Poate cineva sa ma inteleaga?

  •  
    • 1372 mesaje
    21 Mai 2006, 09:41
    0 0
    Fetelor,pe mine ma tot chinuie o intrebaree ce atunci cand ne certam si se pune problema despartirii mi se pare k e barbatul visurilor mele si n-as putea tari fara el iar in perioadele de liniste imi tot doresc sa am curajul sa termin relatia, sa fiu libera si nestingherita?
    Nu stiu dk ma intelege cineva dar dk da,sa-mi explice si mie..
  •  
    • 3636 mesaje
    21 Mai 2006, 09:43
    0 0
    te sperie singuratatea sau esti obisnuita cu el si ti-e teama ca fara el nu stii cum va fi. de fapt ti-e teama de necunoscut. dar e clar ca ceva nu merge avand in vedere ca te face sa vrei s ava despartiti.
  •  
    • 627 mesaje
    21 Mai 2006, 09:46
    0 0
    probabil te-ai obisnuit cu el, si e greu sa te imaginezi acum fara el. stiu cum te simti; in mare parte e insa doar obisnuinta, si un anumit sentiment de stabilitate pe care ti-l da orice relatie care dureaza de ceva timp.
    tu stii bine ca trebuie sa iesi din relatia asta, ca nu mai merge, ca nu mai e ce-ti doresti... dar intervine obisnuinta, si nevoia de afectiune si de atentie, si teama de-a nu fi apoi singura, si lasitatea de a incerca din nou, cu altcineva...
    daca tu simti ca nu mai merge, pune punct. lalaiala nu duce nicaieri; daca va mai certati mult, riscati sa nu mai puteti ramane nici macar amici dup-aia, si probabil ca ar fi pacat...
  •  
    • 1372 mesaje
    21 Mai 2006, 09:54
    0 0
    Hmm..vad k privita din exterior situatia pare mult mai clara decat o vad eu...si cam aveti dreptate..
    Dar ce ma fac dk eu sunt super instabila in sentimente si fapte?Mie mi se pare acum k the best thing to do ar fi sa-l las pt k e clar k nu ma face fericita (ca urmare a unei alte discutii in contradictoriu de ieri) dar sunt si momente superbe ,cand imi arata cu varf si indesat k ma iubeste si eu stau si ma gandesc:ce mi-as putea dori mai mult?
    Repet, nu va cer sa ma intelegti pt k nici eu nu reusesc...Dar poate a trecut cineva prin ceva similar...Cateodata cred k sunt nebuna de sunt asa instabila..
  •  
    • 1372 mesaje
    21 Mai 2006, 09:55
    0 0
    Hmm..vad k privita din exterior situatia pare mult mai clara decat o vad eu...si cam aveti dreptate..
    Dar ce ma fac dk eu sunt super instabila in sentimente si fapte?Mie mi se pare acum k the best thing to do ar fi sa-l las pt k e clar k nu ma face fericita (ca urmare a unei alte discutii in contradictoriu de ieri) dar sunt si momente superbe ,cand imi arata cu varf si indesat k ma iubeste si eu stau si ma gandesc:ce mi-as putea dori mai mult?
    Repet, nu va cer sa ma intelegti pt k nici eu nu reusesc...Dar poate a trecut cineva prin ceva similar...Cateodata cred k sunt nebuna de sunt asa instabila..
  •  
    • 3636 mesaje
    21 Mai 2006, 09:57
    0 0
    s-ar putea sa nu-ti ofere ceva esential...nush ce. ceva ce ai tu nevoie . poate de-asta atatea nemultumiri.
  •  
    • 2903 mesaje
    21 Mai 2006, 10:05
    0 0
    mai babygirl

    e posibil ca relatia ta prezenta sa fie o.k insa tu sa nu fii in faza in care sa accepti o relatie o.k...

    e f posibil sa vrei inca sa mai zbori un pic...sa ai si alte experiente...

    daca te hotarasti sa renunti la actualul tau prieten, te rog sa iei in considerare ca nu vei mai intalni, poate, oameni ca el...

    uneori si de prea mult bine, o luam razna...
  •  
    • 2903 mesaje
    21 Mai 2006, 10:11
    0 0
    parerea mea este sa stai cumintica in banca ta...sa construiesti o relatie frumoasa cu omul asta...

    sa faceti impreuna tot felul de chestii misto...lasa bazdacii deoparte..

    p.s...si un secret...vezi ca s-au inmultit mitocanii, egocentristii...dca tipul tau este o.k din punctul asta de vedere...te iubeste si-l iubesti...nu vad ce-ti poti dori mai mult.
  •  
    • 146 mesaje
    21 Mai 2006, 11:57
    0 0
    Si eu trec prin exact aceeasi faza...azi suntem bine si ne iubim si ne intelegem, maine ne certam si ne reprosam multe si simt ca nu mai vreau sa fim impreuna.

