Eu si mama mea
-
0 0Imi spun si eu oful, poate are cineva si pentru mine un sfat, ca eu chiar nu stiu cum sa mai procedez! Am mai deschis odata un subiect pe aceeasi tema, dar lucrurile nu par a se imbunatati!

Problema este mama mea care devine din ce in ce mai agasanta pe zi ce trece. Imi umbla prin lucruri, cand nu sunt acasa imi scotoceste peste tot in camera, imi citeste scrisorile, daca ar sti sa foloseasca si calculatorul ar fi vai si amar de c.urul meu. Se baga tot timpul in viata mea! Mai nou, pana si relatia mea cu prietenul ii starneste interesul. Incearca mereu sa ma descoasa, vrea sa stie toate amanuntele: unde mergem, cu cine, ce facem, dar de ce asa si nu asa...mai ca nu ma-ntreaba si in ce pozitii facem sex! Simt ca ma sufoca pur si simplu!
Am 20 de ani si se poarta cu mine ca si cum as avea 15. Daca vreau sa ies intr-un club e teroare pana o conving (aproape ca se da cu fundul de pamant sa nu plec de acasa), de ramas peste noapte la prietenul meu nici nu mai vorbesc. Imi spune mereu sa am grija de aparente, ca lumea vorbeste, ca ea nu vrea sa ii fie jena sa mai iasa pe strada din cauza mea. Dar pe mine ma doare undeva de ce zice lumea, poate sa vorbeasca pana nu mai are voce, e viata mea si daca eu stiu ca nu gresesc si sunt fericita de ce m-ar durea de parerile unor tzatze? Ma omoara prejudecatile ei din secolul trecut.
Nu mai pot; am plans ieri si azi de m-am uscat. Am obosit, nu stiu cum sa o mai fac sa inteleaga ca exagereaza.
Singurele neintelegeri pe care le am cu prietenul meu sunt din cauza faptului ca eu nu am libertatea pe care amandoi ne-o dorim atat de mult! Nu vreau sa ma cert cu el din cauza ei!
Il iubesc prea mult!
Ce ma fac, fetelor, spuneti-mi voi? Ce sa mai fac? -
Sunt inca la facultate, urmez doua facultati in paralel si inca depind financiar de ei. Mi-a trecut si mie prin cap de o mie de ori varianta asta si stiu ca ar fi ideal, dar deocamdata imi este imposibil. Cel putin doi ani cred ca tot la ai mei voi sta. Cu tata e mai bine, el ma mai sustine, desi de multe ori il corupe mama si se pune si de-a curmezisul in fata mea. Cat a fost plecata din tara cu servicul si am stat doar cu tata parca a fost raiul pe pamant. In momentul in care s-a intors....
-
Nu ai tata, asa e? Ii e frica de singuratate. Se gandeste ca daca ea nu te tine langa ea, tu iti iei zborul si ea ramane singura. Din pacate strategia ei e foarte proasta, avand exact efectul invers pe care si l-ar dori.. Am si eu o prietena cu o mama asemanatoare. La ea era putin mai nasol, ca o inchidea in casa. La un momentdat i-a umblat in geanta si i-a gasit antconceptionalele. Din momentul ala, nu o mai streseaza cu nimic... Atunci a facut o criza de isterie, dar acum nu-i mai impune nimic. E asa permisiva ca nici nu o mai cearta cand ramane peste noapte la prietenul ei... Din descrierea ta, exact asa sunt ambele mame. S-ar putea sa te ajute daca i-ai spune ca nu mai esti virgina sau daca ai lasa-o sa inteleaga lcurul asta... Multa bafta!
