Viitorul meu sotz ........

  •  
    • 18 mesaje
    12 Mai 2006, 11:05
    0 0
    Buna. Am citit multe subiecte si am vazut ca suntetzi foarte dragutze si datzi sfaturi bune. Problema mea nu o pot discuta nici cu prietenele nici cu familia pentru ca nu pot avea pareri obiective din partea lor. Lucrurile stau asa :

    Sunt insarcinata in saptamana a opta cu viitorul meu sotz. Sunt cu el de doi ani jumatate ... inainte de el am mai avut doua relatzii serioase si cateva .. sa le spunem "indragosteli" care nu au durat mult timp. Ideea este ca in urma unei relatii care a durat 4 ani de zile am decis sa nu ma mai mut in casa nimanui inainte sa fiu maritata, acea relatzie mi-a adus multa durere si o agonie prelungita ... Actualul meu iubit a fost pana de curand "barbatul ideal" daca pot spune asa ... nu ma refer doar la partea financiara (unde sta foarte bine), ci la comportamentul lui ftza de mine. Este un barbat minunat, inteligent, cu simtzul umorului, grozav in pat, care ma iubeste si mereu a fost alaturi de mine. Este cea mai profunda relatzie a mea si niciodata nu ma credeam in stare sa iubesc atat de mult. El a mai fost casatorit o perioada de 5 ani, isi dorea foarte mult un copil insa pentru fosta sotzie mereu a primat cariera. S-au despartzit dupa ce el a aflat ca il inseala de mai bine de un an. El a intentat divortz.
  •  
    • 1928 mesaje
    12 Mai 2006, 11:07
    0 0
    si problema e....???
  •  
    • 371 mesaje
    12 Mai 2006, 11:10
    0 0
    eu cred ca pr. e daca sa se mute sau nu in casa lui
  •  
    • 1522 mesaje
    12 Mai 2006, 11:12
    0 0
    pai-chiar scumpi-care e intrebarea -care-i baiul>???????sa putem opina si noi oarece....
  •  
    • 18 mesaje
    12 Mai 2006, 11:22
    0 0
    Probabil din cauza relatziei mele precedente mereu mi-a fost teama sa ma mut cu el necasatorita fiind, nu mai vroiam sa ajung "nevasta dupa ora 8 seara" fara sa fiu totusi nevasta. E cam greu de intzeles si poate nu ma exprim acum prea bine ... In fine, ideea este ca el de un an tot incearca sa ma convinga sa ne mutam impreuna iar eu ii spuneam ca ne mutam doar casatoritzi fiind. Acum 5 luni de zile m-a cerut de sotzie, am fost cea mai fericita femeie cand am vazut inelul. O luna mai tarziu ma mutam la el cu bagaje si pisica Am inceput sa vorbim despre un copil, el mi-a spus ca tanjeste sa fie tata, ca fosta sotzie l-a dus cu vorba o gramada de ani si nu i-a implinit acest vis ... am spus ca da, ii voi darui un copil pentru ca si eu imi doresc o familie, il iubesc si avem (si eu si el) toate conditziile sa crestem un copil. Am renuntzat la anticonceptzionale si doua luni mai tarziu eram insarcinata. Urmeaza sa ne casatorim la sfarsitul lui iunie ... si acum ar trebui sa plutesc de fericire. insa de la un timp el a inceput sa se schimbe. A devenit foarte gelos, ma suna foarte des cand sunt la munca si daca nu raspund imediat ma ia la interogari. A inceput sa imi aleaga el hainele, nu ma mai "lasa" sa port ce purtam si ne certam foarte des pe tema asta. Este foarte, FOARTE posesiv si suspicios ... in plus a inceput sa aiba un obicei foarte enervant : de exemplu vede un prosop cazut pe jos la baie, vine si imi spune "vezi ca e un prosop pe jos", nu il ridica el! Este foarte atent cum pun masa, ma critica mereu ca n-am spalat bine tacamurile, ca a gasit praf pe televizor, ca e aragazul murdar de ulei ... Eu termin programul la ora 5, iar el fix la ora aia e cu masina in fatza biroului si ma asteapta, prima oara m-am bucurat ca mi-a facut o surpriza dar acum a devenit ridicol, mai ales ca daca intarzii 10 minute urca sus. Sunt multe lucruri pe care am inceput sa le observ de abea cand ne-am mutat impreuna si care s-au accentuat in ultimele doua luni, de cand am ramas insarcinata. Incep sa ma intreb serios ce fel de viatza as avea ... deja imi spune ca eu nu am nevoie sa lucrez, nu mi-a spus "nu te mai duce la munca" insa spre asta tind discutziile noastre. Ma simt sufocata, ma controleaza mereu in tot, nu mai am iesiri cu fetele, cu colegii nici nu mai spun ... inclusiv cand ma duc la ai mei ma suna si imi spune sa ii dau la telefon "sa ii salute" insa eu stiu ca ma verifica de fapt. Inclusiv in casa ma controleaza in tot ce fac, imi face tot timpul observatzii si sta numai cu ochii pe mine. Mai este doar o luna jumatate pana la nunta iar eu simt ca nu il mai recunosc, il iubesc din tot sufletul si am incercat de mii de ori sa vorbesc cu el, insa posesivitatea lui se acutizeaza pe zi ce trece ... credetzi-ma ca simt ca o iau razna de atatea ganduri si framantari ma putetzi ajuta cu un sfat ?
  •  
    • 18 mesaje
    12 Mai 2006, 11:23
    0 0
    ma scuzatzi ca am impartzit in doua mesajul, am dat din greseala "trimite" credeam ca este o previzualizare, dar s-a postat. Am vazut ca am scris foarte mult, sper sa avetzi rabdare sa cititzi tot
  •  
    • 371 mesaje
    12 Mai 2006, 11:27
    0 0
    vrea sa te faca dependenta de el.
    Orice decizie ai sa iei in timp NU RENUNTA NICIODATA LA SERVICIU.
  •  
    • 18 mesaje
    12 Mai 2006, 11:29
    0 0
    Si ca sa raspund din timp eventualelor nelamuriri, gelozia lui este ABSOLUT nejustificata, nu am ochi decat pentru el, nici macar de flirtrat nu imi trece prin cap, sexul este minunat, il ador si il iubesc din toata inima mea. Insa de multe ori ies certuri aprinse, uneori chiar cu jigniri din partea lui ... efectiv fara motiv, daca nu raspund IMEDIAT la telefon, daca ma vede ca ma salut cu un alt barbat, daca i se pare ca se uita cineva la mine pe strada chiar, imediat ma intreaba daca il cunosc, daca am vreo treaba cu el ...offff ... s-a schimbat atat de mult iar eu sunt disperata cand ma gandesc ca lucrurile se pot inrautatzi
  •  
    • 13679 mesaje
    12 Mai 2006, 11:35
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1280 mesaje
    12 Mai 2006, 11:35
    0 0
    cred ca ar trebui sa aveti o discutie mai tzeapana acum, inainte de nunta ca sa stabiliti care sunt DREPTURILE si INDATORIRILE fiecaruia, modul de comportament cerut de partener. Daca nu faceti aceasta reglare din timp, dupa casatorie se va aspri si mai tare, iar din iubit se va transforma (deja se intampla asta) in stapan.

