Sunt eu exagerata??
-
0 0Am sa va spun povetea mea sa-mi dati si mie un sfat..Am cunoscut in urma cu 4 luni un tip pe intrnet,roman stabilit in germania,el 37 de ani,eu 21.Dupa 2 saptamani de conversatie a venit in romania sa ne cunoastem.Era exact ce imi doream de la un barbat...am stat impreuna 3 zile in tara dupa care am plecat cu el in germania.dupa alte 3 zile a urmat intoarcerea in romania tot cu el..Si tot asa au mai fost vreo 2-3 drumuri dus intors.Apoi am hotarat sa ma mut la el in germania.Eu in romania stateam intr-o garsoniera inchiriata,pe care o mai tin si acum.In prezent ma aflu la el in germania,unde incerc sa ma integrez,invat limba,desi nu e chiar usor...El se poarta la fel de minuant ca la inceput,imi acorda aceeasi atntie,practic nu am ce s-i reprosez..Unde e problema m-ati intreba..Problema ca ca eu depind in totalitate de el,el are prietenii lui,afacerea lui,eu nu am nimic,decat pe el..si nu ma simt in siguranta fapt pt care am si continuat sa tin garsoniera din romania
,sa nu raman in plop in cazul in care intr-o zi mi-ar spune sa plec...discutia despre garsoniera am avut-o si cu el..el imi spune ca o tin degeaba,ca nu e nevoie,dar daca ma simt eu mai in siguranta asa sa o pastrez..Ce sa cred??Imi spune ca are intentii serioase dar inca nu-l vad sa faca vreun pas important in relatia noastra..Oare ma grabesc eu? oare gresesc ca vreau sa ma agat de el??Vreau doar sa am siguranta ca nu-l voi pierde pt ca este tot ce mi-am dorit vreodata si il iubesc enorm..Ce sa fac?cum sa ma comport?Dti-mi un sfat va rog.. -
Este greu sa-ti dau un sfat, totusi doar tu esti in masura daca te iubeste si mai ales daca ppoti avea incredere in el, desi din cate spui este un tip de treaba. In legatura cu faptul ca este greu sa fi intr-o tara straina sa nu cunosti pe nimeni sau limba...da este, cateodata foarte greu, eu traiesc intr-o alta tara si am momente cand sufar enorm dupa casa, dar am noroc ca sotul meu face tot ce poate sa depasesc aceste momente. In timp o sa te obisnuiesti cu toate si o sa fie mult mai usor.
Eu iti doresc multa bafta si sa ai incredere in instinctele tale. -
Ai rabdare, te prea grabesti! Pastreaza garsoniera pentru siguranta ta psihica, dar cu el fii rabdatoare. Nu-l presa cu nimic, nu adu in discutie casatoria ca va fugi! Crezi ca el nu stie faptul ca depinzi total de el?? Stie, dar nu trebuie sa vada ca tu te simti nesigura din cauza asta...chestia asta ii va da lui si mai multa putere. Sa te simta ca esti bine...stii ce atitudine sa ai?? "Cat merge, merge. Cand nu mai merge, ma duc acasa si te las singur!" Multa bafta si mai ales multa rabdare!
-
Draga mea, siguranta ca nu il vei pierde nu ti-o poate da nimeni si nimic, dar ceea ce poti face intre timp ar fi ca incet-incet sa incerci si tu sa fii pe picioarele tale (loc de munca, prietenii TAI, etc). Tu esti cam tinerica inca iar el la varsta asta e uns cu toate alifiile (asta nu inseamna ca nu te iubeste). Singura intr-o tara straina, fara prieteni si bani, la cheremul unui barbat, oricat de bun o fi el, nu e cel mai recomandabil lucru. Bineiteles ca pastrezi garsoniera, si totdeauna niste banuti pusi deoparte pentru biletul de intoarcere
. Te pup si succes ! -
Daca renunti si la garsoniera, vei fi dependenta complet de el. ceea ce nu e bine. Am auzit de multe cazuri in care femeile au ramas intr-o relatie/casnicie doar pentru ca nu vroiau sa ajunga in strada si erau dependente financiar. Si iubitii/sotii lor se comportau groaznic , iar ele trebuiau sa suporte tot. Eu zic sa ai o rezerva. Sau sa incepi sa lucrezi undeva , in Germania. Din puctul meu de vedere, cea mai mare greseala pe care o potio face e sa devii" menajera' lui. Eu nu stiu exact ce e intre voi, dar incearca sa te descurci si singura, fara ajutorul lui. S-ar putea sa-ti reproseze mai tarziu, nu se stie. Chiar daca il iubesti , e bine sa stii ca daca, din diverse motive, nu mai merge ceva, tu poti macar sa-ti platesti biletul pana acasa.
