Hartuire
-
0 0Am mare nevoie de sfaturile voastre..M-am despartit de prietenul meu de o luna jumatate, dupa o relatie de doi ani. L-am iubit foarte mult, dar in timp iubirea a fost macinata de certuri si scandaluri toate din cauza geloziei si posesivitatii lui exagerate. Relatia mergea bine, dar cand i se parea lui ceva in neregula devenea de nerecunoscut. Ameninta, vorbea foarte urat...arata ca un animal turbat. Dupa doi ani am hotarat sa pun punct acestei relatii care oricum nu ducea nicaieri dar hotararea mea de a ne desparti nu a fost primita foarte bine..Daca initial el a incercat sa-mi arate ca ma iubeste si ca s-ar putea schimba, in momentul de fata a ajuns la amenintari, adresate atat mie cat si prietenelor mele, la zeci si zeci de telefoane date...Si mai rau, familia lui ma considera pe mine vinovata de starea in care se afla si toata lumea se teme sa nu faca vreun gest necugetat (lui sau altora..)..Ce as putea face? Va multumesc mult.
-
nu e o situatie placuta deloc. te cred. dar in primul rand nu stiu daca ar trebui sa-ti pese ce crede familia lui. Tu ai hotarat sa-ti traiesti viata departe de el. Si numai din vina lui: el era cel ce se purta urat, nu? si atunci de ce sa-ti faci probleme din cauza lui? despre ce vrede el sau familia lui? Te intreb: familiei lui i-a pasat cum se comporta el cu tine? Nu trebuie sa raspunzi!
Parerea mea este ca trebuie sa-ti vezi de viata ta mai departe. Iar daca amenintarile nu inceteaza.... Exista intotdeauna si o cale legala, nu? Doar nu vei trai cu frica ... ca nu stii niciodata ce poate face! Tebuie doar sa fii hotarata! sa stii ce vrei!
Asta-i parerea mea. -
multumesc de incurajari...familia lui de fapt ma ameninta ca daca el pateste ceva...vor avea grija de mine..pot fi eu numita responsabila de actiunile unui barbat de 28 de ani? pot fi eu fortata sa mai acord o sansa unui om care nu gandeste normal si alaturi de care nu mai pot fi fericita? faptul ca l-am iubit si ca am stat impreuna doi ani ma obliga sa stau cu un om care ameninta si terorizeaza?..tocmai de asta l-am parasit..de satula ce sunt..si culmea eu sunt cea vinovata..dupa parerea unora..
-
subscriu. un om care te respecta atat de putin nu merita sa iti faci probleme pentru el sau pentru familia lui, care este cel putin la fel de vinovata. Se aplica vestita replica cu "fa ce crezi ca e mai bibne pentru tine", doar ca in cazul tau trebuie interpretata literalmente. Tine-ne la curent cu evolutia lucrurilor. Iti tin pumnii.
-
Si eu subscriu,
Gabita, cred ca nu ai nici o obligatie fata de el, ce a fost a fost, de acum el este liber sa faca ceea ce vrea cu viata lui. Care este problema? Libertatea ii apartine, ceea ce va face il priveste doar pe el, tu incearca sa iesi pentru totdeauna din jocul acesta, daca te uiti innapoi, viata ta va fi un calvar, nu vei scapa de el.
Mult succes! -
Subscriu parerilor de mai sus. Felicitari ca ai taria sa te desprinzi de el.
Si daca macar o secunda regreti, gandeste-te ce ar fi simtit copii "vostri", atunci cand ar fi avut nevoie de ajutorul lui, si el las cum este in loc sa-i sprijine, ameninta ca nu mai suporta sa vada suferinta copiilor si mai bine se omoara. Deci, vei duce povara deciziei tale si pe umerii altora, care n-au alta vina decat ca astia le sunt parintii (vorbesc in cunostinta de cauza). Lasa-l in pace si nu-ti face procese de constiinta despre parerea familiei lui. Responsabili pentru comportamentul lui sunt parintii care l-au educat asa las, nicidecum tu.
Fii fericita si traieste-ti viata departe de asa creaturi. -
Multumesc inca o data..si eu ma bucur ca am facut pasul asta, ca am avut curajul sa ma pun pe primul plan si sa ma desprind din balta de compromisuri in care ma afundasem...singurul lucru de care ma simt vinovata este faptul ca nu am actionat de mai mult timp...respectul si comunicarea sunt esentiale..voi avea grija de acum incolo ca in orice moment al existentei mele sa ma pot uita inapoi cu seninatate si cu zambetul pe buze..In legatura cu evolutia lucrurilor, situatia nu este roz.."a fugit de acasa"..nimeni nu stie nimic de el si bineinteles toate oalele se sparg in capul meu..va urma..
