perioada grea a vietii mele.....
-
0 0probabil ca unele dintre voi isi mai amintesc povestea mea.
pe scurt,la inceputul lui februarie, indragostita tare de sotul meu cu care eram impreuna de 9 ani, il cred cand imi spune ca are nevoie de o pauza in relatie pentru a se linisti putin, imi asum 100% din vina pe care o arunca asupra mea, imi torn cenusa in cap, etc. ca sa aflu intr-un final ca pauza lui inseamna de fapt o tipa cu 10 ani mai mica decat noi, sa aflu ca isi doreste divortzul, ca e mai fericit ca niciodata, si multe alte lucruri foarte dureroase spuse de un om pe care nu l-as fi crezut niciodata in stare de asa ceva, pe care il credeam sufletul meu pereche si care pana in ultima clipa mi-a facut declaratii de dragoste.
in sfarsit..au trecut 4 luni...
acum incerc sa ies din starea de tristete in care am cazut.
sunt o persoana foarte sociabila, atragatoare, unii spun ca frumoasa, destul de inteligenta
...
duc enorm lipsa fostei noastre gashti, pt ca eu a trebuit sa ma desprind...mai am cateva prietene vechi cu care ma vad. incerc sa ies in fiecare zi..sa cunosc lume noua...nu prea reusesc insa.cred ca nu-mi aleg bine locurile pe unde ies...
probabil, simt cu disperare lipsa cuiva pe care sa iubesc. si, cred ca se vede in atitudinea mea disperarea asta
. pentru ca nu reusesc sa ma lipesc de nimeni. de fapt, tuturor le gasesc defecte.
in ultimul timp, toate amintirile frumoase din viata mea de 9 ani, au inceput sa dea navala. nu stiu cum sa le opresc... sunt dimineti in care imi aduc aminte de cele mai mici amanunte, care la vremea aia si, din pacate si acum, au un anumit parfum..asa..romantic
cred, ca traiesc in trecut.
cum sa fac? ce sa fac?
mama imi spune ca "cui pe cui" se scoate...dar, mie-mi pare acum ca nu o sa mai gasesc niciodata nici un "cui" pe placul meu
... si nu am nici un fel de tipar prestabilit...pur si simplu simt ca nu mai pot iubi. -
Draga mea...
Trateaza perioada asta drept o perioada de convalescenta...este o.k ca te gandesti la trecut si inevitabil iti vei aduce aminte de lucrurile pozitive (cam asta se intampla mereu) insa gandeste-te si la ce a fost rau intre voi doi...la ce greseli ati facut amandoi...greseli care v-au indepartat si l-au facut pe el sa ia decizia de a pleca...gandeste-te si la greselile lui...intr-o relatie sunt 2 oameni si vina se imparte la 2.
gandeste-te la tot...invata din greseli...astfel incat..data viitoare sa poti pasi senina si fara resentimente intr-o noua relatie...
eu cred ca lucrurile in viata nu-s deloc intamplatoare...imi imaginez durerea pe care o resimti acum prin toti porii...la o scara mai mica poate...toate am trecut prin asa ceva...insa si tu si eu stim c aaceasta perioada va trece...
nu te astepta sa poti trece f usor peste aceasta perioada...insa nici nu te complace intr-o stare de depresie...accepta situatia...accepta ca relatia nu a mers...si vezi-ti optimista de drumul tau...
primul lucru pe care trebuie sa faci acum...este acela de a investi in tine...invata ceva care te poate ridica profesional, imbunatateste-ti relatia cu oamenii...dedica-te ptr o perioada celorlalti...investeste in atitutudine, vestimentatie...
...pana la urma femeile sunt vanitoase...si te vei simti bine cand vei fi mai admirata de cei din jurul tau ...zambeste mult...chiar daca nu-ti vine...motiveaza-te sa vezi in fiecare zi ceva frumos si special...un motiv de bucurie...in orice fleac...asta ii va atrage pe oameni...fiindca ei fug de suferinta...e un fel de autoprotectie ptr ei...si este normal.
mult succes si tine-ne la curent. -
Ioana_di, eu imi amintesc povestea ta trista, chiar ma intrebam ce mai faci

E greu si te inteleg. Si iti spun exact ce ti-a spus asa de bine, draga de Serenity.
