situatie de criza( pt mine...)

  •  
    • 621 mesaje
    7 Mai 2006, 18:28
    0 0
    Dragi eve,
    Iarasi eu vin in fata voastra cu problemele mele. Sincera sa fiu mi-e si rusine sa scriu.Dar daca ma gandesc bine, aici nu am venit sa facem impresii bune, ci sa ne ajutam intre noi.
    Despre relatia mea v-am mai scris. De 3 ani suntem impreuna, de 2 locuim impreuna, eu 23, el 27 ani.
    Cu mana pe inima va spun ca a fost o relatie frumoasa, umbrita uneori de gelozia mea si tatal meu bagaret. Ca sa ii inchida gura si sa nu ma mai consum eu, prietenul mea a mers la facultate. Pe mine m-a ajutat enorm. Cand l-am cunoscut eram cea mai singura persoana din lume, aproape depresiva, extrem de introvertita. Acum am incredere in mine, sunt in stare sa vorbesc chiar in fata unui public numeros, sunt complet schimbata , mult mai increzatoare. De asemenea m-a ajutat cu facultatea, a fost vesnic alaturi de mine.
    Dar acum imi dau seama ca relatia nu a inceput bine. El este o persoana sociabila, avea multi prieteni, dar dupa ce m-a cunoscut pe mine, incet, incet s-a rupt de ei. Si nu cred ca el vroia asta...Doar ca eu nu eram o prezenta prea agreabila, cum am spus si mai sus. Eu ma deschid, fac glume, dar doar cu anumite persoane, si nu stiu de ce in grupul lui nu am putut. Parca ii simteam superiori.
    De asemenea exista un lucru care ma deranjeaza la el. E foarte cheltuitor. Cand eram uniti, apropiati, a fost bine, nu facea risipa. De fapt nu stiu ce sa zic, poate sunt eu prea economa...Eu consider ca nu e bine sa ramani fara bani la sfarsitul saptamanii, dar e adevarat ca el nu are un salariu imens( acum ca are si rate) iar eu am doar putinii bani de la parinti si bursa.
    Nu are rost sa vb de inceputuri pt ca pe mine ma doare situatia de acum. De o saptamana e foarte rece cu mine, vine noaptea la 12 si pleaca dimineata devreme. Nu imi vb. Cand am intrebat unde merge atat mi-a spus: ca incearca sa isi deschida o firma. M-am suparat, de ce mie nu a putut sa imi zica? El: 'Am observat ca nu ma sustii si ma tragi inapoi" Dar nu este asa! El se supara daca ai alta parere decat a lui, dar e si foarte visator. Din ce sa isi faca firma cand nu avem nici un leu?? (Nu i-am spus asta) Nu stiu daca ma intelegeti... Si in toate certurile alea mi-a spus ca si asa noi taram relatia asta de un an. Am ramas socata.Eu vedeam lucrurile destul de bine, ne intelegeam, mici certuri nu mi se par un capat de lume. A fost ingrozitor. I-am spus sa incercam sa salvam ceva, dar sa participe si el. Nu sa imi vb urat la tel sau sa imi inchida! Mi-a cumparat un tel special sa vb in aceeasi retea si acum el nici nu il mai deschide pe al lui. Simt ca nu ma mai suporta!
    Dar in cazul asta as vrea sa isi ia lucrurile si sa plece. El sta la mine. Nu pot sa il dau afara. Am mai zis asta cand ne certam si stiu ca l-am ranit mult. Eu asa nu mai pot. Plang intr-una si nu mai am nici o directie. Nu se poate discuta cu el. Spune ca el nu mai face nimic, ca a facut compromisuri destule din cauza alor mei. Sa fac eu compromisuri. Dar credeti-ma, am facut! Cica imi spune: 'dupa ce ai incercat de 100 de ori atunci sa spui ca nu ai reusit"
    dar cum sa mai lupt cand el nu reaactioneaza, ci e din ce in ce mai rau.
    E atat de greu. O parte din mine vrea sa se termine tot, cealalta il vrea inapoi. Dar cred ca dupa atatea vorbe grele cate s-au spus nu mai putem face nimic. Or sa ne urmareasca mereu.
    Nu stiu ce sa fac. Imi vine sa ii adun lucrurile si sa i le dau cand vine. Dar parca e prea urat.Ma pun in si
  •  
    • 4017 mesaje
    7 Mai 2006, 18:54
    0 0
    Nu merge, Ginxy, nu merge si BASTA. Poti face toate compromisurile din lume, TOT NU VA MERGE. El deja e, dpdv psihic, "checked out" din relatia voastra, doar situatia locativa a ramas la fel, insa casa ta e un hotel pentru el. De fapt, si tu esti satula de efortul de efotul de-a trece patratul prin cerc. Anuntza-l ca "hotelul" s-a inchis pentru business incepand de miine, te asigur ca pina poimiine gaseste alt "hotel".
  •  
    • 621 mesaje
    7 Mai 2006, 19:00
    0 0
    Classy, crede-ma, exact asa i-am spus: aici nu e hotel! Dar pana la urma discuta a luat alta intorsatura. Are talentul sa dea vina pe mine. E adevarat, cu lucruri reale, de care ma simt vinovata. De asemenea eu sunt rautacioasa, recunosc, scot uneori niste vorbew din mine de iti vine rau, iar el nu a fost asa.
    Ideea e ca sunt tare cand el nu e acasa, dar cand e vorba sa ne despartim, amndoi cedam. A vrut sa plece o data dar am inceput sa plang disperat. Ma transform complet si ajung ca un bebelas care plange sa nu plece mami. E ingozitor. Nu ma pot rupe desi stiu ca nu e bine ce se intampla.
  •  
    • 480 mesaje
    7 Mai 2006, 19:09
    0 0
    Depinde si de ceea ce va doriti. Daca amandoi va doriti sa salvati ce a fost, clarificati ceea ce nu va convine si cautati solutii.