    Atragei atentia asupra faptului ca tu nu esti sluga si el domnul. (faza cu prosopul).
    Dupa ce nasti parca vad ca iti va face zile negre ca nu ai avut grija de copil corespunzator cu doleantele lui iar daca intervine si soacra, ai dat de dracu_.
  •  
    • 1051 mesaje
    12 Mai 2006, 11:42
    0 0
    nu sunt in masura sa dau un sfat dar cred ca situatia asta este foarte grava...
  •  
    • 371 mesaje
    12 Mai 2006, 11:46
    0 0
    hai sa spun o poveste adevarata.
    E vb de tatal meu inainte de a se casatori cu mama.
    Om extraordinar, dragoste nemaipomenita, tot tacamul.
    Un pic inainte de casatorie au inceput crizele de gelozie fara absolut nici un motiv intemeiat.
    In perioada de dinaintea casatoriei tatal meu mai avea o legatura cu o femeie mult mai in varsta pe care a si prezentat-o mamei mele ca fiind gazda lui (nu a recunoscut ca ar fi avut vreo aventura cu ea). Mama, tanara si naiva, nu si-a pus intrebari. In acea perioada el a inceput sa fie gelos. Si dupa aceea, de fiecare data cand cunostea o alta femeie crizele lui se amplificau.