Si o sa incerc sa aplic si eu
Am incercat, de-a lungul timpului, sa consolez multe Eve, cam cu aceleasi cuvinte, pt ca eram patita. Acum am si eu, din nou aceeasi teama, ca nu mai pot iubi. Dar...sa fim serioase
Poate nu o sa mai iubim o luna-doua, un an doi, dar dragostea nu alege. Ea nu da ocol, ci intra de-a dreptul, viata mi-a demonstrat-o. Am 29 de ani si, pana acum, am iubit de mai multe ori. Si din ce in ce mai intens. Si mai curat. Si mai am resurse, si mai ai si tu. Ia uita-te adanc la tine in suflet! Nu-i asa ca vrei din nou ca diminetile sa-ti fie pline de aroma cafelei baute cu un barbat drag cu care ai dormit imbratisata toata noaptea? Nu-i asa ca te simti inca tanara si ti-e dor sa razi, sa simti ca traiesti?
Gandeste pozitiv, la urma urmei, fericirea e si chestie de optiune. Opteaza pentru fericire. -
draga ioana,
parerea mea e sa nu te dai batuta orice ar fii. Mai sunt sanse sa fiti din nou impreuna? Daca da, lupta pana la capat, schimba-ti lookul, vezi ce are aceea tipa cu 10 ani mai mica, ca sa substargi esentialul sa vezi ce are ea si tu nu(in afara de varsta). Daca nu mai vezi nici un remediu atunci incearca sa iesi mult.Zici ca nu iti alegi bine locurile de iesit...poate in orasul tau oferta e mai limitata nu? daca e asa iesi in alte orase, nu stii de unde sare iepurele...Succes -
Draga Ioana, nu te descuraja!
Sunt convinsa ca va fi bine si senin si insorit si pentru tine!
Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare si credeam ca nu voi mai iesi din negura ce ma inconjura...
Dar crede-ma ca pana la urma se intoarce roata si vei fi FERICITA!Nimeni nu merita o asa suferinta...trebuie sa ai un pic de rabdare insa...Ranile sunt inca proaspete si sa uiti si sa treci mai departe e tare greu.
Eu zic sa te calmezi si sa-ti acorzi o perioada de timp numai pentru tine.Lasa ca timpul sa vindece ranile de pe suflet, iar intre timp tu ingrijeste-te cum n-ai mai facut-o...Invata sa te iubesti si sa te pretuiesti!Sa te pui pe primul loc pe tine.
Invata sa gasesti sursa de bucurie in orice te inconjoara...intr-o floare, intr-un curcubeu iesit dupa ploaie...
Si intr-o zi vei descoperi ca amintirile despre fostul nu te mai invadeaza.Si atunci vei fi gata sa faci pasul urmator, sa intalnesti pe cel care sa te respecte si sa te iubeasca dupa cum meriti.
As avea o nelamurire...aveti si copii?Ca asa situatia e si mai complicata...Daca nu, esti libera ca pasarea!
Capul sus si priveste cu incredere in viitor!
PS: Parerea mea este sa nu mai incerci si nici sa accepti sa te impaci cu fostul, iti vorbesc din experienta. Ceea ce s-a rupt nu mai poate fi refacut! Tot timpul va exista spinul asta si nu vei fi fericita alaturi de el...si tot se va rupe, numai ca tu vei fi si mai in varsta si mai fara chef de viata si mai dezamagita...Asa ca tu mergi pe calea ta cu incredere!
Te sarut dulcic si sa ai grija de tine! -
Te cred din suflet, sunt divortata de doi ani de un om pe care l-am iubit mai mult decat orice pa lumea asta.Am divortat pentru ca este alcoolic.Din pacate iubesc si acum iluzia pe care 13 ani mi-am facut-o despre el. Am un copil superb in clasa a IV a.Nu ma pot aduna si nu gasesc pe nimeni desi uneori singuratatea ma doboara. L-am iubit enorm si nu mai pot iubi din nou, iar el traieste groaznic si sufera enorm dar nu se mai poate face nimic, este in joc soarta copilului meu si fericirea lui.Asa ca stiu cum e sa traiesti in trecut si sa nu mai poti iubi desi fara dragoste nu poti fi fericit
-
dragele mele prietene virtuale,
multumesc tare mult pentru incurajari. imi prind tare bine...
stiu, sau mai degraba vreau sa cred, ca e doar o perioada, peste care voi trece, dar imi pare atat de rau si mi-e atat de dor de momentele frumoase ..
si v-am zis am cautat sa-mi reprim aceste amintiri, dar se pare ca acum incep sa dea pe afara.
nu am copii, desi imi doream enorm. dar poate ca acum e mai bine...
nu, nu se poate vorbi de o impacare...nu o sa mai fie niciodata la fel..deja omul langa care am trait, nu mai exista. e transformat, imi spune cuvinte dure si ma atinge exact in locurile in care stie ca ma doare si pe care le cunoaste atat de bine. nu-l recunosc.
si probabil ca eu plang acum dupa viata mea trecuta, dupa visele pe care le construiam impreuna, dupa obiceiurile noastre. si nu reusesc sa ma desprind.