    Mi se pare ce el e cam suparat pe tine si are anumite frustrari provocate de relatia voastra. Stiu ca iti e greu dar te-ar ajuta data ai reusi sa analizezi situatia cu luciditate si sa definesti clar problemele.

    Tacerea lui are un motiv si ar fi bine sa-l afli.

    El se plange ca nu il sustii. Ia gandeste-te, atunci cand iti cere sfatul, nu ai o atitudine cu adevatar demoralizanta? Te intrebi "de ce sa-si faca firma lui cand nu are nici un ban?" Insa alegerea ii apartine si o data luata, ar trebui sa o accepti. Desigur ca isi doreste o parere sincera si obiectiva de la tine, dar ti-am spus, tonul pe care o spui s-ar putea sa fie demoralizant, pesimist. Gandeste-te mai degraba la solutii decat la piedici. De exemplu, in loc de "de cesa-fi faca firma..." mai bine "cum sa faca rost de bani pentru firma". In orice caz, e alegerea lui si nu poti sa-i impui ceva.

    Pe tine te deranjeaza ca el isi face firma? In privinta banilor. El cheltuieste banii lui sau banii vostri? Dace e vorba de banii lui, din nou e treba lui ce face cu ei. Daca e vorba de banii vostri, atunci ai si tu ceva de spus.

    Iar daca prietenii lui nu te simpatizeaza...ai si tu prietenii tai. Nu trebuie neaparat sa-ti petreci timpul cu prietenii lui. atata timp cat prietenii lui nu se poarta urat, nu mi se pare o problema.
  •  
    • 151 mesaje
    7 Mai 2006, 19:11
    0 0
    Ginxy si eu am trecut prina sa ceva si te inteleg perfect (bine partea a doua nu am trait-. dar sa stii ca e doar o perioada, cu totii avem perioade bune