    Mi-a placut foarte mult ce a scris ultima eva...si am mai citit pe forum si alte "povesti" si nu pot decat sa spun ca are dreptate. Sunt multi mitocani in jurul nostru, e greu sa cunosti pe cineva care sa te iubeasca si pe care sa-l iubesti, iar daca ai intalnit persoana respectiva,lupta pana la capat pentru relatia voastra. Chiar daca intr-un final se rupe, vei stii ca nu ai renuntat asa usor la iubire!
  •  
    • 295 mesaje
    21 Mai 2006, 13:55
    0 0
    Cred ca sunt multe fete care te inteleg, sincer. Daca stau sa ma gandesc bine, exact asa sunt si eu, dar nu am constientizat pana acum. M-am despartit de prietenul meu, dar sunt convinsa ca atunci cand voi fi in preajma lui si ma va mangaia, voi fi din nou tentata sa fim impreuna. Cum mai spunea o eva , e chestie de obisnuinta si de faptul ca barbatul acela iti da totusi si unele chestii de care ai nevoie.

    Mie mi-au zi si prietenele ca nu e ok relatia mea, el vrea sa renunt la o facultate in Anglia ca sa fim impreuna,ma face in fel si chip. E destul de grav si eu inca ma simt legata de el. Simt ca numai cand voi pleca ma voi rupe cu adevarat de relatia asta. Si eu cand stau si judec la rece stiu ca nu e buna pentru mine.
    Nu stiu caum sa explic foarte bine tot sirul asta de " impreuna - nu suntem impreuna". Dar cred ca solutia e sa rupi orice contact cu el( in viziunea mea).Dar parca , totusi, nu as renunta la momentele bune...Of, vezi ce nehotarata sunt si eu?
  •  
    • 1372 mesaje
    21 Mai 2006, 14:46
    0 0
    Poate sunt multe fete in situatia mea dar unele au avut curajul sa se rupa de aceste incertitudini.Eu nu-l am.Eu ink visez la tipul "potrivit" care sa aiba si ceva din cel actual dar cu multe imbunatatiri, sa stie sa ma iubeasca asa cum vreau eu.
    Si dk ezit intre convingerea ca nici o relatie nu este perfecta si dorinta de a-l cauta pe cel mai "potrivit" mie, este pentru ca vad si eu un jur tot felul de specimene masculine, pt k aud povesti de mi se face pielea gaina si ma mangai iar cu gandul k al meu nu e chiar asa..
    Cred k problema sta tocmai in stabilirea limitei deosebit de fine intre ce inseamna o relatie furtunoasa dar fericita si una in care predomina momentele nesatisfacatoare.E foarte greu sa fii obiectiva,sa stii care e acea "fine line" si sa iei masurile adecvate.
  •  
    • 1372 mesaje
    21 Mai 2006, 14:54
    0 0
    Pe de o parte tanjesc la avantajele independentei ( pt k relatia actuala imi impune anumite restrictii-ceea ce e normal), pe de alta parte ma gandesc k siguranta care pt mine e f importanta si sentimentul k cineva e tot timpul langa mine nu vor (mai) fi usor de gasit in alte relatii...
  •  
    • 127 mesaje
    21 Mai 2006, 15:15
    0 0
    Si eu am cam trecut prin asta.
    Acum insa m-am desp dupa o rel de 5 ani si ceva.Imi e f greu dar stiu ca e cel mai bun lucru care l-am facut.Ma trezec dim si incep sa plang sau seara cand ma pun in pat in timpul zilei sunt prea ocupata.
    Nu cunosc situatia ta dar eu am ajuns sa simt lucrurile asa cum le simti tu deoarece rel nu mai mergea bine de loc si chiar daca el imi zicea intruna ca ma iubeste ca nu poate trai fara mine si ca doar pe mine ma vrea comportamentul lui arata contrariul.
    Intodeauna era fascinat de alte fete si imi mai si zicea ce super e una si cealata si cate si mai cate defecte am eu.Toate astea m-au facut sa ma satur si probabil de aceea am ajuns sa ama sentimente ca ale tele vroiam sa o termin ca nu ma simteam bine deloc ma facea sa ma simt din ce in e mai nesigura pe mine si mai dezamagita de mine si imi inspira sentimentul ca fara el nu o sa ma descurc. deja vad ca mi-am povestit probl mele.
    Eu cred ca obisnuinta teama de singurate iti provoaca asemenea sentimente. Nu imi e mai bine acum dar stiu ca daca va trece timpul o sa trec peste asta decat sa o fi lungit inca ce stiu eu cat si dupa aceea sa ajung la acelasi lucru.
    Daca simti ca vrei sa o termini cu el inseamna ca ceva nu merge.
    Daca totusi nu esti sigura incerca sa discuti cu el si sa va desp pt un timp asa o sa va dati seama mai bine ce simtiti departe unul de altul
    Am povestit cu multe fete care s-au desp pt un timp iar apoi s-au impacat si s-au simtit mult mai bine, au disparut toate temerile si-au dat seama exact ce vor.
  •  
    • 480 mesaje
    21 Mai 2006, 15:22
    0 0
    Sau poate ca relatia voastra are anumite probleme care o macina incet? Fii sincera si da-ti un raspuns la intrebarea "de ce simt uneori nevoia sa na rup de el? ce ma nemultuneste?", apoi gandeste-te la solutia acestor probleme.
  •  
    • 295 mesaje
    21 Mai 2006, 17:18
    0 0
    Incearca sa faci o comparate momente rele-mpmente bune. Cred ca cele rele sunt destul de multe nu? Eu numai la asta ma gandesc- cum de s-a ajuns sa ma simt mai mult rau decat bine?
    Daca te simti si tu asa , insemna ca nu era " aia " relatia. Stiu ca se poate si mai rau. Dar gandeste-te ca se poate si mai bine.
  •  
    • 707 mesaje
    21 Mai 2006, 17:57
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 43 mesaje
    21 Mai 2006, 18:13
    0 0
    Eu cred, ca fie incepand o relatie fie terminand-o se recurge la o minima doza de risc. O relatie sentimentala se bazeaza putin pe calcule matematice, din fericre, si mai mult pe ceea ce simti, ceea te doresti, ceea ce primesti, ceea ce dai, ceea ce te astepti, etc.

