Mi-e rusine...
-
0 0Mi-e rusine k sunt atat de gasca,mi-e rusine k tot ce fac e sa ma plang mereu,mi-e rusine de ceea ce am devenit...
Nici nu stiu cum sa incep,fetelor.Stiu k orice ce mi-ati zice voi,eu tot ce ma taie capul fac si capul asta al meu nu ma taie deloc bine..
Mi-e rusine pt k v-am mai povestit despre asta si iata-ma din nou in postura de invinsa...nu ma pot opri din plans..sa ma iertati dk sunt incoerenta...
Dupa aproape 3 ani de relatie agitata,am ajuns la final.Ne-am mai certat noi rau,am mai plecat eu si m-am intors dar acum am ramas fara putere.Am ajuns la faza in care intre noi nu mai exista respect,in ultima cearta ne-am jignit ff urat,mai aveam putin si ajungeam la bataie...Stiu k sunt o fire ff dificila,stiu asta.Ma doare cel mai tare k stiu k e vina mea si nu pot sa fac nimic..Pur si simplu nu ne intelegem.Nu ne-am inteles de la inceput dar am ramas impreuna pt k ne-am iubit..si poate ne mai iubim...dar nu mai merge.
Mi-a spus k nu vrea sa ajunga sa dea intr-o femeie si cu mine sigur acolo ajunge...si eu ii promit k o sa ma schimb pt a mia oara..si stiu k n-o sa fie asa...Si el e hotarat sa puna capat aici oricat rau i-ar face decizia asta..Trebuia sa ne casatorim la anul...Plang..Sunt singura si plang si imi bate inima k stiu k o sa vina el acasa si o sa-i vad iar privirea aia rece...hotarata...
Nu stiu de ce va povestesc asta,e doar povestea altei femei fara curaj..nu stiu ce astept sa aud... -
I-am spus k o sa ma mut saptamana viitoare dar l-am mintit.Am asteptat sa ma opreasca.Si pana acum nu a facut-o. Si cred k n-o s-o faca.
Viata mea in ultimii 3 ani s-a rezumat la el...totul se raporta la el,la noi si asta de la 20 de ani.Deci practic,el m-a maturizat,eu acum ce-o sa ma fac singura?Nu imi imaginez cum as putea fi fara el.Sunt dependenta ,stiu,pot si singura,stiu si asta..teorie stiu multa si o aplic prietenelor in situatii similiare..dar eu ce fac acum?
Poate are dreptate,poate e mai bine sa ne despartim acum pana sa ne transformam intr-unul din cuplurile alea cu copii care cheama politia sa-i desparta...Dar nu pot!!
De ce nu e suficient k ne iubim ca sa fim fericiti? -
Scriu k sa ma descarc,scriu k sa ma mai opresc din plans.
Stiti care e ironia sortii?K atunci cand indraznesc sa ma plang de una,de alta,toata lumea ma ia peste picior- k Dumnezeu a fost f generos cu mine si k nu am de ce sa fiu nemultumita...
Si eu sunt o ratata,as fi preferat sa fiu tipa urata,fada,maturatoare la metrou dar sa am un barbat cu care sa fiu fericita si linistita.Sau as fi preferat sa nu fiu asa gasca,sa fiu egoista, sa strig NEXT de fiecare data cand ma deranjeaza cel mai mic aspect la un barbat.
Dar nu!!Eu a trebuit sa fiu one man's woman,sa trag cu dintii de o relatie nascuta moarta.. -
in foarte rare cazuri gasesti o persoana 100% compatibila cu tine, in rest din iubire, se naste intelegerea, comunicarea, ajungerea la un compromis in pereche.
De aia se numeste pereche ca e vb de 2, si fiecare trebuie sa puna sau sa lase de la el, in functie de situatie, ori vorbiti si va schimbati, ori situatia pare chiar pierduta
Dar eu inclin sa cred ca daca ink va mai iubiti ati mai putea face ceva...DACA SIMTITI CU ADEVARAT CA MAI VRETI SA FITI IMPREUNA
pupicei dulci, si capu sus, ca prin viata asta prin de toate trebuie sa trecem, si sa vedem binele din fiecare lucru si sa invatam din greseli!
Curaj ca peste toate vei trece!!! -
Baby, prietenul tau e politistul? Ca am uitat
.
Nu mai vorbi prostii, crede-ma ca nu ai fi preferat sa fii o proasta, urata etc, dar la cat esti de suparata acum gandesti multe bazaconii. Stai linistita ca daca mori de nervi nu vei schimba nimic...daca ai incercat toate metodele de a ajunge la inima lui si nu mai puteti gasi un compromis frumos, atunci incearca sa pleci cat mai repede, statul cu el iti face numai rau.