mi-e dor de fostii prieteni, pe care nu-i pot vedea pentru ca stiu ca mi-ar face rau...mi-e dor de o mie si una de lucruri..
si doare rau. 
acum, dupa cum v-am spus incerc sa ies destul de mult...sunt din bucuresti, deci nu se pune problema ca nu as avea unde. problema este ca nu prea am cu cine
... cele doua prietene cu care am ramas sunt cuplate cu prietenii ex-lui..deci... 
stiu ca viata merge inainte. am 29 de ani... probabil e mult, probabil e putin, probabil viata mea de abia de acum incolo va fi cu adevarat frumoasa... stiu ca probabil voi mai fi fericita..dar oare voi mai reusi sa iubesc asa cum am facut-o?...voi mai fi capabila sa investesc atat, avand in spate o asa dezamagire? voi inceta vreodata sa fac comparatzii? -
Draga de tine! Imi esti tare simpatica si asta si pentru ca reactionezi ca si mine in fata acestei probleme.
Si eu am 29 de ani si am si un copil...Asa ca situatia mea era mai complicata inca!Si eu ziceam la fel: nu cred ca voi mai putea iubi, eu numai pe el il pot iubi...
Si SURPRIZA! Dupa vreo 4 ani, cuprinsa si o impacare, care n-a dus la nimic bun, ci a fost doar pirdere de vreme si calcare pe nervi, cand in sfarsit am inceput sa-mi accept situatia, m-am indragostit!
Si acum iubesc cum nu am mai iubit, mai mult, mai intens si am gasit si un barbat care ma respecta si ma iubeste asa cum mi-am dorit.Si-mi iubeste si copilul, iar anul trecut ne-am casatorit.
Asa ca, stai linistita, sunt sigura ca vei mai iubi, inca mai mult si mai frumos!Si vei fi iubita in aceeasi masura! Eu am o vorba: Daca crezi in ceva cu tot sufletul, fara sa te indoiesti, intr-o zi se va implini ce-ti doresti cu atata ardoare.
Si-ti spun din experienta.Acum zambesc cand imi amintesc cum plangeam si ziceam ca nu mai pot iubi, ca mi-a murit sufletul...Dar sufletul e ca o pasare Phoenix.Invie din propria cenusa si devine si mai frumos!
Asa ca, sus capul!Chestia e ca trebuie inca sa-ti acorzi un pic de timp, in care sa-ti revii, in care sa te regasesti...
Si sunt convinsa ca peste un timp, te voi regasi pe forum fericita si vei povesti tuturor ce fericita si multumita esti!
Pupici de incurajare!
Emy -
Draga Ioana,
Ma doare sincer cand citesc drame din vietile altora, drame pe care intr-o mai mica sau mai mare masura le-am trait si eu. Stiu ce inseamna suferinta, sufocarea... stiu ce inseamna sa izbucnesti in plans in mijlocul strazii gandindu-te ca viata parca nu mai are rostul ei... si asa e. In momente ca astea se schimba tot. Trebuie sa te vindeci, sa iti lingi ranile si sa dai uitarii, atat cat poti tot ce a fost, cu bune si cu rele. Trebuie sa realizezi ca TU esti prioritatea, sa iti umplii timpul cu prieteni, cu iesiri la teatru, la opera la film... in locuri unde te poti detasa fie si pt cateva ore de povestea ta de viata... si... cand mai putin te vei astepta... se va intampla. Vei fi iar fericita, vei iubi si vei fi iubita.
Fii tare, iubeste-te si desi pare obsurd ce incerc sa-ti spun... UITA!!! -
Draga mea , eu am 33 de ani si acum un an jumate am trecut si eu prin aceeleasi stari. Sotul meu a zis sa am rabdare pina cind o cunoaste mai bine pe tipa dar mie timpul imi facea rau, foarte rau si s-au intimplat multe.Am stat inclusiv de vorba cu tipa respectiva si poate am avut "norocul" ca ea nu vrea un barbat cu un trecut. Eu am 2 copii(fetite ) si in tot acest timp m-am gindit mai mult la ele si am incercat sa salvez casnicia de dragul lor. Intr-o mare masura am reusit dar...o anume neincredere v-a exista probabil tot timpul in sufletul meu. Eu am hotarit sa sterg tot trecutul din viata mea sa , atit bune cit si rele si sa incerc un nou inceput. E foarte greu si ei nici macar nu pot sa inteleaga prin ce trecem noi, femeile. Oricum, eu m-am schimbat foarte mult si acum sunt mult mai atenta cu mine , daca eu nu ma respect pe mine ...atunci cine? Si daca vrei un sfat atunci ar fi bine sa zimbesti cit mai mult,sa ai grija de tine(cosmetica, coafor, etc), sa iesi cit mai mult din casa si sa incerci sa stralucesti, pentru ca lor aceste femei le plac. Stiu ca e greu dar ...merita!
