CERTURILE SUNT INEVITABILE INTR-O RELATI
-
0 0Am o mare problema! Eu si iubi al meu ( impreuna de 5 ani) am inceput sa ne certam destul de des, din diverse motive si de cele mai multe ori prostesti.Urat este faptul ca am ajuns chiar sa il lovesc pt ca altfel nu-l pot opri din ce ceea ce spune si nu-l pot face sa inteleaga ca ce imi spune este nedrept si ca ma doare!Desi dupa cearta ne impacam repede si ne promitem ca nu vom mai ajunge niciodata in situatia asta dupa o vreme iar se intampla!Ce sa fac?? Inseamna oare ca nu ne mai iubim? este posibil sa faci rau persoanei iubite desi nu iti doresti asta?
-
Noi ne certam
Si da, e vb de ambitie si incapatanare pt ca ni se pare ca unul lasa de la el si celalalt nu...
Sa stii ca poate fi si asta o modalitate de a nu ne plictisi, dar depinde de persoane.Cu fostul nu m-am certat deloc si cand am avut o discutie mica s-a speriat ca-s genul care se cearta des si dus a fost...(bine, nu stiu care era adevaratul motiv). -
si eu abia astept sa-l vad si mi-e atat de dor de el...acum suntem putin sifonati...dar de cateva ori eu am fost dea care a cautat impacare si s-a cam obisnuit asa..si cand el e cel care greseste asteapta tot eu sa-l caut...prea mandru,incapatanat..orgoliu prea mare! off..nu stiu cum sa ies din situatie.
-
Hey! Eu ma cert cu al meu din ziua in care am decis sa traim o viatza impreuna
. Ne certam pe nimicuri, dupa jumatate de ora de tipat ne pufneste rasul, ne vedem penibili si ne impacam. E normal sa te certi pt impartirea teritoriului (atunci cand locuiti impreuna), pentru impartirea sarcinilor,etc insa important e sa nu depasesti limita. Trebuie sa vezi lucrurile importante, nu sa uiti de ansamblu din cauza detaliilor. -
este o.k sa te certi...chiar indicat uneori insa trebuie sa respecti cateva reguli.
vi le reamintesc in cazul in care ati uitat:
1. nu mai aduceti in discutie chestii de demult...reprosate de nshpe mii de ori...in general nu e bine sa-l acuzi de ceva ci doar sa-i spui cum te-a facut sa te simti o anumita actiune de-a lui
2. nu spuneti in momentele alea tensionate lucruri pe care le-ati putea regreta mai tarziu...nu-l jigni...nu-l fa albie de porci...si dupa 10 minute sa vrei sa te sarute...fiind ca nu se va intampla asta...
altfel e o.k sa te certi...cu inca o ultima precizare ca e bine sa ai totusi grija la ton...body language...sa nu te simta drept un inamic...sau sa nu-l tratezi ca pe un inamic...
si un ultim sfat ar fi acela...ca atunci cand cearta e in toi (ca deh pe hartie toti suntem rationali da in fapt micile zane care suntem (sic!) ne transformam in adevarate scorpii)...sa poti sa arunci si o gluma bine plasata...
...daca poti face asta e perfect 
de ex eu cand o mai comit si hormonii o iau inaintea ratiunii...la un mom dat ii spun (in cazul in care eu am provocat aiurea intregul scandal)...bai uite cum reusesc io sa o dau in bara
...sau incredibil nu ma stiam a fi o femeie asa de pasionala...sunt sexy nu-i asa? si-i arunc in zambet de ala de tavaleala (vb carmeliei) -
si noi ne certam de 100 de ori pe zi
....da' ne si impacam pe urma 
chiar nu cred ca mi-ar placea sa am o relatie d'aia numai lapte si miere cu "da, draga" si "bine, draga" cred ca m-as plictisi groaznic.
suntem 2 caposi, dar pan' la urma de dam dreptate unul altuia si mergem mai departe. si asta de aproape 6 ani -
ma sunt cupluri si cupluri...barbati si barbati...al meu de ex nu rezista la certuri...
eu-s fire mai apriga...si mai am cate o izbucnire...si partea haioasa e ca am limba ascutita...si il improsc cu argumente...argumente de alea naspa...nu ai ce replica sa dai
hihi..si saracu de el incremeneste...si sufera dragul de el...fiindca el nu e un om rau...e un om bun, cu valori, nu ar face nimic sa ma supere
...numai ca uneori nu e atent cum mi-as dori eu sa fie...si-mi ies din minti...
oricum acum suntem numai lapte si miere si tare bine ne este...mai pe la inceputuri ne contram...
suntem fix genul ala de oameni fericiti
...doamne ajuta sa ramanem asa
-
eu nu pot sa spun ca ne certam. suntem de 3 ani impreuna. cearta pentru mine inseamna tipete, urlete, aruncat cu pantofii in cap si cu tigaile de perete, cu lacrimi multe si suferintza mare dupa (nu e necesar sa existe toate si nu e necesar sa fie in ordinea descrisa). De aceea eu zic ca nu ma cert. In general micile noastre aprinderi conjugale se termina in pufneli de ras pe balcon la o tigara
. El e un tip care isi iese din fire foart erepede, nu neaparat pe mine ci mai mult pe lucrurile din casa care "ii stau in cale" si se termina prin a fi aruncate de pamant sau luate la shuturi
. La inceput eram intimidata de iesirile astea destul de costisitoare si nu prea ziceam nimic, il lasam sa se calmeze. Acum ori o dau in gluma ori ii zic pe un ton foarte raspicat ca daca nu se potoleste il iau la bataie. Cand nu suntem de acord cu ceva, ne contrazicem pana cand incepem sa ne plictisim si o dam pe glume si tachinari si eventual iese si de-o tavaleala. Dupa tavaleala bineinteles ca eu am dreptate si el nu, si ramane ca mine. Si uite asa reuseste femeia sa controleze barbatul