    In nici un caz sa nu iei decizia de a te desparti de el doar din sfaturile pe care le primesti de la noi - s-ar putea sa iti apra rau mai tarziu. Doar tu stii ce e cel mai bine pt tine, si il cunosti cel mai bine si poti sa iei o decizie in cunostinta de cauza.
    Nu privi lucrurile ca si cum ar fi doar casa ta - desi este. Asa ar fi facut si daca era o casa cumparata de voi impreuna - eu cred c ael incearca sa se refuleze, incearca sa faca ceva cu viata lui - spre binele amandurora - gasesteti si tu preocupari si incearca sa-l lasi liber o perioada si vezi cum evolueaza lucrurile.
  •  
    • 4017 mesaje
    7 Mai 2006, 19:12
    0 0
    Ginxy, eu nu am atribuit/stabilit vinovatzii, am spus doar, bazat pe ce ne-ai dezvaluit tu, ca aveti o relatie care NU MERGE....ceea ce v-a adus impreuna (atractia fizica) nu mai e suficienta dupa primii doi ani si discrepantzele in personalitate, prioritati in viatza, valori etc etc devin evidente si nu mai pot fi trecute cu vederea de nici unul dintre voi.

    E normal sa suferi ca va despartiti, sufereai si dupa un caine dupa trei ani de istorie comuna, dar dupa un om de care-ai fost indragostita. DAR...alternativa este prelungirea agoniei, cu acelasi (previzibil) sfarsit.
  •  
    • 480 mesaje
    7 Mai 2006, 19:16
    0 0
    Eu cred ca relatia poate fi salvata. Dar trebuie sa stiti exact ce va supara. Fii sincera si incearca sa vezi care au fost cauzele pt care s-a ajuns aici. Intreaba-l si pe el. Si daca uneori spui vorbe dure, negandite, ar trebui sa-ti imbunatatesti autocontrolul, pentru binele relatiei. Cu calm si cu diplomatie se poate rezolva.
  •  
    • 621 mesaje
    7 Mai 2006, 19:24
    0 0
    Offf, sunt distrusa. Nu stiu cam se face dar toate trei aveti dreptate. M-am regasit in mesajele voastre. Da, e foarte frustrat ca sta la mine, mai ales ca familia lui vesnic cobeste pe teme asta: " nu e bine sa stai la ea, o sa vezi...bla, bla, bla' De asemenea am un mod de a fi extrem de critica, cand ceva nu imi surade.
    Si nu in ultimul rand stiu ca relatia noastra e deja o lunga agonie.
    Imi curg lacrimile siroaie, dar m-am pus sa ii bag hainele napoi in dulap
    Nu vreau sa continui asa, dar macar sa u fac gestul urat de ai arunca lucrurile in nas.
    Nu stiu ce sa fac cand vine. Ce sa ii spun? Pentru ca oricat as analiza, si oricat de vinovata m-as vedea, nu mai pot sa fiu ignorata in halul asta.
  •  
    • 621 mesaje
    7 Mai 2006, 19:31
    0 0
    Va rog sa ma scuzati pentru greselile de ortografie, dar nu stiu de ce primesc un mesaj de eroare cand vreau sa editez.
    Isa, si eu vreau sa cred ca relatia poate fi salvata. De fapt asa vreau sa cred. Dar nu se poate discuta cu el pt ca am incercat. Vb extrem de rece, si imi sare mustarul imediat. Asa incepe avalansa de rautati.
