s-a teminat totul
-
0 0fetelor,
dupa o lunga cearta am ajuns la concluzia ca nu mai merge casnicia noastra...
nu mai pot sa rezist....sunt terminata psihic....ma doare ingrozitor de rau sufletul....dar nu mai puteam suporta stresul psihic in care am trait pana acum...am decis sa terminam totul...
acum cand va scriu imi vine sa pling..inca nu pot sa cerd ca s-a terminat tot ce am reralizat pana acum...cum sa fac sa il uit...sa trec peste durerea asta care imi macina sufletul....cum sa fac sa trec peste durerea asta ingrozitoare? -
Imi pare sincer rau pt tine, partial inteleg prin ce treci si daca vrei si poti, ar fi bine sa scrii cum de s-a ajuns aici, ce s-a intamplat...Presupun ca sunt mai multi factori care te-au adus in starea asta. As vrea si eu sa stiu solutia problemelor de acest gen, dar incerc acum sa cred ca una din cele mai bune metode este sa nu te gandesti prea mult la aceasta problema a ta, sa vezi ca fiecare intamplare ne invata cate ceva, fiecare experienta ne face si mai bogati si fiecare greutate ne face sa ne dam seama cine suntem cu adevarat si cine sunt cei din jurul nostru. Trebuie doar sa lupti impotriva acestei dureri, asa cum ai lupta cu o boala grava, trebuie sa fii tare si sa gasesti in sufletul tau puterea de a merge mai departe, de a vedea viata si cu alti ochi. Inceputul e greu, dar cu timpul durerea va disparea. Ai incredere in tine!
-
fetele au dreptate,,,timpul le rezolva pe toate .ar trebui sa i putina rabdare.o sa fie bine .toti trecem prin asa ceva,,,,,nu ne omite nimic,acum si cum ti e destinul!!!!!toate suferim mai mult sau mai putin.fi puternica si hai sa nu ne lasam doborate de barbati.ca nu se merita !!!!!!!am dreptate>>?
-
Erica,am frunzarit in topicul tau,sa inteleg ca sunteti casatoriti doar de un an?Voi n-ati invatat inca sa traiti amandoi sub acelasi acoperis.Trebuia sa mai lasi de la tine, sa faci tu compromisuri.E pacat de dragostea voastra.Tu nu stii sa te pisicesti?Sa-i dai doar impresia ca el conduce, daca asta vrea? Vezi, poate mai poti drege ceva.
-
Voi cati ani ati fost impreuna sa va casatoriti? El era asa si inainte sau numai dupa casatorie? Locuiti separat de ai lui?
Uite ce mi se intampla mie...locuim cu ai lui, dar nu suntem casatoriti. El, la inceput, tot timpul se lua dupa ce spuneau ai lui, facea cum spuneau ei, pe mine ma asculta, dar nu ma lua in seama. Pana si la mancare comenta, ca nu fac cum face mama lui, ca trebuie sa pun in mancare ce pune maica-sa...multe si multe...Acum s-au cam schimbat lucrurile, pt ca a vazut cat sufar eu din cauza parintilor lui. El asculta pana si de prietenii lui, in loc sa ia in considerare ce spuneam eu..si acum mai are momente, dar asta pt ca e f influentabil. Nu stiu cum e al tau, poate e mult mai matur decat al meu, sper!, si sa isi dea seama totusi unde greseste. Cred ca ai incercat sa vb cu el, sa ii explici ce anume nu iti convine, sa aveti discutii despre relatia voastra, dar daca el nu vrea nicicum sa priceapa, lasa-l o perioada singur. Nu trebuie sa divortati, nu sunteti casatoriti decat de 1 an, problemele in perioada asta apar, dar tot acum trebuiesc si rezolvate. Sunt sigura ca i-ar fii f greu fara tine, de aceea trebuie sa te arati f intelegatoare cu el, dar in acelasi timp trebuie sa ii explici ca