiecare face ce vrea dar e frumos sa te cauti mereu, liber stiindu-te. Apoi nu uita ca in ultima vreme m-a asteptat el pe mine. E drept ca ma tot intreba de ce n-am vrut sa-l vad, mi-a spus ca a simtit asta din felul in care vorbeam la telefon. I-am spus ca am simtit nevoia de a fi singura.
Tentativa a fost cu multi ani in urma, el se hotarase atunci sa termine relatia dar a revenit. Ti-ai dat foarte bine seama ca exista interese mari acolo, da si nu pot intra in detalii aici. Poate chiar foarte mari si din mai multe puncte de vedere.
Desi au trecut cativa ani eu inca sunt foarte lejera si degajata in relatia asta. Mi-a spus candva si cred c-a fost serios ca "la tine ma simt bine". Acum dupa aceasta revenire simt altceva pentru el si il simt altfel, mai tandru, mai afectuos. -
Incearca si intreaba-l, nu este bine sa traiesti cu "banuiesc", ai nevoie de certitudini. Banuielile duc la scenarii, scenariile ne amarasc viata.
Ca ai devenit lejera, degajata in relatie este foarte bine, dar esti sigura ca este chiar asa?
Apoi iar nu suna prea ok "la tine ma simt bine". Sper sa nu fie doar atit.
Te scutur putin pentru ca simt ca de asta ai nevoie ca sa-ti limpezesti trairile, sentimentele....
Nu o fac cu rautate !
Cit de "aproape" majori sint copii lui? citi copii are? ce virsta aveti voi? -
Barbatii sunt egoisti. Asta e clar pentru toata lumea. Si este foarte bine asa. E foarte important ca in viata ta sa iti acorzi TIE locul I. Se pare ca el asa face.
Acum depinde de ce vrei tu.
Te simti bine, OK dar daca te vei implica sentimental si mai mult o sa suferi si nu are rost. Meriti un barbat al tau care sa te tina de mana pe strada.
Sunt foarte pasionale relatiile la lumina lunii, dar in viata de zi cu zi iti este mai de folos o relatie la lumina soarelui. Si in plus gandeste-te ca in relatia asta vei fi mereu singura. Genul asta de barbati nu divorteaza niciodata. Au o casatorie aproape inexistenta cum ai zis si tu iar golurile si le umplu in alte parti. Pentru el e perfect, insa chiar daca ar ajunge al tau poate ai pati la fel ca sotia lui acum. In plus batraneata e urata de unul singur. Daca stai legata de el nu vei putea sa-l cunosti pe cel langa care sa imbatranesti. Te-ai gandit la asta? Sotie sau amanta a acestui barbat, nu conteaza, tot timpul vei fi singura si il vei astepta.
PS Nu te iubeste, te rog nu te amagi ! Un barbat indragostit face si pe dracu in patru ca sa fie cu persoana iubita.
Asta e parea mea, nu trebuie sa o iei de buna insa eu cred in minuni si schimbari spectaculoase.
Inca ceva: daca tot trebuie sa-l iubesti incearca sa o faci cu creierul nu cu inima ...
-
ellado, eu vreau sa pastrez ceea ce partial am, in mare ma simt bine desi nu in totalitate. Nu copiii nostri sunt problema, in timpul scurs in relatia asta au devenit majori sau mai e vorba de cateva luni.
Acea inaccesibilitate m-a facut dorita. Asta e problema mea. Pot sa-i arat mai mult sau il pierd? A fi calculata cand inima simte altceva e tare greu. -
Pushica, este perfect adevarat ce spui, dar ea este deja implicata, desi spune ca este degajata. din afara este f. usor de judcat, noi vedem altfel, din alt unghi lucrurile. Este usor sa-i spui unui om nu fa asa, altfel e mai bine....singur trebuie sa ajunga la concluzia asta.....daca este ajutat e ok.
-
Cristal, nu am vrut sa spun ca ar fi o problema copii, departe asemenea gind. Vezi, tocmai la faptul ca ai fost ca ai fost inaccesibila o vreme ma gindeam...oare nu doar asta l-a ambitionat?
Si apoi Pushica ti-a zis corect ceva....tot singura vei fi...stai si-l astepti sa-si faca timp si pt. tine....tu il vei iubi el nu iti va putea raspunde asteptarilor.
Si spunea cineva, undeva....sarbatorile, aniversarile tot singura ti le vei petrece. ORICIT DE MULT IL VEI IUBI! -
Pushica are si ea foarte mare dreptate. Sa nu credeti ca nu gandesc. Dar practic lucrurile stau altfel. Cine nu isi doreste un barbat numai al ei cu care sa poti merge de mana, sa zambesti, sa ti se citeasca pe chip fericirea? Dar cei liberi pe care i-am intalnit nu au calitatea, rafinamentul si alte calitati ale acestuia.
Fac o paranteza sa va povestesc ceva. Merg intr-un alt oras la o zi onomastica. Ma reintalnesc cu varul unei prietene, divortat, tip cu bani. Ma roaga sa nu ma grabesc la gara, ba chiar imi propune sa stabilim un week-end impreuna. Insista sa nu plec prea repede ca ma conduce. Si ce credeti, in final imi comanda un taxi in care urc singura si cu promisiunile si despartirea de rigoare. E un exemplu de barbat liber si ca asta am multe.
Revenind. Cred ca i-am starnit dorinta si l-am ambitionat cu atatea refuzuri. E complet schimbat, mi-e teama sa-i arat tot ceea ce simt. N-as vrea sa-l pierd a doua oara.