-
thela, iubitelul tau trebuie sa inteleaga ca o fata are o altfel de viata decat un baiat.
cand un baiat vine la ziua acasa, dupa o noapte petrecuta cine stie pe unde, atat mama, cat mai ales tatal sunt incantati la gandul ca probabil baietelul si-a petrecut noaptea cu o femeie. faptul ca tipa ar putea ramane insarcinata le este perfect perpendicular - din punctul lor de vedere, un avort pe care-l face o straina nesabuita nu este deloc treaba lor.
dar parintii unei fete foarte tinere privesc cu totul altfel situatia asta.
mama ta nu incearca sa faca altceva decat sa te protejeze de eventuale traume. isi doreste sa termini facultatea linistita si sa iti faci un rost in viata, in asa fel incat atunci cand te vei casatori sa nu depinzi material de bunavointa sotului tau, si mai mult ca sigur isi doreste sa nu fie nevoie sa faci vreodata un avort.
cat despre indiscretia ei: probabil ca este direct proportionala cu teama ei, cand te vede asa de capiata dupa prietenul tau.
daca prietenul tau te iubeste, atunci ar trebui sa inteleaga lucrurile astea si sa respecte mai mult ideea ca o femeie are o altfel de existenta decat un barbat. daca nu o va face, inseamna ca nu prea ii pasa de tine.
ar putea avea pretentia sa te certi cu parintii si sa-ti petreci noptile cu el numai din momentul in care ar fi in stare sa te tina in facultate si sa isi asume rolul de sot si tatic, in cazul in care ramai insarcinata cu el. -
Am tata si se inteleg chiar foarte bine. Foarte rar i-am auzit certandu-se. Deci nu se pune problema ca i-ar fi frica sa nu imi iau zborul si sa o las singura.
Stie ca mi-am inceput viata sexuala, pentru ca mi-a gasit analizele in sertar. Aoleu, ce cearta am mai tras si atunci! Eu nu mai puteam de nervi ca iar si-a bagat nasul in lucrurile mele, ea ca i-am ascuns treaba asta. Si e obsedata sa nu raman gravida, ma atentioneaza tot timpul si imi da exemple de fete de varsta mea care au deja nu stiu cate avorturi la activ.
Nu cred ca ma vede o persoana responsabila si nu stiu de ce. Am tot incercat sa ii demonstrez ca pot fi foarte responsabila, dar nici ea nu ma lasa. Sa va dau un exemplu: nu ma lasa sa fac nimic in bucatarie, nici macar sa imi pun mancarea in farfurie.
Asa face si cu fratele meu, care a ajuns un lenes si jumatate din cauza asta. Mi-e mila de viitoarea lui sotie, el nu misca un deget in casa. Si e numai vina mamei mele care toata viata l-a dadacit si l-a pupat in fund! (scuzati-mi expresia!) -
donna_imobile ai dreptate in ce spui, dar nu crezi ca aici e vb si de incredere? Eu sunt de varsta cu ea si mama nu a fost niciodata asa de "atenta". Nici mama nu ma lauda cand vin acasa dupa 2 zile in care stie ca am dormit la prietenul, dar imi spune un "unde umblii mai obraznico?" cu zambetul pe buze. E total alta chestie.. Ca sa le castig increderea parintilor, povestesc in casa despre baiat. Povestindu-le intamplari, dandu-le amanunte despre el il simt cumva mai familiar si au mai multa incredrea sa ma lase "pe mana lui". Tine enorm si de felul omului de a fi...
-
Boracha, poate daca as vorbi si eu mai mult despre el in casa m-ar ajuta. Mi-ai dat o idee buna. Desi in ultimul timp nu imi vine sa mai vorbesc nimic cu mama. Iar al mei il cunosc si il plac, am facut si concedii impreuna (eu, familia mea si el).
As vrea si el sa fie mai intelegator. Eu imi dau seama ca e exasperant, dar ar putea si el sa ma inteleaga pe mine. Am nevoie de sustinere din partea lui, cateodata ma simt prinsa la mijloc si din ambele parti nu aud decat: "Gandeste-te si la mine cum ma simt!". Dar LA MINE de ce nu se gandeste nimeni???
Ca nici mie nu imi este usor...