    De asta mi-e teama si mie,classy. Poate suntem prea diferiti. Dar e atat de greu... Cand ma gandesc cum ar fi fara el ma deprim total.
    Ma gandeam sa las totul asa, sa vad ce se intampla. Dar asta ar insemana si o posibila autodistrugere, pt ca deja toti observa ca nu mai sunt eu, ca se intampla ceva cu mine.
    In situatii din astea imi dau seama ca nu am prietene adevarate. Ma gandesc la ele si imi dau seama ca nu as fi in stare sa ii povestesc nici uneia necazul meu. Poate sunt prea mandra sa recunosc ca am esuat in halul asta...
  •  
    • 2209 mesaje
    7 Mai 2006, 19:34
    0 0
    Inchipuie-ti relatia ca pe o constructie din caramizi. De cate ori apare o problema pe care nu o rezolvati, o caramida rame lipsa. Cu cat sunt mai multe caramizi lipsa, cu atat e constructia mai subreda. Poti ignora caramizile lipsa, construind mai departe, peste gauri. Dar la un momentdat, toata constructia ti se va prabusi pana la prima caramida lipsa.. Si atunci realizezi ca ai pierdut mult timp, energie si suflet ca sa construiesti ceva...care nu a durat din cauza caramizilor lasate lipsa. Intelegi la ce ma refer nu? Asta ai patit tu in relatia cu el. Au aparut probleme pe care ai preferat sa nu le rezolvi atunci. Din lasitate, din frica ca l-ai putea pierde...ai sperat ca va trece timpul si se vor rezolva de la sine. Acum cred ca esti constienta ca ai gandit foarte prost. Relatia cu el a ajuns intr-un punct mort. El e obosit, nu mai are chef de relatie...obosita esti si tu, indiferent cat de mult il iubesti. A fost omul potrivit la momentul potrivit...a insemnat pt tine ceea ce aveai tu nevoie la moment. Si eu am trecut printr-o chestie asemanatoare. Eram foarte singura, deprimata, ma simteam haioasa si inferioara. Am cunoscut un baiat care era exact asa cum il descrii tu pe al tau. Plin de viata, inconjurat de prieteni, mereu era in centrul atentiei. Dar eu in grupul lui de prieteni eram o intrusa, ma simteam inferioara, aveam senzatia ca toti sunt mai destepti ca mine, ca nimeni nu ma place si ca ma suporta alaturi de ei din respect pentru el... Acum nu se poate compara relatia pe care am avut-o eu cu el si relatia pe care o ai tu cu al tau. Dar daca eu continuam relatia cu acel baiat, ajungeam exact in situatia ta! Eu am plecat (desi am plans 2 saptamani dupa el!) si buna plecata am fost! Si acum iti spun cu mana pe inima ca am facut cea mai buna alegere... Nu vreau sa te influentez, vreau doar sa te sustin. Creierul tau iti dicteaza cel mai bine ce anume sa faci..important e ca inima sa accepte ce dicteaza creierul! Draga mea, sa ma tii la curent cu ce faci si cu felul in care evoluezi.. Salut!
  •  
    • 4017 mesaje
    7 Mai 2006, 19:36
    0 0
    Adevarul, spune-i adevarul. Punctul in care ati ajuns nu-i un impas, e un punct mort. Nici unul dintre voi nu poate si nu trebuie sa devina altcineva decat este...ca sa mearga relatia, deja ati incercat asta si ati esuat.

