ar fi in stare?
-
0 0credeti ca un om ar fi in stare sa se sinucida, dintr-o asa-zisa "dragoste neimplinita"?
un om, un tanar, adevarat model de succes, 22 de ani, implinit dpdv profesional, un om de admirat...
... ar fi in stare sa o faca?
mai ales cand refuzul i-a venit din partea unei femei cu care nu a avut nimic, pe care o stie de doi ani, dar... de-abia acum i-a spus ca o iubeste, tot de 2 ani... -
roxanik are dreptate...un sinucigas o face direct...in cel mai bun caz lasa o scrisoare...ce zici tu este unu care vrea sa atraga atentia ta...si daca face ceva nu o sa faca ceva "eficient" o sa faca in asa fel incat sa poata fi salvat
sincer...nu am mila pt acesti oameni...si nici nu am sa am vreodata -
multumesc pt raspunsuri... chiar dc nu au fost toate seriose...
[ doremy: nu stau pe forum acum, de nebuna, din prea multa plictiseala, sau pt ca nu e nici o telenovela la tv, cu care sa-mi umplu timpul]
detalii: persoana la care ma refer e coleg de fac cu mine, e omul care la 22 de ani a realizat ce nu pot face altii intr-o viata: 2 facultati cu brio, un servici de care e pasionat si unde e bine platit, a trait viata la maxim, si nu a ratat nici o ocazie.
acum cateva zile mi-a cerut sa iesim in oras; am discutat despre cu totul alte chetsii... a doua zi, pe messenerg, imi spunea ca de 2 ani, de cand m-a cunoscut intr-o tabara, s-ar fi indragostit, dar ca eu nu am fost singura in per asta, si lui i-a fost teama de refuz, etc... si ca mi-a psus-o acum, doar pt ca si-a dat seama ce terminam fac, si eu o sa plec, si nu vrea sa ramana cu regretul ca n-a spus-o...
initial am luat-o si eu ca pe o exagerare ( ce naiba, pana acum 3-4 luni a fost intr-o relatie de vreo 3 ani), ca pe o tentativa ieftina de a ma "vraji" si aduce la picioarele lui...
ieri, dupa un schimb de sms-uri, in care i-am zis ca tin la el dar nu-i pot fi decat prietena, m-a sunat o ora in continuu pe mobil, si nu i-am raspuns... l-am rugat doar sa inceteze, in sms-uri... el mi-a raspuns ca e hotarat sa insiste; si la 4 noaptea, era la usa mea si batea insistent, in ciuda insistentelor mele de a nu face asa ceva. nu i-am deschis...
acum vorbeste ca si cand azi ar fi ultima zi din viata lui: de maine nu mai vb, ca unde se duce el nu-l pot contacta, de maine n-o sa ma mai deranjeze, de maine durerea lui va gasi solutie... -
nu stiu dc chiar etse un santaj ieftin de macho teribilist. el e un om echilibrat (sau cel putin asa il stiam...), si genul care ar putea cuceri orice fata, fara sa apeleze la astfel de dramatisme...
oricum, singura solutie pe care am gasit-o momentan a fost sa ma adresez unui coleg de-al lui de servici, mai mare si mai trecut prin viata, pe care stiu ca il admira f mult. i-am expus in mare situatia, si l-am rugat sa faca ceva, sa stea cu el de vorba.
asta se intampla acum, cred... -
u as vrea sa fiu in situatia ta!
pai as fi inclinat sa cred ca e un copil rasfatat care a avut cam tot ce isi putea dori si a fost refuzat acum...asta ar insemna ca are si o parere buna despre el si ai putea sa gandesti ca daca se iubeste nu ar face asa ceva.Varianta asta poate fi plauzibila pentru ca baietii la 22 de ani...sa fim seriosi..niste copii.
Totusi daca a facut atatea in viata ar putea fi suficient de matur...si daca e matur stie ca nu se termina femeile la tine(scuze)! -
da' tu de ce te-ai dus la colegul ala de servici?! era o chestie intre voi 2, oricat de apropiat ar fi fost de ala. a, daca ar fi hotarat el sa spuna despre viata lui personala unei terte persoane, atunci, da, treaba lui, dar tu, sa te duci sa te plangi de comportamentul lui... si de ce nu i-ai raspuns la telefon?! cred ca s-a ajuns la situatia asta dintr-o exagerare. incearca sa fii ferma, pe pozitii, eventual fara sa-i spui ca tii la el si alte bla bla-uri. ii spui ca in viziunea ta voi 2 nu puteti fi mai mult decat prieteni pt ca nu te atrage, nu-l iubesti, iubesti pe altcineva... chestii transante, sa inteleaga si sa i se taie pofta de scene.
procedezi cam fara cap. -
daca stiam ce sa fac exact, probabil nu mai deschideam topicul asta

probabil ca nu am procedat bine. recunsc, imi lipsetse experienta de viata si de multe ori o cam dau in bara.
nu i-am raspuns la telefon deoarece credeam / stiam ca se va lansa iar in afirmatii dificile...
m-am adresat colegului lui de servici, care imi este profesor si pt care am un respect enorm, nu ca sa-mi "spal rufele murdare in public", ci pt ca nu am stiut cui sa cer sfatul si ajutorul, in momentul in care tipul a inceput sa faca aluzii la sinucidere.
i-am zis deja ca sunt intr-o relatie la care nu am de gand sa renunt, ca il apreciez dar ca nu il pot iubi...
in rest... ce sa mai zic? -
l-am rugat sa inceteze... mi-a zis azi "adio", ca el renunta la lupta etc...
10 min mai tarziu imi trimitea mesaj, ca el chiar m-a iubit in tot timpul asta...
cum am intrat pe mess, a inceput sa mi se adreseze... si lalaiala a continuat. aaa, si el oricum a zis "totul sau nimic", deci amenintarea ca va pierde prietenia mea nu-l afecteaza, teorteic.
adevarul e ca pentru omul asta am/aveam un mare respect pt capacitatea lui, pt pasiunea pe care o pune in tot ce face, e pur si simplu uimitor. nu pot sa-l tratez ca pe un fante de telenovela, sa-i dau cu "flit"... chiar cred ca, in momentul asta probabil are ceva probleme... si de asta se poarta asa aberant, sau oricum e mai labil decat l-am cunoscut eu pana acum... -
Oamenii astia (fie ei barbati sau femei) care se folosesc de asemenea tactici mi se par complet indezirabili ..
Ei oare nu realizeaza
Cati si-ar dori ca partenerul de viata, la prima problema, sa inceapa cu 'daca nu iese asta, eu ma sinucid' ..beah ...
Eu una sunt mai radicala 'sinucide-te' si nici ca ma mai vede ................
N.B. Raspuns la intrebarea ta: who cares ?! Daca le dai atentie nebunilor ... o iei si tu razna