Asa, o sa vada si el cum e fara tine si, POATE, va avea mai multa energie pentru compromisuri viitoare. Hai fata frumoasa, baga un pupic aici
. -
Sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta, doar ca eu m-am hotarat si am plecat.La fel , o relatie tare ciudata din multe puncte de vedere, si mai ales datorita faptului ca ajungeam s ane jignim si sa ajungem in final s ane impcam frumos, dar pt o scurta perioada de timp.A iesit urat spre sfarsit, din acest motiv am zis ca este si momentul sa ma retrag, cu toate ca il iubeam enorm , fapt ce se petrece si acum.Imi este greu sa renunt la ideea ca nu mai suntem impreuna.M-am gandit ca renunantand la a mai locui impreuna se va schimbva ceva.Nu a fost asa...asta inseamna ca nu mai e cale de intoarcere, cu toate astea, eu trec prin momente grele.
Cred ca trebuie sa te aduni si sa mergi mai departe, sa depasesti o perioada din viata ta care a trecut!!!sa fii puternica!!!
Nu cred ca mai are rost sa continuati daca ati ajuns in astfel de situatii. -
Tu spui ca esti vinovata de anumite lucruri. De ce crezi asta si care sunt?
Poate daca ni le spui vom incerca sa intelegem exact ce simti si sa te sfatuim concret.
In iubire amandoi lupta dar nu unul contra celuilalt ci impreuna pentru cuplu si relatie.
Privirea rece si comportamentul indiferent nu inseamna neaparat lipsa sau moartea iubirii ci auto protectie.
Invata sa spui iarta-ma, nu uita ca fiecare dintre noi este om si face greseli, fi sincera cu tine si cu el.
In iubire nu exista orgoliu ci doar iubire, dar ai grija sa nu cazi in extrema cealalta si sa ceri mila.
Daca este iubire adevarata cum spui tu sa stii ca acest sentiment nu moare indiferent ce se intampla. -
Nu este suficient sa iubesti ca sa fi fericit! Mai ales daca iubirea este de fapt dependenta, daca iubirea este mai multa intr-o parte, daca, daca,.......
Si ce inseamna ca el te-a maturizat???? ai doar 23 de ani, nu?
Capul sus, lasa lacrimile -stiu ca nu poti acum, ca este ingrozitor de greu, dar incearca-, ai prieteni, ai familie....nu esti singura.....el nu este singurul de pe lumea asta.....ai o viata inaine!!!!!!!! -
Si eu cred ca dragostea( chiar daca e de ambele parti) nu poate face o relatie sa mearga. Stiu cum e sa iubesti si sa fii dependenta, el sa fie totul pentru tine! Cred ca e foarte greu de iesit dintr-o situatie de asta! Mai ales cand certurile sunt tot mai dese , tu vrei sa renunti , apoi ii dai o sansa relatiei sia jungi in acelasi punct de unde ai plecat. Ai nevoie de o viata noua ca sa-l uiti( daca vrei asta) - adica te departezi fizic de el,pleci altundeva , stdiezi/.lucrezi altundeva sau incerci...cumva sa rezlvati probemele.Aveti o discutie calma. Spune-i ce vrei de la el si el sa-ti spuna ce vrea de la tine.Observa daca va puteti da unul altuia ce vreti! Asa cred ca poti stabili cu iubitul tau cat de mult va potriviti. Dragostea nu ajunge din pacate. E nevoie de ceva mai mult. Asa vad eu lucrurile...in teorie , cel putin. Sunt si eu in situatia ta- total dependenta
-
de ce ne tot invinovatim noi femeile?
ca unde ati vazut voi barbatii sa spuna ca ei au gresit?
nu,draga,nu e vina ta!asa ai fost si cand te-a cunoscut,nu?aceeasi fire dificila!iti trebuie un barbat care sa iti puna in valoare caracterul!
si sunt barbati care stiu cum sa calmeze o femeie de genul tau!
si eu am fost intr-o astfel de situatie.numai ca iubitzelul meu a stiut cum sa vb cu mine,si sa ma faca sa-mi doresc sa renunt la comportamentul de femeie dura.nu ma intelegeti gresit-nu mi-a luat puterea ci si-a impartit bunatatea cu mine!
decat sa ramai langa un barbat cu "privirea rece"sa te simti vinovata pentru ce vi se intampla ,mai bine singurica ceva timp si ai sa vezi ca nu e sfarsitul lumii. -
babygirl si eu sunt intr-o situatie foarte foarte asemanatoare cu a ta, doar ca intr-un stadiu mai avansat.ne-am despartit propriu-zis acum 2 ani(dupa 3 ani de relatie) dar inca ne mai vedem,parca ma invart intr-un cerc din care nu mai pot sa ies.daca vrei sa vorbim da-mi id-ul tau de mess.take care!