-
Buna dmona
Da mai traiesc. Sunt mult mai linistita acum. Muncesc mai mult, imi dedic mult mai mult timp mie si... am inceput asa cu pasi mici o relatie. Cred ca am reusit sa trec peste tot ceea ce mi s-a intamplat. Ajutorul vostru atunci a fost foarte important si in fiecare zi curesc aprox tot ce postati.
va pup pe toate si va multumesc -
crezi ca daca te ascunzi de prietenii ex-ului rezolvi ceva? sau asa zisa "rusine" nu ar exista? hei...sunt prietenele tale...iesi cu ele...iar daca ele vin cu prietenii nu da nici o importanta. in primul rand ei nu au nici o vina, iar in al doilea rand, nu da motiv de satisfactie altei persoane. incearca sa treci mai departe.
un barbat plezneste de mandrie cand lumea se termina cu el si la el. arata-i ca nu este asa!
BAFTA!
FUCK IT...am ajuns femeie...nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! -
Am incheiat si eu, in urma cu doi ani, marea iubire a vietii mele. Mi-a trebuit inca un an sa ma pot indragosti din nou. Mi-era sila de barbati, aveam standardele undeva prea sus, ca sa mai cred ca o sa le mai atinga cineva. Adevarul este ca nu, nu le-a mai atins nimeni, a fost un barbat unic. Si mie mi-a spus o prietena la fel: "o sa-ti treaca! Ai rabdare, ca o sa-ti treaca!" Dar eram pe jumatate nebuna, gemeam pe strada si acasa, in pat, ca un animal bolnav. Nu mancam, ma pacaleau prietenele sa mananc, chemandu-ma la ele exact cand puneau masa, ca sa pot lua o lingura. Luni de zile aveam anxietate cardiaca, ma trezeam din somn cu o stare de rau, cu inima batand sa-mi sparga pieptul si plangeam si ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea putere, alinare, intelepciune. M-am irosit in tentative de relatii cu oameni care nu-mi placeau, ieseam cu ei in oras si ceream sa merg acasa... Apoi o luam din prietena in prietena si vorbeam, vorbeam, pana cand am inteles ca sunt penibila. Si mi s-a facut rusine de mine. Simteam ca imi pierd respectul de sine si mi-era sila de mine, eu, care mi-am fost cea mai buna prietena. In cele din urma, fetele stiu, am cunoscut pe internet pe cineva (desigur, dupa un triaj cumplit) si am inceput o relatie cu un baiat de seama mea. Cateva luni de zile ma uitam la el cu o superioritate indulgenta, stiind ca nu-l iubesc, pentru ca eu nu mai pot iubi. Dar il acceptam, pentru ca era oarecum in standarde. Impresia lui despre mine a fost imediat facuta: esti prea rece, prea rationala chiar si pentru gusturile mele. Si probabil ca avea dreptate. Pana cand, intr-o noapte, neputand dormi de sforaitul lui, am simtit o tandrete nesfarsita pentru acest om, i-am sarutat umarul si genele si mi-am deschis sufletul. Cum necum l-am pierdut si pe el. Acum sufar iar. Dar stii ce? STIU CA O SA TREACA! Si ca voi iubi din nou. Doar ca...inca nu stiu pe cine. Proiectia iubirii mele este facuta tot pe imaginea lui.
Dar stiu ca va veni ziua cand voi putea din nou sa privesc in urma fara manie, fara durere si voi spune ridicand din umeri: "oh, fata, mai scuteste-ma cu cel Xulescu!" si sa-mi vad mai departe de felatia pe care o fac
Asa ca...draga mea Ioana...alunga-ti amintirile, ia si tu viata mai la misto
Nimeni nu e de neinlocuit. Hei, ai doar 29 de ani!
Gandeste-te doar ca...ti-a venit si tie randul la suferinta, cum ne vine tuturor. Degeaba nu vrei, nu-ti place, intorci capul, te strambi si bati din picior
Traieste perioada asta cumpanit, nu te abandona suferintei, ca n-ai zece vieti. Autosugestioneaza-te si AI RABDARE!!!
Scuzat sa-mi fie discursul prea afectiv, dar eu, ca si Camil Petrescu, nu pot scrie decat din experienta
-
Draga mea, nu iti dau sfaturi, dar , daca crezi ca te ajuta, iti ofer o sedinta de masaj de relaxare la salonul meu.Nu e reclama, nu e nimik, stiu si eu ce inseamna sa suferi.Poate te mai relaxezi putin, macar ora cit stai la masaj, si mai uiti de problemele tale.Sunt aldeamiki pe mesenger.O zi buna