Ce este fericirea?
-
0 0Am plecat la multi ani dupa Revolutie. Poate prea multi, as fi preferat sa o pot face mai degraba. Am sperat fara incetare ca Romania se va apropia de modul de viata occidental, am inteles insa ca va dura foarte mult pana clasa medie din Romania isi va putea permite ceva apropiat de ceea ce isi permit oamenii clasei medii din tari dezvoltate.
Am avut noroc cu o meserie ceruta si in Romania si in Occident si tranzitia nu a fost asa de grea. Mi-am facut prieteni aici dar nu ii simt asa de aproape pe cat imi erau cei din tara.
Imi este dor de Romania, de prietenii pe care i-am avut acolo (desi multi au plecat in cele 4 zari), sunt insa constient ca nu as putea sa mai traiesc acolo dupa ce am cunoscut o viata cu mai putine lipsuri materiale.
Citind cate ceva de pe acest Forum imi dau seama cat de diferite sunt romancele fata de femeile de aici.
Cat sunteti de norocoase, voi cele care sunteti acolo. Traiti intr-o lume plina de viata, familii, bucurii, amanti, certuri, impacari. Si mai ales stiti sa va bucurati de micile amanunte ale vietii: un parfum, o rochie sau un obiect care va insenineaza existenta.
Aici totul este mult mai lipsit de substanta, mai monoton. Ma refer la clasa medie, la cei care muncesc toata saptamana plecand la 7 si ajungand la 8 acasa si alearga la cumparaturi in week-end(caci peste saptamana nu mai au timp) si asta cand nu tund gazonul sau nu mai renoveaza ceva prin casa. Clasa medie de aici isi permite o casa, 2 masini (caci de regula sunt 2 job-uri) si, din cand in cand, cate o vacanta in afara localitatii in care isi duc viata.
In Romania ma bucuram de fiecare obiect cumparat in rate, micile bucurii dadeau culoare vietii.
Aici mergi si iti iei un alt televizor asa cum ai lua apa minerala, iti iei haine sau cosmetice de care nu te mai bucuri prea mult, iti iei alta masina pentru ca cea veche incepe sa aiba reparatii prea des, etc.
Femeile (la bastinase ma refer) sunt de regula mult mai putin elegante decat romancele(inclusiv in ocaziile in care s-ar cere sa fie - si nu ma refer la extravaganta sau rafinament exagerat), ai spune ca prostul gust e ridicat la nivel de arta, majoritatea foarte materialiste si foarte independente (de unde si numarul mare de casnicii care se desfac si se refac). Foarte multi copii incep sa aiba probleme de tineri calcand pe urmele parintilor. Stiu familii in care ea avea 3 copii din 2 casnicii anterioare (adica avusese mai multi dar astia i-au fost repartizati ei), el 2-3 copii care vin sa stea in week-end numai si eventual inca un copil impreuna, copil ce va ajunge probabil intr-o alta familie, cand mama sau tatal lui vor decide sa o ia de la capat.
Totul este o afacere, job-ul , casnicia, prietenii, parca e o lume de roboti lipsiti de sentimente.
Noi, romanii, suntem diferiti, poate mai sentimentali, poate mai latini, poate mai iubitori de viata.
Nu stiu cate dintre voi ar fi mai fericite aici, chiar daca material ar fi ok, e ca si o colivie de aur in care au tot ce iti trebuie, dar totusi o colivie...
Sunt curios de pareri aveti. -
Ma, tu-mi aduci aminte de sor-mea, emigrata si ea de vreo 10 ani, care din cand in cand imi explica ce-i ala un mall.
Uita de fiecare data cand ii spun ca avem si aici asa ceva - probabil dintr-un fel de dorinta subconstienta de a se convinge ca aici tot saracie lucie este si ca a meritat sa emigreze...
Te inseli imaginandu-ti ca pentru noi o rochita de firma sau un parfumel bun au ramas niste evenimente remarcabile, cum erau in anii de dupa revolutie...
Cat despre restul: 10-12 ore pe zi la serviciu, stres cat incape, lipsa de prieteni din lipsa de timp... tot cam ca pe-acolo e si pe-aici, de ani buni de zile... -
"Te inseli imaginandu-ti ca pentru noi o rochita de firma sau un parfumel bun au ramas niste evenimente remarcabile, cum erau in anii de dupa revolutie..."
Nu remarcabile, nu asta vroiam sa spun. Insa te bucuri mult mai mult de ele in Romania decat aici.
Daca imi luam un TV mai deosebit in Romania eram tare mandru, aici e un fel de mers la piata dupa morcovi. Iti produce aceeasi placere.
