Rezultatele 'educatiei'
-
0 0Avand in vedere abundentza subiectelor cu tenta sexuala, ma gandeam sa schimb un pic ambianta si sa va supun dezbaterii urmatoarea chestiune.
Exista o vorba de spune "Copilul si barbatul ii ai asa cum ii cresti". Daca in cazul copilul lucrurile sunt cat de cat clare, pentru ca mama este o influentza de netagaduit in viata copilului... ce parere aveti: pot fi barbatii educati? Si daca da... cam in ce masura? Oare pana unde poate merge 'educatia' noastra astfel incat sa nu-i exasperam?
-
Din pacate asa suntem noi femeile...sau din fericire?...suntem mai deschise schimbarii, acceptam sa ne schimbam din dragoste...evoluam...
In schimb barbatii, hmmm, cam greu...Si asta din tipicul orgoliu masculin!"Cum sa ma schimb?Iti place bine, nu?Peste, ( femei), este destul in balta"!!!
Insa nu poate fi generalizat.Exista si barbati care accepta sa se schimbe...
In general vorbind, insa, barbatii raman cu educatia data de mame, asa ca, dragi eve, sa avem grija cum crestem viitorii barbati! -
Eu cred ca una din greselile pe care femeile le fac este ca la inceputul unei relatii, atunci cand totul este roz si plin de fluturasi, cand pasiunea tine de foame, sete si somn, suntem mult mai dispuse sa lasam de la noi, sa acceptam ceea ce in conditii 'normale' poate nu am accepta. Mai apoi, cand valul se mai potoleste, vrem sa recuperam din terenul pierdut
Si barbatii se trezesc ca vrem lucruri pe care pana atunci nu le-am mentionat... 
E o varianta? -
sintagma aia cu "cei 7 ani de-acasa" ascunde o mare intelepciune. majoritatea deprinderilor si ideilor de viata care se formeaza in acesti primi ani de viata raman aproape neschimbate tot restul existentei.
este o iluzie sa credem ca, daca ne casatorim cu un lenes misogin, o sa reusim sa-l transformam intr-un om gospodar, care respecta femeia si munca acesteia. putem, eventual, sa obtinem mici victorii de moment, in urma unor scandaluri sau santaje sentimentale - dar dupa ce trece furtuna, lenesul misogin redevine ceea ce este de fapt.
cu siguranta insa, mama lui este foarte mandra ca a facut un barbat adevarat din el
-
nu stiu daca se schimba un barbat, daca e meritul unei femei, e greu de crezut ca poti schimba ceva la un barbat doar pentru ca vrei tu sa fie asa cum iti doresti ... e asa cum vrei sau nu e asa cum vrei, e clar.
aaaaaaa, exista cazuri cand tu, ca femeie, crezi sau iti doresti sa se fi schimbat doar pentru ca ti-e mai usor sa crezi asta, dar in esenta e acelasi
-
barbatii sunt modelabili, in anumite momente ale zilei, dupa ce au mancat, dupa ce au vazut ceva frumos la televizor...
se pot modela, dar cu grija si cu pasi mici.
si cu multa diplomatie... si se schimba... dar nu peste noapte...
de exemplu... sotul meu... nu pot cu nici un chip sa-l fac sa-si incalzeasca singur mancarea si sa-si puna in farfurie... cu nici un chip...
duce gunoiul, da cu aspiratorul, face cumparaturi... si altele... dar cu unele chestii nu se poate... si suntem casatoriti de aproape 4 ani...
probabil ca trebuie sa mai treaca 10...
problema la el e ca a crescut intr-o casa cu femei. mama, bunica, doua surori... rasfatat de femei...
dar nu ma pot plange ca si el ma rasfata si intelege cand nu pot fi gospodina perfecta...
deci... trebuie facute compromisuri de ambele parti... nu numai femeile trebuie sa cedeze...
va pup.
te salut, invisible! -
kale
si cand nu o sa mai existe maicasa ce vei face?
mi-am adus aminte de cea de-a doua casatorie a mamei mele- cat timp a trait soacra ei totul a functionat perfect-il controla destul de bine pe 'copilul'ei de 50 de anisori si reusea sa-l determine sa se comporte civilizat si atent- dupa ce a murit insa, s-a terminat totul...
si sunt absolut convinsa ca a muncit serios la educatia fiului ei- mai conteaza insa si materialul propriu al individului in sine, nu numai eforturile educative ale celorlalti
la 50 de anisori ai lui, mama mea nu prea a mai dorit sa-si asume rolul educativ - mai ales ca postura needucata a sotului ei a cam surprins-o
se pare ca in cazul dficientelor numai constrangerile pot functiona - dar oare merita efortul?..eu personal nu cred... -
eu am acasa un specimen care si-a schimbat cu 180% mentalitatea in ceea ce priveste orgoliul masculin, deschiderea in fata altor oameni in ceea ce privesc sentimentele, recunoasterea faptului ca iubeste fara pic de jena, dragalelile in public..etc..etc..etc...
si nu este deloc meritul femeii..sau ma rog...la ce turbata si incapatanata mi-s.....

eu zic ca este meritul dragostei, a faptului ca a iubit, n-a facut, a pierdut...apoi a recastigat, a iubit, a facut si a vazut ca e chiar foarte bine
orice om se va schimba numai atunci cand pierde si sufera. doar atunci este dispus sa accepte schimbarea care culmea....este chiar benefica in evolutia relatiei si chiar si a persoanei in cauza.... -
Absolut minunat, adevarat si sincer, ceea ce ai spus, Carmelia.. si iti dau si eu dreptate in ce spui.. LIPSA AFECTIUNII E INGROZITOR DE SUPORTAT..
De aici, insa rezulta MAREA PROVOCARE SI TERIBIL DE DUREROASA: pentru a putea schimba un om, o relatie, sentimentele mai profunde.. SINGURA CALE PT MAJORITATEA OAMENILOR ESTE DOAR DESPARTIREA, DIVORTUL, CREAREA DE SITUATII LA LIMITA, AMENINTARILE CU RUPEREA RELATIEI SAU ALTE GESTURI CARE ADUC RELATIA IN PUNCTE CRITICE?? EU TIND SA CRED CA DA.. SI DIN PACATE, ASTA CRED CA SPERIE PE CEI MAI MULTI, SCHIMBAREA PRIN SUFERINTA.. PRIN EMOTIILE LA LIMITA..
Pentru ca altfel, numai cind simtim ca pierdem tot, ca vedem durerea si disperarea singuratatii, a lipsei afectiunii, tandretii, zimbetului celui drag, a incurajarii si sprijinului in momentele dificile, ne dam seama DE VALOAREA ADEVARATA PT NOI a partenerului nostru.. ar fi minunat daca oamenii s-ar putea schimba usor si doar cu vorba buna, dar cred ca numai cind sint mici se poate spera la asa ceva.. in rest.. nu cred in astfel de schimbari.. nici la barbati, nici la femei. -
uite c-am ajuns sa fiu de acord cu degetel

asa e..doar suferinta te face sa te schimbi..
noi ne-am despartit de nenumarate ori pt. ca la ce capete tari eram amndoi nu ajungeam nicicum la un consens, am suferit departe unul de altul, ne-am reimpacat pt. ca dragostea ne macina de ne uscam unul fara celalalt...si azi asa, maine asa..si uite ca au trecut 4 ani iar noi cu fiecare despartire si cu fiecare reimpacare am mai urcat un nivel
sper ca ne-am potolit draq de data asta