Ati ales prima iubire?
-
0 0Cum a fost prima voastra iubire?
-
prima mea iubire a durat 5 ani..cu chinuri,parintii nu erau de acord...au incercat de 1000 de ori sa ne desparta .dar dupa ce s-a terminat aceasta relatie mi-am dat seama k nu imi vroiau raul parintii...mi-am dat seama k trebuie sa caut ceva mai bun...si acum zic ca am gasit...sa vedem cat va dura si asta...deocamdata am un an..
-
prima iubire la 15-16 ani a fost o mica indragosteala si desi el se jura ca m-ar iubi si peste 20 de ani si cu 5 copiii, azi am ceva mai multa minte. Cred ca nu era nici virsta si nici persoana potrivita sa ma leg la cap. Dar nu am ales eu, au ales parintii care 'm-au' emigrat fortat si chiar daca dupa 3 ani ne-am revazut nu am mai putut reveni la acel momentum.
-
helenika, pai chiar se intimpla asta, ca fiecare din noi sa fie prima iubire a cuiva...
desi prima iubire iti ramane intotdeauna in amintire ( pentru ca e 'prima" ), de multe ori realizezi peste ani ca nu ar fi fost cea mai potrivita alegere.
iti ramane in suflet si pentru faptul ca nu s-a consumat pina la capat...
s-a intrerupt undeva si te intrebi intotdeauna cum ar fi fost daca ar fi continuat...
eu personal cred ca oricit de mare ar fi iubirea la inceput, ea tot se transforma la un moment dat intr-o relatie de rutina pentru ca dispare acea flacara de la inceput, dispare noutatea; bineinteles ca pe parcursul unei relatii exista nenumarate interventii de resuscitare "a flacarii ", dar totusi trebuie sa fim sinceri sa recunoastem ca nu mai e ca la inceput
-
Eu regret ca nu am stiut sa pastrez langa mine prima iubire...ca nu am stiut sa spun iarta-ma atunci cand am gresit,ca am fost rea aunci cand nu trebuia,ca m-am purtat urat cu el cand era atat de dulce,ca am fost prea rece...ca mi-a fost teama sa-i arat ce simt...nu a fost prima mea iubire ci marea mea iubire,cel pe care l-am iubit cu adevarat si pe care inca il iubesc desi ne-am desparit de 4 luni
kiss all -
Regret ca nu am ales Prima Iubire?!
In primul rand prima iubire (si iubirea in general) nu ar fi regretata daca nu s-ar sfarsi brusc sau cand nu ne dorim asta... Asta este un factor important care ne-o intipareste in minte intr-o aura de lumina si care de ce sa nu recunoastem ne incalzeste in zilele noastre cele mai 'negre'. Mie una Prima Iubire imi da amintiri nostalgice si puterea de a merge mai departe. Din ea imi trag seva, esenta vietii mele... mi se pare ca niciodata nu voi mai fi la fel de inocenta si pura! E o intoarcere la origini care imi da forta de a cauta in continuare!
Cineva mi-a spus o data, eram chiar in Gara de Nord asteptam un tren ca sa plec in calatorie - asta mi-a intiparit si mai tare replica interlocutorului, respectiv: "In viata sa regreti ceea ce NU ai facut ci nu ceea ce ai facut!"
Deci da, regret tot ceea ce nu am facut si spus la timpul potrivit! -
Prima iubire a fost superba,ca in filme...
Dar nu era prima daca ramaneam cu el..era singura...
Nu,nu regret k am ramas cu persoana...atunci era totul minunat,la 16 ani dar poate nu ne-am fi inteles ca adulti...
Oricum...ce frumoooooooooooos a fooooooost!Avea o fatza de ingeras,era cel mai smecher din liceu,baiatul fatal,plin de fitze...Si ne iubeam asa de muuult...Dar acum nu cred k l-as mai fi suportat...
Si in plus,acum vreo 2 ani,dupa 4 ani de la despartire,am facut dragoste sa vedem cum ar fi fost...Si m-a cam dezamagit...A fost ciudat.
Asa k prefer sa raman cu amintirea... -
prima iubire??!!cea mai dulce,cu aroma diafana,simpla,copilareasca si nevinovata..poate unica,cea mai dezinteresata si mai curata..clipe dulci,de cunoastere,de prima durere,de prme lacrimi ascunse in perna,de umbre rosii in obrajori,de mindrie neinteleasa,de frica,de stingacia primului sarut,si de pasiunea urmata dupa acesta...oare ar fi loc aici de regrete???Am iubit p/u prima oara..fara sa inteleg atunci ca iubesc..a durat 5 ani,el era mai mare ca mine cam tot cu atitia..ma intreb ce l-o fi tinut atita linga mine??poate simplitatea si naturaletea mea de atunci,poate naivitatea mea de copil?poate zimbetul larg si cald?poate felul in care ma uimea orice lucru nou pe care mi-l spunea?nu stiu!ma tinut tot timpul cela in brate ca pe un copil cuminte,m-a protejat si m-a sustinut in toate,mi-a dat certitudinea de siguranta si de dragoste fara margini...
Am fost p/u el cea mai frumoasa si mai buna,n-a pretins de la mine mai mult decit i-as fi putut oferi,n-am ajuns niciodata la relatii intime...ma iubit asa senin si copilareste...nu ma inselat totusi niciodata!
Dar timpul trecea si eu cresteam...sesiza asta cu o careva umbra de regret,spunindu-mi:"Tu cresti..si eu simt ca te pierd zi de zi viata mea!"
ne-am despartit p/u ca asa am vrut eu..nu stiu de ce ,dar asa mi-a venit intr-o zi..am incercat sa ne apropiem din nou..dar n-a mai mers..
El s-a casatorit toamna trecuta..eu fac nunta toamna asta..dar ori de cite ori ne vedem pastram in privire tandretea timpului de-atunci..nu ca l-as iubi..nu stiu e ceva ce doare si nu se vrea pierdut p/u nimic in lume..e poate nevinovatia primei iubiri?
Nu stiu daca regret sau nu...timpul o sa arate ce e bine si ce nu prea...dar nu regret p/u ce a fost..p/u ca a fost cel mai dulce lucru ce mi sa intimplat,care m-a maturizat si m-a facut sa fiu asa cum sunt astazi!!!