îl iubesc

  •  
    • 2825 mesaje
    16 Iun 2006, 13:37
    0 0
    Da tastatura pe limba romana, sa pricepem si noi ceva.Ti-au iesit ,,cuvinte incrucisate''
  •  
    • 222 mesaje
    16 Iun 2006, 13:39
    0 0
    pastezi in tine suferinta provocata de situatia din familia ta, incearca sa te linistesti, conteaza foarte mult sa ai liniste ca sa sti ce ai de facut.multa sanatate.
  •  
    • 2825 mesaje
    16 Iun 2006, 13:41
    0 0
    Pe engleza, pardon
  •  
    • 222 mesaje
    16 Iun 2006, 13:44
    0 0
    eu cum de am putut citi textul?!
  •  
    • 2048 mesaje
    16 Iun 2006, 13:46
    0 0
    VARIANTA FARA DIACRITICE:
    Ma numesc Roxana, am 23 ani si am foarte mare nevoie de ajutor. Ne-am cunoscut acum 8 ani si de atunci suntem de nedespartiti.
    Eu am trait într-o familie numai cu probleme, tata bea mama bea, amant si erau numai scandaluri certuri batai în tot acest timp el mi-a fost alaturi si mi-a acceptat familia cum era. Ne-am casatorit acum 2 ani si credeam ca toata lumea e a noastra dar m-am înselat amarnic . Il iubesc mai mult ca orice pe lume dar nu mai pot. De ce? Am sa va spun.
    Acum 3-4 ani am aflat ca am vitiligo, am aflat ca este ceva pe sistem nervos si am urmat si un tratament, calciu, somnifere-calmante etc. In urma acestui tratament am luat în greutate de la 48kg am ajuns la 80 kg. Parca am cazut într-o prapastie pur si simplu am devenit mai rea, mai nervoasa chiar ma enervez din orice si pe cine sa ma razbun decât pe el. îmi accepta toate jigniriile,toate toanele si îmi face toate poftele. De când m-am îngrasat nu mi-a reprosat niciodata ca m-am îngrasat sa slabesc cu toate ca am încercat dar nu merge. As vrea sa nu mai fiu asa nervoasa dar nu pot. Acum parca am devenit si obsedata de el înebunesc când nu stiu nimic de el si a întârziat ma îngrijorez ma gândesc ca i sa întâmplat ceva îmi fac tot felul de gânduri si ma apuca si mai tare nebunia, mai nou am o durere în piept(inima) si îmi amorteste mâna stânga când ma enervez, si durerile au devenit de nesuportat. Câteodata îmi vine sa ma omor când stiu ce am fost cum aratam si cum arat acum (am uitat sa precizez ca tratamentul l-am urmat degeaba am pete pe tot corpul si mi se maresc încontinuu , de când m-am îngrasat mi sa deformat corpul, mi-a aparut burta si celulita), îmi vine sa ma omor când vad ce om am lânga mine si ce mult ma iubeste si eu îl chinui, ma gândesc poate ca ar fi mai fericit daca eu nu as mai fi, nu ar mai avea o grija pe cap.
    Eu cred ca am o problema psihica din cauza a cea ce am trait în copilarie vazînd în casa numai certuri, batai în fiecare zi, cred totusi ca de acolo mi se trag toate.
    Ajutati-ma sfatuiti-ma ce sa fac, chiar e totul pentru mine, credeti ca-l pierd?
  •  
    • 2825 mesaje
    16 Iun 2006, 13:48
    0 0
    Eu sunt mai batuta-n cap.Multumesc, bigSister.
  •  
    • 222 mesaje
    16 Iun 2006, 13:52
    0 0
    bravo nota 10
  •  
    • 480 mesaje
    16 Iun 2006, 14:51
    0 0
    a cui este povestea? Despre tine este vorba, doremy?