Chestia cu mall-ul nu am prins-o, inteleg ca sora ta nu stie cate s-au schimbat in Romania. -
"si eu am numai trei luni de cand sunt plecata,dar am observat ce ai zis si tu.
La fel ,nu prea ai timp sa te bucuri nici macar de odihna.
citeste topicul: "cum d-zeu am putut supravietui!" poate o sa-ti placa.
fericirea nu are o definitie,ci simti.....cand esti fericit! "
Ai dreptate me_eva, in ceea ce ai scris acolo.
Insa deseori confundam dorul de tara cu dorul de tineretea noastra. Acei ani nu vor mai reveni, indiferent ca vei ramane in Romania sau ca vei pleca. -
"Thatsme, de curiozitate - unde locuiesti? Nu stiu ce ma face sa cred ca fie in SUA, fie in Canada...
Spun asta pentru ca multi emigranti din partile acelea au uitat sa se bucure de viata, sa simta, sa se gandeaca la sufletul lor - sa traiasca, in ultima instanta, inrobiti fiind de Maria Sa Banul...si de nesuferitul precept "Time means money".
Da, ceea ce descrii tu aici e spiritul american. Munca si numai munca.
Asa am crezut si eu. Meseria mi-a permis sa colind insa mai multe tari, te asigur ca in Europa de vest nu era neaparat mai bine. Nu pentru un imigrant, cel putin.
In North America, fie ca spui SUA sau Canada, emigrantul ajunge mult mai repede sa faca parte din clasa medie, de cele mai multe ori din partea superioara a ei.
Cred ca e o boala occidentala spre care ne indreptam si noi, nu e numai SUA si Canada.
Vad si aici pe Forum tot mai multi care lucreaza 10-12 ore, unii lucreaza chiar cu folos, din pacate insa in Romania munca nu este platita la valoarea ei, de cele mai multe ori. -
"Sa -ti spuna sotul ca ma iubeste sau sa ma sune sa-mi spuna ca-i e dor de mine, la numai o ora dupa ce a plecat, asta fericire si nu as da-o pe banii din SUA sau de pe unde esti. "
Pai poti avea si banii (sau mai degraba datoriile - caci aici totul este pe credit) si sa te sune si sotul. Nu se exclud una pe alta. Si in general in familiile de romani, asta este aici aici.
Insa, privit dintr-o perspectiva mai larga, cadrul in care traiesti pare mult mai searbad. -
Ma gandesc ca pentru un roman ce traieste aici singur, este mult mai bine (aproape obligatoriu - cu exceptiile de rigoare) sa aiba o partenera romanca. Nu imi imaginez cum ai putea impartasi cele mai mici detalii sau nuante cu cineva care nu e de aceeasi limba cu tine, oricat de bine ai stii limba tarii in care esti.
Intrebarea este, o romanca ce ar veni aici, nu s-ar simti apoi ca si o pasare intr-o colivie?
Cunosc destule cazuri de romani ce traiesc foarte izolati (nu e alegerea lor - sa spunem din cauza lipsei timpului sau din cauza lipsei comunitatii de romani in preajma). Ce ar face ea, venita din Romania, intr-o asemenea situatie, chiar si beneficiind de toate micile bucurii pe care in Romania nu putea sa le aiba si in plus inconjurata din plin de dragostea sotului? -
si pana la urma crezi ca poti gasi o definitie a fericirii?
unii sunt fericiti cand li se face un compliment,altii cand li se face un cadou,altii cand au un serviciu mai bun,si altii cand vorbesc cu cel mai bun prieten,sau cand is cu iubitul.
depinde de tine.de ce iti lipseste si ce iti doresti.cand ai te simti implinit,si asa....fericit.
o problema globala e singuratatea!si de aici lipsa fericirii.
chiar si atunci cand ai pe cineva langa tine,dar nu il ai cu adevarat! -
"Ce ar face ea, venita din Romania, intr-o asemenea situatie, chiar si beneficiind de toate micile bucurii pe care in Romania nu putea sa le aiba si in plus inconjurata din plin de dragostea sotului?"
"Ea" incearca sa exploateze la maximum posibilitatile ce i se ivesc in noua tara. Profesional vorbind... -
"Ea" incearca sa exploateze la maximum posibilitatile ce i se ivesc in noua tara. Profesional vorbind...
In teorie asa e. In practica insa....
Prespunand ca stie bine limba tarii de adoptie (in cazul meu sunt 2 limbi oficiale care trebuie stiute), ca are o meserie ceruta imediat aici (destul de rar) este ok.
Daca nu, fie se multumeste cu un job oarecare ce tinde spre salar minim (vanzatoare, etc) fie urmeaza ani de scoala si munca pentru a ajunge un pic mai sus.