si tu ai nevoie de intelegere, protectie, sustinere si iubire. Trebuie sa il faci sa inteleaga ca acum tu esti mai presus de orice, pt el restul trece pe locul doi..Pe tine trebuie sa te asculte, cu tine trebuie sa se sfatuiasca...Stii ce am facut eu cand am ajuns la disperare? Am incercat sa caut ajutorul psihologilor, noroc ca am o prietena care termina acum psihologia si care il stie pe el f bine, dar degeaba, ca numai eu am fost cea care a inteles, el crede ca psihologii sunt nebuni, nu trebuie sa vb cu ei...Apoi am fost la un preot, care a deventi duhovnicul nostru si cred ca de acolo a priceput mai bine ce rol are femeia intr-o casnicie...Nu stiu ce ar trebui sa faci cu el...dar daca ati hotarat sa va despartiti, eu zic ca va grabiti. Poate sa incerci sa nu ii mai arati atata dragoste, sa vada ca esti putin mai indiferenta, sigur ar crede ca e ceva cu tine! Sau poate sa il lasi o perioada singur, daca exista posibilitatea asta...SIncer, imi pare f rau pt tine si pt ca sunt cazuri dintr-astea, ma gandesc la mine si imi vine sa plang, dar asta e viata, cu suisuri si coborasuri... -
Stiu k e foarte greu,Erica.Intr-un fel sau altul si eu am trecut prin asta,dar crede-ma k dak mai ai pe altcineva langa tine o sa depasesti usor momentul...totul este sa nu te inchizi in tine,sa nu te ascunzi de restul lumii,dak iti vine sa plangi,fa-o dar nu lasa lacrimile sa iti conduca viata pt.k asa nu o sa ajungi nikieri.Inceark sa iesi cu prieteni,sa te disrezi,doar asa va trece tot.Cum spuneau si fetele,timpul le rezolva pe toate.Vei depasi durerea sunt sigura.
-
Nu o sa-ti fie usor pentru ceva timp dar incet, incet o sa-ti revii. stiu ca acum iti amintesti numai de clipele frumoase, dar tot raul e spre bine. raul trebuie taiat din radacina. eu m-am despartit de barbatul pe care il credeam jumatatea mea perfecta cu doua ore inainte de nunta. si nu am murit, intr-adevar am simtit ca vreau sa mor!!, dar a trebuit sa invat sa ma iubesc pe mine mai intai de toate.
-
Dumnezeule, asta da lovitura cumplita, de la cel cu care asteptai sa imparti cele bune si cele rele toata viata!!

Imi pare rau, opium si la fel si pt toate fetele care sufera in situatiile de despartire, trebuie sa luptati si sa uitati, sa va gasiti din nou bucuria de a trai, optimismul si motivatii noi care sa va readuca zimbetul pe buze si bucuria in suflet.
Eu stiu un caz similar cu al tau, Opium, doar ca finalul povestii este si mai neasteptat, dar fericit. El, cu vreo 10 ani mai mare ca ea, a plecat cu trenul exact in ziua nuntii inapoi de unde venise, adica din Bucuresti, ea fiind dintr-o comuna din Bucovina, unde era nunta, ea super fericita, se facusera pregatiri de nunta, invitati girla, toata lumea astepta la cununia civila si apoi biserica sa vada o nunta frumoasa si cind colo.. MIRELE DISPARUT, MIREASA DISTRUSA SI TOATA LUMEA SOCATA!!
Cei care au venit la asa zisa petrecere au dat bani macar sa plateasca mireasa pregatirile de la hotel si va imaginati ce rusine era pe capul ei si pe familia si rudele ei. Dupa vreo 2 ani, ma intilnesc cu cineva care o cunostea pe ea si imi spune ca s-a reimpacat cu acel tip, nu stiu mai multe detalii, au un copil si sint fericiti acum.. dar viata e incredibil de complicata uneori si nu stii ce iti rezerva viitorul..