Incearca sa-ti faci prietene. Asta se poate tot la serviciu sau la un curs de ceva, nu stiu, o activitate, o asociati( oamenii cei mai sufletisti ii intalnesti in asociatile de voluntariat).Succes! -
Buna, eu nu prea inteleg frica ta, pt. ca sa presupunem ca tu renunti la garsoniera si dupa ceva timp te despartii de el.. bun si unde e problema ca tu nu mai ai garsoniera oricum nu iti apartinea tie era inchiriata deci poti sa inchiriezi si altceva sau sa te duci la parinti. Eu cred ca frica ta cea mare e pt. ca daca te paraseste trebuie sa te intorci in Romania si o sa iti fie cam rusine de cunoscuti sau ma insel eu ??? Eu locuiesc tot in Germania si sunt casatorita tot cu unul mai in varsta decat mine cu vreo 16 ani, la inceput a fost si la mine o problema pt. ca nu aveam pe nimeni deci te pot intelege, dar nu are de ce sa iti fie frica sa renunti la garsoniera ta in Romania, parerea mea. Gaseste-ti ceva de lucru si asa iti poti face si tu prietenii noi aici si ai sa vezi ca o sa uiti de frica.
-
eu zic sa nu iti fie teama , este absolut firesc ce simti , dar daca el nu avea intentii serioase si tinea cat de putin la tine , nu te aducea sa fii cu el , nu ?
eu am prietena care s-a casatorit exact in aceleasi circumstante cu ale tale, iubire pe internet , drumuri dus-intors si in final nunta. dar nu te grabi , nu ii poti cere sa se implice pentru o viata intr-o relatie cu o persoana pe care abia acum o descopera cu adevarat
multa dragoste iti doresc! -
nu vreau sa fiu tocmai eu negativista de pe forum, dar...
... sunt atatea cazuri de fete tinere, frumusele, dar fara prea multe perspective de realziare in romania, care au plecat in strainatate dupa un barbat in general mai in varsta, care le-a promis multe, si in final nu le-a dat mai nimic.
stii, e oarecum un sablon... barbatii "lor", mai ales dupa o anumita varsta, incapabili de o relatie ca lumea, cu defecte, probleme sau complexe, cauta fete tinere, neexperimentate, din tarile asa-numite foste-comuniste, unde nivelul de trai e scazut si ele ar face orice pentru un trai mai bun. astfel, ei nu isi cauta o partenera, ci mai mult o menajera, care sa le faca toate poftele, si sa nu indrazneasca sa-i paraseasca, de frica traiului haios de acasa...
intr-adevar, si 4 luni e prea putin pt ca o pereche sa fie sigura ca vrea sa se casatoreasca; poate e normal ca el sa nu se grabeasca. de asemenea, poate ii e teama ca vrei tu sa-l folosesti, sa obtii cetatenia si apoi sa-i dai papucii...
totusi, pentru siguranta ta, incearca sa-ti gasesti un servici, sa-ti castigi independenta. daca te iubeste cu adevarat, te va ajuta cu toate demersurile, si nu te va tine k bibelou in bucatarie. in timp, iti vei da seama dc sentimentele lui sunt reale, si vei sti ce drum sa alegi...
bafta multa si curaj!