    Sunt multe necunoscute, pentru ca doua sunt si encunoscutele - cele doua persoane, care formeaza orice relatie. Si totusi cand suntem deja intr-o relatie, d euna numit timp, avem antenele naostre personla care ne spun multe.


    Faptul ca tu babi83 ai ajuns la 'dorinta' de-a te separa si icnheia relatia atunci cand ai momente d elinsite, are insemnatatea ei. Ajungand la o astfel de nazuinta, e clar ca ceva nu merge precum ti-ai imaginta, precum dorsti, etc. Trebuie s avezi cat de important e acesta, cat d emult te conditioneaz,a etc.

    Si totusi in ceea ce ai zis, altceva este mai relevant. Ai zis ca in momentele de liniste, simti dorinat de-a incheia totul. Aici e totul. Tocmai starea de pace, liniste este starea in care suntem cei mai obiectivi, in care puteam discerne mai bine si mai obiectiv situatiile. E inutil s aluam hotarari cand suntem in crize, pentru ca starea cea mai pozitiva este aceea cand suntem in linsite si putem vedea totul altfel.

    De aici continua, baby83, sa revezi relatia ta, din starea asta de linsite, de care aminteai. Din aceasta stare vezi ce e pozitiv si negativ, ce te implinste si nu, si vezi ce simte inima si mintea ta. Vezi ce ai spune tu unei fete daca ar avea dilema ta, cu probelem pe care le prezinta relatia ta.

    O relatia ar nevoie de anumite baze esentiale pentru a-o continua si atuncic and suntem in criza, tristi, plictisiti. Insa cand nu exista si nu exista nici posibiliotatea de-a construi acele baze cu persona prezenta, e clar ca va fi obositor ina ontinua aceea relatie, va lua mult timp ...


    Aici e problema de persoane, de caractere, de compatibilitati de caractere, de afinitati, etc. Simtim cand ceva e wow, mege de la sine, si altceva care merge mai mult impingand, tacand din gura, mai greu, mai cu prea dese neintelegeri si certuri aiurea.


    O relaie, da, poate fi furtunoasa si 'tare', dar trebuie sa asigure o suficienta armonie, pace, fericire. Fericirea vine mai ales unde este o buna doza de pace, de intelegere, de liniste. fericirea e plina unde exista pace. Pacea este terenul in care cei doi se intalnesc si cu 'ususrinta' se accepta, se inteleg, se intalnesc, decid, vorbesc, dialogheaza. Pacea este terneul unde, desi cele doua persoane sunt diferite, au energia si instinctul de-a alsa spatiul vital celulalt, ca celalalt sa fie el/ea insusi. Pacea este terneul udne cele doua carctere se forjeaza, se mai schimba, se revizuiesc, cu fara prea multe probleme de frustrare si isterie.


    Fiecare om are dreptul nu doar la a fi iubit, ci a iubi si a fi iubit in pace, seninatate, cu bucurie, cu spontaneitate, din inima.