Ar fi interesant, daca ne-ai putea impartasi din experienta ta, opium, cel putin atit cit poti, pt a fi de folos pt cine are nevoie de exemple de situatii la limita in viata si ce s-a intimplat. Multumesc. -
nu sunt multe de spus. a inceput sa se poarte ca un magar cu vreo doua luni inainte de nunta, am inceput sa decoper fatete ale personalitatii lui pe care le-a tinut bine ascunse si care nu mi-au placut. banuiesc ca dupa ce s-a vazut cu sacii in caruta a inceput sa-si dea arama pe fata. eu obiect, el stapan. totul a culminat in dimineata nuntii cand mi-a spus ca ar trebui sa ma acoper cu ceva ca decolteul e prea adanc si ca de ce draq trebuie sa ma duc sa-mi fac parul la salon, pe cine vreau eu sa agat? pai sa nu te apuce dracii cand dobitocul cu care vrei sa-ti petreci restul vietii te acuza in ziua nuntii ca te aranjezi ca sa agati pe nu stiu cine? de aici a iesit un scandal monstru, toate frustrarile acumulate in doua luni au iesit la suprafata, si i-am spus dulce si delicat unde sa se duca. m-am schimbat, am urcat in masina si dusa am fost. normal ca am simtit ca mi se rupe inima in doua si am plans pana cand m-am sufocat, dar am decis ca mai bine asa decat o viata mizerabila. si am vrut sa ma intorc, am vrut sa-l sun, dar stiam ca nu ma va face fericita. asta a fost acum vreo 5 ani. acum sunt casatorita de 3 ani cu alcineva, il iubesc mai mult ca orice pe lumea asta, dar stiu ca daca ma va face sa sufar voi avea curajul sa plec. pentru ca merit sa fiu fericita, nu sa traiesc din compromis in compromis, sperand ca ceva se va schimba. nu poti schimba personalitatea unui om, il accepti asa cum este sau pleci. simplu.
-
Opium, felicitari, ma bucur ca mai sunt si persoane ca tine, de la care sa invatam si noi, cele mai micute si in situatii mai dificile... Si prietenul meu e super gelos si daca ma aranjez, i se pare suspect...are el mai multe probleme, dar eu nu pot sa il parasesc inca pt ca stiu cat ar suferi, stiu ca ma iubeste mult, dar are niste porbleme pe care eu acum cu greu le fac fata. Am vrut sa plec de multe ori, dar poate si faptul ca si eu il iubesc ma tine langa el...
Ma bucur ca ai depasit situatia si iti doresc multa fericire! -
Am invata in ultima vreme sa ma iubesc, sa ma apreciez, sa aflu ce imi doresc, numai ca eu am doar 20 de ani, am o relatie de aproape 4 ani si locuim impreuna cu ai lui...e aiurea, in vara asta voi face un alt pas..ori raman la ai mei, ori vom sta doar noi singuri undeva....Ii tot spun ce nu imi convine la el, iar ceea ce ma doare cel mai tare este ca vb mult si prost, adica ii place sa faca tot felul de apropouri, sa faca tot felul de glume proaste, dar cand il provoc la o discutie serioasa, pe tema relatiei noastre, zice ca imi place sa despic firul in 4...si ii pun intrebari prostesti...Nu am puterea sa il parasesc, am luptat mult sa fi cu el...
-
Opium,esti idolul meu!Prietenul meu e la fel,stiu k nu voi fi niciodata fericita cu el...Si noi tb sa ne casatorim la anul si mi-am dat seama k nu asta e viata pe care o vreau...
Vreau sa procedez ca tine,sa fiu tare,sa nu cedez...si ma bucur sa aud k ai reusit sa fii fericita dupa...Imi da speranta!Iti multumesc... -
mariuca: eu aveam 21 cand am lasat totul in urma.spui ca ai luptat mult sa fii cu el si nu ai puterea sa-l parasesti. e normal sa simti asa, dupa ce ai depus atatea eforturi si te-ai zbatut sa obtii ce doreai, sa-l parasesti inseamna sa admiti ca totul a fost in zadar, un esec. problema se pune in felul urmator: cat crezi ca ai sa poti sa lupti, si pana cand? toate frustrarile tale vor iesi la suprafata intr-o zi, si sper sa nu-ti para rau pt timpul pierdut.
babygirl: doare al in poienita de tare sa faci pasul asta, dar eu sunt fericita. sunt iubita, sunt respectata ca OM, nu sunt un obiect si am dreptul la o parere personala. nu trebuie sa aprob ca o marioneta tot ce spune un individ care crede ca tot ce spune e genial doar pt ca are un morcov in pantaloni.