Mi se pare mie???
-
0 0mai, gagici...
mi se pare mie sau asta e sezonul despartilor?
am asa, o impresie, ca de la o perioada de timp la alta genul de probleme pe care le au evele se schimba, dar cam toate odata si cam in aceeasi directie.
acum vreo ceva vreme a fost sezonul frustrarilor
a urmat sezonul cautarilor de solutii
pe urma, sezonul depresiilor
etc etc
a? ce ziceti?
sunt eu paranoica?...
or fi astrele de vina?...
hormonii de primavara?...
sau isi sincronizeaza evele problemele la fel cum femeile care locuiesc impreuna isi sincronizeaza menstruatia? -
Si-acum serios vorbind, in opinia mea femeile tind sa-si dea niste termene limite, in mintea lor, de regula legate de marile sarbatori religioase si de familie, Paste sau Craciun....pina la care problema mare ce le framanta pe ele ar trebui sa se rezolve or ELSE...
Inainte de sarbatori avem perioade de frustrari, dupa sarbatori avem perioade de action... -
aaaaaaaa... si am uitat sa va spun ca ieri mi-a zis barbatu', in timp ce-si gatea cuminte (dupa ce spalase vasele) si incerca sa aiba o conversatie cu mine, dar nu reusea ca eu eram pe eva...deci, mi-a zis asa, reproduc textual: "Iesi de pe forumul ala, ca o sa ajungi sa scrii acolo ca m-a lasat barbatul, fetelor, si nu intzeleg de ce."
Ce credeti ca l-ar fi putut determina sa faca un asemenea comentariu rautacios? Eu una nu ma prind, dar ma tot framant... -
bun, deci nu-s eu capiata...
ma, pentru ca ploua si mi-am facut un ceai bun de tot, hai sa va zic o poveste:
prin '86 eram eleva de liceu. in vacanta de vara, pe multe fete ne-au luat cu de-a sila intr-un fel de tabara de instructie - o specialitate socialista -, pentru spectacolul care se facea de 23 august pt ceausescu.
tabara era organizata in brasov, unde ne-au cazat in niste camine muncitoresti, vai de mama noastra... fiind noi fete tinere si cu hormonii in nas, eram tinute din scurt, sa nu scapam in balarii, ca brasovul era, pe vremea aia (o mai fi si acum, nu stiu...
), plin de barbati drepti si frumosi ca bradul...
asta insemna ca, daca vroiam sa iesim in oras, trebuia sa mergem in grup organizat, pazit bine de profesoarele care ne insoteau.
buuuun... pana aici, toate bune si frumoase.
intr-o buna zi, una dintre fete s-a trezit ca ea trebuie sa-si sune parintii, sa nu cumva sa-si faca aia griji pt ea. a cerut voie in oras, la telefon... nu i s-a dat voie sa mearga singura, i s-a spus ca o sa se organizeze un grup format si din alte doritoare de convorbiri telefonice, bla-bla, lucru normal, dealtfel.
ma, ce-a putut sa urmezeeeee!!!!... fata aia a inceput sa planga, sa se tavaleasca, au-au-au si vai-vai-vai, ca sigur parintii o cred violata si moarta intr-un sant... zeci de nauce i-au luat exemplul, de vuia tabara de crize de isterie - brusc, cam toate si-au adus aminte ce pariti iubitori au si ce panica o fi in familie din cauza ca n-au sunat inca acasa...
pe cuvant ca ma cam luase si pe mine valul la un moment dat. da' in timp ce ma straduiam sa vars o lacrima (ca sa fiu in rand cu lumea, nu de alta), m-am surprins tragand cu ochiul sa vad daca ma observa cineva. asa ca m-am adunat si-am iesit in curte, la un volei cu fetele care stiusera din capul locului ce au de facut intr-o asemenea situatie.
si uite-asa...