    S-au casatorit si au mai dus-o cativa ani. Crizele au crescut, era gelos pe toti colegii ei (femei sau barbati) ii impunea sa se lase de servicu, etc. Spre marele noroc al mamei ea a continuat sa lucreze in ciuda tuturor acuzatiilor si prostiilor lui.
    Peste un timp el a plecat de acasa cu o alta. Nu s-a mai intors niciodata. Nu a ramas cu cea cu care a plecat; a mai schimbat vreo cateva. Probabil va mai schimba.

    Decizia va fi a ta insa e bine sa discuti serios problema cu el si sa vezi cu ce om ai de-a face. Sper din suflet sa nu fie ceva asemanator cu ce am povestit.
    E bine sa te interesezi discret daca nu cumva a inceput o aventura si geloziile lui sunt pt a acoperi asta. Ceva nu e curat.
  •  
    • 18 mesaje
    12 Mai 2006, 11:46
    0 0
    Discutzii am purtat o gramada. Ultima data am aranjat o masa gustoasa, apoi la un pahar de vin am incercat sa discut la modul cel mai serios. I-am spus ca nu voi renuntza la munca decat prin luna a saptea, apoi dupa concediul prenatal imi voi relua slujba. ca la mine la munca sunt si barbatzi si este inevitabil ca voi discuta cu ei. mi-a spus ca totzi barbatzii astia, pretenii mei si cei de la mine de la munca nu cauta decat sa se culce cu mine, ca sunt o femeie frumoasa si el ca barbat stie ca asta vor incerca totzi, ca sa ii spun eu in fatza ca nu incearca sa se dea la mine. I-am spus ca ai mei colegi deja stiu ca sunt logodita, iar daca vor fi unii care imi vor face avansuri stiu foarte bine sa-i pun la punct. La care el a sarit ca ars de pe scaun si a inceput sa tzipe ca "Asa, deci pana la urma AM AVUT DREPTATE ! Spune-mi CINE se da la tine!!! Spune-mi acum !!!" Degeaba am incercat sa-i spun ca eu vorbeam doar ipotetic ... a iesit un scandal monstru si m-am culcat plangand. Soacra mea e o femeie intzelegatoare ... care nici nu prea se baga in viatza noastra decat cand ii cerem. EL este problema ........
  •  
    • 18 mesaje
    12 Mai 2006, 11:52
    0 0
    amme ... in mod sigur nu are pe nimeni. Nu lipseste noptzile, la el la munca are un post de conducere si isi poate permite sa plece la ora 4 ca pana la 5 sa ajunga sa ma ia pe mine, el lucreaza mai mult cu barbatzi iar femeile de acolo sunt mai in varsta si casatorite, mereu raspunde la telefon, mereu e cu mine practic ...in plus de felul lui e un barbat foarte fidel si familist. Si eu cred ca de la ex-sotzia lui i se trage ... am avut totusi dubiile mele, ma gandeam ca poate saraca nici nu l-a inselat insa mi-a confirmat si mama lui lucrul asta, ca ea lipsea noptzi de acasa, ca imediat dupa intentarea divortzului s-a mutat la amant acasa, etc. Apoi el a ramas macinat de dubii ca in anii de casnicie ea poate ca i-a mai fost infidela, insa el nu a aflat. Stiu ca a iubit-o foarte mult, ea ii spunea ca isi doreste un copil insa lua pilule contraceptive fara stirea lui...mai multe lucruri si minciuni care probabil l-au marcat. Totusi nimic din astea nu este vina mea ...
  •  
    • 13679 mesaje
    12 Mai 2006, 11:55
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 18 mesaje
    12 Mai 2006, 12:05
    0 0
    Milady_, chiar in mesajul anterior am precizat ca am DISCUTAT cu el de nenumarate ori si fara folos. Nu merge asa. Intr-adevar este o problema mai complicata, cu atat mai mult cu cat eu chiar vreau o familie cu el, il vreau tata pentru copilul meu. El nu vrea o "sluga" in casa, nu ma lasa sa fac treburi mai grele, a angajat o femeie care vine cand e nevoie de spalat covoarele, geamurile etc. Deci nu este vorba ca-i place sa ma vada robotind ..cred ca nu se poate abtzine sa ma controleze si sa ma verifice, de la lucrurile casnice pe care le fac in casa si pana la persoanele cu care vorbesc ... iar eu aici as vrea sa gasesc solutzia. De un psiholog nu poate fi vorba, nu ar accepta niciodata. Imi trebuie o solutzie ... iar eu nu o gasesc singura ...
  •  
    • 2938 mesaje
    12 Mai 2006, 12:13
    0 0
    Fix asa era si fostul meu prieten...tot inselat de fosta, eu tot fara nici cea mai mica vina, dar in mintea lui ramasese undeva adanc ideea ca pana la urma TOT va urma si asta...ei isi autoinduc tragedia fara ca aceasta sa se intample!