  •  
    • 2048 mesaje
    16 Iun 2006, 15:02
    0 0
    Isabel, este al unei fete, pe nume Roxana, care a postat prima oara cu diacritice, eu i-am corectat textul si l-am postat oiar.. si fata are nevoie de un sprijin real, da cineva care sa o poata ajuta, cit de putin in suferinta ei.. eu sint alturi de ea si ma rog sa ii fie bine, sa ii dea Dumnezeu sanatate si puterea de a merge mai departe cu bine si sa aiba alaturi de ea pe cei dragi, sa o intel;eaga si sa o ajute, sa o iubeasca asa cum este.. sper sa existe si eve care sa o sutina cu vorbe calde si frumoase, pt ca are cu adevrat nevoie de asa ceva.. nu doar sa se injure si sa se certe ca la bordel sau ca rigancile pe strada.. mi-e penibil sa mai spun ceva.. SINT FETE CARE CU ADEVARAT NEVOIE DE UN SPRIJIN, O VORBA FRUMOASA, O INCURAJARE SI CELE CARE SE LAUDA CA SINT PE SITE DE 3-4 ANI SE INJURA OBSCEN PE UN ALT SUBIECT.. SI AICI NU AU SCRIS NICI MACAR UN RIND.. CE PRETENTII SA MAI AI SA FIE RESPECTATE, SA LE CERI LOR BUN SIMT SI TOLERANTA?? E VAI DE CAPUL UNORA..CARE CICA, SE NUMESC "FEMEI"!!. MA INGROZESC, PE BUNE
  •  
    • 380 mesaje
    16 Iun 2006, 15:52
    0 0
    avem certitudinea ca daca raspundem Roxanei, ea va intra aici? E topicul ei original?
  •  
    • 2048 mesaje
    16 Iun 2006, 16:15
    0 0
    Da, pseudomil, Roxana l-a creat, a scris cu diacritice si arata tare ciudat si apoi a sters, probabil din jena, rusine sau pt ca nu se intelegea bine.. cine stie??
    Oricum, cred ca va citi ceea ce vor avea alte fete de spus aici, asa ca, daca puteti sa ii spuneti ceva frumos si sa o incurajati, va rog sa o faceti pt ca are mare nevoie..
  •  
    • 1 mesaje
    16 Iun 2006, 16:55
    0 0
    va multumesc pt. incurajari am sters din greseala, si acum nu mai pot sta de vb. dar ne scriem maine
  •  
    • 380 mesaje
    16 Iun 2006, 17:02
    0 0
    Roxana, problema ta e complexa si sper ca Evele sa raspunda la apel. In general, ai nevoie de ajutor competent, dar intre timp putem discuta.
    Ce citesc eu e ca TU ai problema, nu el. Esti pe drumul bun caci realizezi ca tu esti cauza.
    Sint multe care se suprapun. Familia ta nu trebuie lasata sa devina un stres aditional in viata ta. Nu stiu in ce situatie esti, locuiesti cu ei, ai obligatii financiare fata de ei, etc.
    Conditia ta medicala nu e atit de unica. 50 de milioane de oameni o au, dar ma intreb daca ai discutat vreodata cu unuii din ei, sa poti impartasi aceleasi sentimente, chiar si eventuale tratamente. Daca nu exista asa ceva in Ro, deschide tu o asociatie nationala de vitiligo, iti va ocupa timpul, iti va da un drum de urmat si te va ajuta sa nu te simti singura in conditia ta.
    Dupa cum stii, boala nu se vindeca, iar tratamentele sint variate si deloc promitatoare. Tine-te de fiecare tratament caci numai asa vezi daca cit de cit ajuta. Nu te lasa descurajata dar nici nu spera in minuni.
    Ai linga tine un om minunat care te iubeste cu sau fara melanocytes, foloseste iubirea lui pt. a avea incredere in tine! NU il pedepsi pe el pt. un cod genetic defect, nu are nici o vina. Daca simti ca tu esti labila emotional, cauta un psiholog, incearca ceva medicamente, macar o perioada si vezi daca survine vreo schimbare.
    Incearca sa iti dai voie sa te simti fericita, fa lucruri care te fac fericita, combina cu ceva alergat, gatit vegetarian si sfirseste cu ceva activitati in 2. Te va relaxa, poate vei slabi, dar macar iti va da un boost in self-esteem. Bafta multa!
  •  
    • 2209 mesaje
    16 Iun 2006, 17:23
    0 0
    Din moment ce realizezi ca ai o problema, primul pas e deja facut. Ai facut si al-2-lea pas: ai cerut ajutor. Deci deja esti pe drumul cel bun. Cred ca e inutil sa-ti spun eu "fa aia" sau "nu mai fa asa", cred ca ti-au spus nenumarate persoane acelasi lucru si tu deja nu mai suporti sa auzi cum toti dau vina pe tine.. Sotul tau este un om foarte inteligent si care te iubeste foarte tare din moment ce inghite cu stoicism toate neajunsurile relatiei voastre (inseamna ca intelege prin ce treci). Tu trebuie sa intelegi ca el nu are nici o vina si ca el ar trebui sa fie ULTIMUL om pe care tu sa te razbuni. Cred ca stii asta deja, dar am simiti nevoia sa o spun si eu. Tempereaza-te, inainte sa spui un lucru, cugeta lucrul ala de 10 ori. Daca simti ca totusi nu poti face fata, apeleaza la un psiholog. Daca ai norocul sa nimeresti un psiholog bun te va ajuta sa-ti rezolvi problemele si sa-ti si redobandesti stima de sine..
