responsabilitatea de a fi primul
-
0 0faptul de a fi primul/ prima din viata celuilalt implica o anume responsabilitate?
e mai greu sa ajungi "acolo", tocmai pt ca celalalt nu a incercat inca, si va fi un moment pe care si-l va aminti mereu, si ca atare esti oarecum obligat sa-l faci memorabil?
creste oarecum "datoria" ta morala (sa-i zicem), de a face acea persoana cat mai fericita?
si... cum te porti cu un neinitiat, cand tu esti obisnuit cu un anumit ritm si vezi ca celalalt nu stie sa-l urmeze? cand iti vine sa te mai si urci pe pereti, pana ia celalalt vreo initiativa ?
-
ciudatica, scrisesem un mesaj dar eva imi joaca feste! Mi-ai amintit de o poveste din 'copilarie'. Aveam 19 1/2 si la mare ma 'agata' un tip localnic de 17. Mare surpriza am avut cind mi-am dat seama ca era virgin. N-am avut rabdare, l-am imbracat si maternal i-am explicat sa caute iubire si atunci sexul va fii inevitabil memorabil. (evident, sper ca nu l-am marcat prea tare si sper ca stofa de Don Juan sa-l fii ajutat sa-si revina)
Daca intre voi e iubire, atunci te impiedici de mici tehnicalitati care se pot rezolva in timp. Daca tu ai mai multa experienta, preia controlul, woman on top, si arata ce stii. Cit despre datoria morala, nu te agita, caci nu prima experienta e cea pe care ne-o amintim ci pe cea mai buna, plina in egala masura de iubire si de sex. -
hm... eu am inceput acum vreo 4 ani (acum am 22), dar experienta mea e f limitata. dupa cateva intamplari mai nefericite, am ajuns sa cred ca intr-adevar e ceva ce vrem sa facem doar cu persoana iubita, si nu cu oricine, de dragul distractiei...
oricum, mi-e teama sa nu fie jale!
el habarnist, eu pe aproape... el e tot de-o seama cu mine, dar cu niste principii poate mai sanatoase ca ale mele, si nu a ajuns pana acolo pt ca a asteptat "acea" persoana. si "acea" persoana se pare ca sunt eu... si simt acum o responsabilitate enorma...
inca nu stiu cum va evolua ceea ce e intre noi. nu stiu daca peste o luna n-o sa o iau la fuga, si atunci... nu va fi si mai greu pt el, decat daca nu am face pasul asta? adica... as asteptat 22 de ani; merit sa fiu eu "aceea"? -
deci daca voi inca nu stiti ce relatia aveti sau cum va decurge, ce sens are sa va culcati impreuna? La ce ajuta? Daca totusi va decideti ca sinteti 'persoana iubita' si vreti sa fiti impreuna si fizic, eu zic sa nu puneti presiune, sa nu va grabiti, sa incepeti cu chestii amuzante si tot odata gesturi de iubire. Toate drumurile duc la Roma, indiferent de virsta sau experienta partenerilor.
-
nu implica responsabilitate...asta cred ca e un cuvant prea tare.
normal ca daca ai cat de cat suflet realizezi ca pt partener e ceva destul de important.
mie sincer mi-ar placea sa dau peste un virgin
(probabil ca vbeste partea egoista si posesiva din mine sa stiu ca eu i-am fost 'profesoara') insa nu cred ca esti datoare apoi sa stai cu el daca nu vrei.
Singura datorie pe care ai avea-o e sa-i oferi un inceput mai lin in tainele amorului.
Personal cred ca prima persoana si prima noapte are un impact in dezvoltarea ta sexuala ulterioara. -
el e convins ca ma iubeste, si ca vrea sa faca pasul asta cu mine. eu tin la el, ma fascineaza din anumite pct de vedere, si sunt atrasa fizic, insa nu pot spune (inca) daca il iubesc... are ceva ce-l face diferit de majoritatea baietilor pe care i-am cunoscut; probabil "asta" e una dintre diferente.
ma dezorienteaza oarecum afirmatiile lui, ca vrea sa se intample "asta" cu mine... simt ca nu o spune din curiozitate, din graba sa se intample, etc, pt ca in alte gesturi e chiar retras, nu se grabeste deloc, nu intinde deloc coarda...
poate ar trebui sa nu ma mai gandesc atat. dar e genul de visator si de idealist; si oare nu ar fi dezamagit daca ar vedea in timp ca eu nu am meritat? -
mmm... poate doar complexele din mine vorbescv acum, dar... am trecut prin mai multe relatii ca el, am anumite "pacate" la activ, mi-am inselat prieteni in trecut, si in toate relatiile, cand ceva a inceput sa mearga prost, am dat bir cu fugitii... deci, n-am nici o garantie ca, mai devreme sau mai tarziu, n-o sa-l ranesc...
si atunci, cum s-ar simti el? nu ar fi implicarea lui mai mare, daca am face pasul asta? -
da' de ce stai tu sa diseci firul in patru?
daca e sa se intample si amandoi vrei intr-o noapte cu luna plina....let it be!
daca amandoi vbiti de asta ca pe ceva planificat, ca intr-o afacere fii sigura ca nimic nu o sa iasa...detasati-va!
un weekend undeva lipsiti de stressul sexului ar face minuni
-
doremy, nu e genul de baiat urat, haios sau speriat de bombe
daca mi-ar fi zis altcineva despre el ca nu a... niciodata, as fi ras, as fi crezut ca e imposibil.
e... poate putin prea idealist; a spus ca nu a vrut sa faca asta cu oricine, ci doar cu o persoana speciala. se pare ca pt el, aceea sunt eu. si faptul asta ma face sa ma tem ca nu ma voi ridica la inaltimea asteptarilor.
cum ar fi... sa stie ca a asteptat 22 de ani, a inceput cu mine, si apoi eu l-am dezamagit ? -
katy_ep... am mai facut boacane la viata mea, si nu vreau sa ma simt IAR vinovata pentru suferinta altora... si am ajuns sa ma gandesc destul de mult (poate preaaaa mult) la consecintele faptelor mele...
... in alta ordine de idei, la sfarsitul lunii plecam la mare.
intr-adevar, planificarile nu ma prea incanta, dar nici spontaneitatea mea pana acum n-a prea dat rezultate