    Fiecare cuvant din descrierea ta mi-a crestat un pic in inima, fiindca le-am auzit si eu intocmai...pe mine nedreptatea asta m-a terminat nervos...ei pur si simplu nu sunt sanatosi la cap, sorry sa o spun. Ei nu pricep ca nu poti controla lumea exterioara, nu poti lega toti barbatii sa nu te mai vada, poti DOAR sa ii refuzi si asta ar trebui sa fie suficient pentru ei...dar NU E .

    Al meu pana la urma a clacat, eu am luptat mereu, cu tandrete, cu furie, cu tot ce am avut sa scape de psihoza asta, si chiar credeam ca dragostea pentru mine il va ajuta sa o faca, dar pana la urma totul s-a rezumat la: ori ca el, adica intrebari, restrictii si teroare (dar lui nu i se par asa, ci perfect normale!!), ori ca mine adica incredere si liniste.

    A incercat o vreme sa fie ca mine, si-a inabusit nebunia, dar IDEILE sunt tot acolo si eventually au dus la ruptura...nici eu, nici el nu putem trai in "normalitatea" celuilalt...sunt barbati fff nesiguri, desi poate social nu dau impresia...

    Cu toata sinceritatea, TREBUIE sa mearga la psiholog, preot, ce vrea el, dar nu spera ca se va rezolva ceva doar cu discutii intre voi!
  •  
    • 18 mesaje
    12 Mai 2006, 12:19
    0 0
    claudia_electra ... imi dau seama ca are o problema. Si imi este ciuda pe mine ca si eu am avut "piticul" meu pe creier si nu am acceptat sa ma mut cu el de acum un an. daca as fi facut-o poate lucrurile stateau altfel si nu as fi ramas insarcinata inainte sa se rezolve ... dar e prea tarziu pentru lucrurile astea acum Nu stiu ce il pot face sa il conving ca purtarea lui nu e normala si are nevoie de psiholog. Daca ma enervez cand ma controleaza si ii spun ca are un comportament deplasat ma ia cu "asa, deci ai motive sa te ascunzi!". Am incercat si sa-l amenuntz, i-am spus ca daca nu inceteaza cu controlul asta excesiv anulez nunta, a inceput sa urle la mine ca "SPUNE-MI CINE-I CELALALT!!!!" Efectiv simt ca are o doza de ...nebunie in el care-l impiedica sa vada realitatea obiectiv. Nu ar accepta sa mearga la psiholog, daca si tu ai trecut prin asta probabil stii ca nu am sanse sa il conving ..
  •  
    • 153 mesaje
    12 Mai 2006, 12:21
    0 0
    Nu vreau sa pun sare pe rana dar stii tu proverbul acela: "hotului de hot ii e frica".Incearca sa faci cateva investigatii, sa afli mai multe despre viata lui personala.Nu te increde ca vine si te ia de la serv si e tot timpul punctual si practic.Barbatii sunt uneori adevarati magicieni.Poate se simte cu muca pe caciula stiind ce face si il innebuneste gandul ca ai putea face la fel.E nu zic sa il acuzi, dar nici sa te increzi orbeste.Stai stram si judeca drept.Cu calm si rabdare se poate rezolva orice. Iti doresc numai bine
  •  
    • 2938 mesaje
    12 Mai 2006, 12:24
    0 0
    Da, stiu perfect ce spui...daca te enervezi inseamna ca e ceva in neregula cu tine, stiaaaa el . Noi ne-am si despartit de vreo doua ori si de fiecare daca cand venea sa ne impacam a PROMIS ca merge la psiholog, o data si-a facut si programare (cel putin asa mi=a indrugat mie ) dar evident ca nu s-a dus...in putinele momente de luciditate, recunostea ca nu e total sanatos si ca ar fi de dorit sa rezolve problema, dar momente astea il tineau prea putin ca sa ia si masuri in directia asta...Eu din pacate sunt o invinsa a acestei situatii, deci nu am solutii pentru tine asa cum nu am avut nici pentru mine, dar sunt aici ca suport moral daca te pot ajuta cumva...