-
Gabita, scuza-ma, un om cu capul pe umeri ar gasi alte solutii pentru a-si rezolva problemele, ori, la el este mai dificil de a intelege realitatea. Il cunosti de 2 ani, asa a fost mereu.
Este greu de a iesi din asa o situatie, incearca sa discuti cu el cit mai calm si mai serios. Trebuie sa se termine, nici tu nu poti ramane alaturi de un astfel de om doar de teama de a nu-si face el ceva. Gaseste un moment de a putea discuta cu el, deruleaza-i tot firul povestii voastre, cum a fost iubira voastra apoi cum si de ce a-ti ajuns aici, singura solutie buna pentru amandoi fiind doar despartirea.
Vezi ce faci. -
Gabi, ai gasit aici pe Eva niste fete minunate care ti-au dat sfaturi foarte bune. Subscriu si eu. Parintii lui nu vor accepta niciodata ca baietelul lor este un om instabil psihic, asa ca nu te strofoca sa le demonstrezi ceva...Cat despre el daca vrea sa-si ia viata, n-are decat, e pacatul lui nu al tau. Desi cred ca e o strategie de a te capata inapoi. Sa nu cumva sa faci greseala de a te impaca cu el. Ramai indiferenta si vezi-ti de viata ta. Daca te mai hartuieste, cum ti-a mai spus si altcineva, sunt si cai legale.
Tine-ne la curent si ai grija de tine. Sper sa-ti gasesti linistea cat mai curand. -
Tu il cunosti cel mai bine si stii de ce este in stare... In general, amenintarile astea sunt cacialma, santaj sentimental ... Daca tu crezi ca se poate discuta cu el cat de cat, incearca sa-i explice ca o relatie in care unul dintre parteneri este fortat este complet absurda si nu aduce nici o satisfactie in final celuilat.
Dar, repet, tu stii de ce este capabil. Oricum, un astfel de om nu merita nici un pic de respect, de fat nu merita nici un sentiment. In aczul in care chiar vorbeste serios, gaseste un pretext pentru o amanare, nu stiu, cariera, familie... incearca sa-l faci sa creada ca si tu ai vrea sa te impaci dar trebuie sa te obisnuiesti cu o anume situati... Cu alte cuvinte, du-l cu zaharelul... Sincer imi pare rau pentru situatia in care esti, trebuie sa fie groaznic. Suntem alaturi de tine. -
Daca ameninta cu suicidul raporteaza la politie si la psihiatrie. Desi mai mult ca sigur ca sunt amenintari demonstrative. Daca ameninta cu crima mergi urgent la politie. Nu te lasa intimidata de politistii care fac misto de tine. Am avut noi un caz aici in Iasi si fata e acum la doi metri sub pamant din cauza unor politisti idioti. Draga mea, daca tu vrei sa o termini cu el, nimic nu trebuie sa iti stea in cale. Nu esti sora de caritate (si chiar daca ai fi, tot nu ai fi obligata sa suporti relatii amoroase pe care nu le doresti). Daca familia lui te mai amenninta, spune-le ca te duci la politie. Sau chiar ca te-ai dus si ca o sa ii raportezi si pe ei daca nu se potolesc. Sub nici o forma nu te impaca cu el. Pleaca din oras daca e cazul pana se lamureste treaba, cere protectia politiei dar nu te impaca cu el. Daca te vede slaba in fata argumentelor de acest gen, poti sa fii sigura ca numai la ele o sa apeleze daca te impaci cu el. Si de aici pana la bataie nu mai e mult.
-
Draga Gabita asta e tot ce-si doreste el de la tine... sa-ti fie frica. Daca nu a reusit sa te pastreze altfel incearca sa te intimideze... tu chiar crezi ca o va face? Eu nu un barbat care are curajul sa ameninte o femeie e un las... tu , arata-i ca nu iti este rica de tine, gaseste-ti curajul si ameninta-l , ataca tu si el se va retrage... stii se spune ca "viata e o scara a lasitatii, ne bucuram cand cineva se afla sub noi" incearca sa-i arati ca nu te poate supune prin frica... fii independenta, libera si hotarata in deciziile tale. Daca tu te vei intoarce la el din frica vei avea o viata de cosmar pentru ca va sti ca tie iti este frica si te poate manipul cu asta. Fi puternica si pastreaza-ti decizia luata . Vei vedea ca e cel mai bine pentru tine