    Draga mea, mult noroc...sa ne tii la curent cu ceea ce rezolvi!
  •  
    • 1 mesaje
    16 Iun 2006, 21:09
    0 0
    Draga Roxana:am citit povestea ta si parca mi-am retrait trecutul!Aceasi situatie neplacuta a fost si la mine in familie,parinti alcolisti si certuri aproape zilnice.Pe la 22 de ani m-am casatorit cu un barbat minunat pe care l-am iubit din tot sufletu.O perioada a mers perfect pina cind si-a bagat dracu coada si m-am indragostit de altul!I-am marturisit sotului deoarece nu puteam sa mai traiesc in minciuna si ma simteam tare vinovata dupa care am incercat sa ma sinucid!Nu am reusit deoarece sotul a fost linga mine si ma sdus la spital imediat.Mi-a dat internare la un spital de nebuni dar tot datorita lui nu am ajuns acolo.Am ineput un tratament puternic recomandat de psihiatru dar dupa o luna l-am intrerupt deoarece simteam ca mai rau imi face.Eram ca un om beat.Si prim propia vointa sau prin puterea minti am reusit sa depasesc momentul si incet incet sa uit.M-am inpacat cu sotul si acum avem un copil minunat si ne intelegem perfect.Eu m-am schimbat mult dupa ce am nascut.A fost ca o terapie.Acum am pentru ce sa traiesc si sint foarte fericita.Dar cred ca cumva ma afectat si pe mine copilaria si adolescenta nefericita din cauza parintilor.Sfatul meu este sa renunti la tratament si sa te gindesti ca tu nu ai nevoie de el si cu siguranta ca-ti vei reveni prin autosugestie ca mine!Si de ce nu sa faci si un copli?!Te sarut si mult curaj!Mergem inainte oricum!
  •  
    • 2825 mesaje
    16 Iun 2006, 21:30
    0 0
    Roxana777, ai grija sa nu-l pierzi, omul chiar te iubeste, sta in puterea ta.Si nu te neglija, controleaza-te si trateaza-te, daca vrei, poti.
  •  
    • 498 mesaje
    16 Iun 2006, 23:51
    0 0
    Mai bine ceri un ajutor specializat,nu toata lumea se poate vindeca prin autosugestie si faptul ca afectiunea emotionala s-a transformat in afectiune fizica,arata ca esti destul de afectata.Te porti urat cu sotul tau pentru ca vrei sa-l tragi in suferinta ta,sa fiti egali(acolo,in suferinta), sa-i arati si lui cat suferi,sperand ca el te poate ajuta.Stiu,pentru ca si eu am procedat la fel.Nu te poate ajuta.Te iubeste si i se rupe sufletul cand te vede cum te chinui,dar nu poate face nimic....el nu e in masura sa te ajute.
    Lumea priveste cu neincredere un ajutor specializat (psihologul),dar gandeste-te ce-ti doresti in viitor:o familie frumoasa,vesela,armonie sau depresii din ce in ce mai dese?Sunt alaturi de tine si-ti doresc multa sanatate!
  •  
    • 2 mesaje
    17 Iun 2006, 08:58
    0 0
    conteaza foarte mult sa ai liniste,dar cum o poti avea daca ai probleme in familie?eu cred ca atunci cand ajungi la un punct in care observi ca problemele nu dispar este mai bine sa renunti la aceea relatie pana nu este prea tarziu ,in primul rand pentru tine!nu crezi ca am dreptate!singura gresala a femeilor este ca ne place ca tot timpul sa fie altcineva pe primul loc.primul loc ar trebui sa-l ocupam noi si nu barbatul sau copilul!unui barbat trebuie sa-i arati cat mai putin ca-l iubesti,daca ii arati prea mult nu-l mai atragi cu nimic.incepe sa-ti cunoasca slabiciunile si te manevreaza cum vrea el!
  •  
    • 2825 mesaje
    17 Iun 2006, 09:02
    0 0
    Si ce daca ,,te manevreaza cum vrea el'' roxi? Dai macar impresia asta, lasa-l sa se simta barbat.
  •  
    • 3526 mesaje
    17 Iun 2006, 09:14
    0 0
    Imi pare rau Roxana, e cumplit prin ce treci.Asa cum au zis si fetele, apeleaza la un ajutor specializat.
    Iti doresc sanatate si numai bine.