    Ginxy, stii care-i de fapt alternativa: sa ingrosati randul cuplurilor in care unul dintre parteneri (de regula, amandoi!) e plin de frustrari si resentimente, dar OBLIGATIILE in care s-au angajat (copii, rate la casa etc etc) ii obliga sa-si inghita tendintza naturala de a o lua la goana. Alternativa asta inseamna un imens esec in plan personal, un esec de zece ori mai dureros decat o relatie ratata la virsta de 23 de ani.

    Curaj! Adevarata ratare este pentru cei care adopta deviza :"Try harder!" in loc de cea corecta: "Try smarter!".
  •  
    • 621 mesaje
    7 Mai 2006, 19:45
    0 0
    da , stiu ca asa este
    Daca ar fi fost vorba sa plec eu, plecam de mult. E mult mai usor.Si mai stiu ca ar fi venit dupa mine galopand
    Dar problema se pune invers. El e cel ce trebuie sa plece. Si , credeti-ma , e mult ma greu sa fii cel ce ramane pe loc, lasat in urma. E cumplit sa il vad cum isi ia lucrurile si se duce tot.
    Plang ca o gasca
    Boracha, exact asa e. Tot am trecut peste certuri fara sa rezolvam problemele de la care au inceput.
  •  
    • 151 mesaje
    7 Mai 2006, 19:48
    0 0
    Draga mea, nu face greseala de a-i arunca lucrurile in nas. Stii prea bien ca nu e frumos asa mai ales in conditiile in care omul nu ti-a facut ceva socant de grav - sa te insele, sa te bata, stiu eu...
    Probleme din astea ti-am zis avem cu totii, si eu am trecut prin ele si inca mai trec. Stii rpea bine ca nici tie nu ti-ar placea sa te dea afara cineva ca pe un caine fara pic de ragaz si stii ca nu are ce face in situatia asta - incotro sa apuce!
    Eu am facut greseala asta de cateva ori (bine ca nu a plecat de fapt, dar doar ne-am certat groaznic si i-am aruncat lucrurile in nas) iar chestia asta l-a marcat foarte tare si imi spuen chiar si acum ca el nu ar suporta sa stea toata viata intr-o casa care stie ca e doar a mea! Vrea sa cumparam impreuna una...
    Nu ii mai amplifica durerea si incearca sa intelegi ce simte si fi tu cea mai inteligenta dintre voi doi si fa-l si pe el sa inteleaga ce simti tu, chiar daca el nu poate singur, ofera-i tu asta!
    Si intr-adevar iti spun ce mi-a zis mie prietenul meu: critica omoara initiativa. El a fost destept si mi-a aplicat aceeasi metoda si am observat ca incepeam s ama comport exact ca el!
    Nu-i oferi motive sa plece de la tine, sa se retraga cu prietenii lui!
    Daca tu esti mereu o epava cadn el vien acasa in curand nu o sa ii mai pari atragatoare si nu o sa mai fii acel pui mic pe care el il stia. Ai vrea asta? Ofera-i motive sa isi doreasca din nou sa stea acasa cu tine, sau sa mergeti undeva impreuna.
    Nu te astepta sa se intample brusc. Ai rabdare! Timpul e mai pretios decat ne imaginam.
  •  
    • 689 mesaje
    7 Mai 2006, 19:51
    0 0
    Eu zic sa stati impreuna sa vedeti care e situatia. Sa vedeti daca mai simtiti ceva unul pentru celalat si daca se mai poate salva ceva. Sa discutati sincer si calm. Fara cuvinte urate si fara sa ridicati tonul.
    Din proprie experienta iti spun ca familia nu e bine sa se amestece. Nici una din familii. Nu e problema lor ce se intampla in casa.
    Firma probabil vrea sa o faca ca sa dovedeasca ca poate aduce si el un castig substantial in casa. Si asta probabil din cauza comentariilor familiilor. Si in legatura cu asta ar trebui sa vorbiti. Sa vezi ce planuri are, de unde scoate banii, ce fel de firma e, ca daca presteaza servicii atunci nu are nevoie de capital mare la inceput s.a.m.d.
    Totul e sa discutati impreuna. Nu lua decizii si nu face presupuneri de una singura. O relatie inseamna 2 oameni.
  •  
    • 621 mesaje
    7 Mai 2006, 19:56
    0 0
    Rissi, sa stii ca incerc. Dar acum ma lovesc de un zid.
    Nu sunt o epava cand vine el acasa. Din contra , totdeauna incercam sa fiu vesela, aranjata.
    Cand a inceput perioada asta, la inceput am incercat sa fiu la fel, surazatoare. Dar cand am vazut ca el continua la fel, ca nu obtin nimic, am renuntat. Nu pot fi asa. Nu pot intoarce celalalt obraz.
    As vrea sa pot discuta cu el . Dar mi-e teama ca ar ramane langa mine doar pt lacrimile mele.Si nu vreau asta.
  •  
    • 621 mesaje
    7 Mai 2006, 19:59
    0 0
    Da, e ceva cu servicii cred, ideea lui de firma.
    Sa stam impreuna nu avem ocazia, ca altfel nu se ajungea aici. Tocmai asta a declansat totul. In ultima sapt am ajuns , cred, persoana cu care vb cel mai putin: "Buna' Si "LA revedere"
    Cand am incercat sa discutam s-a lasat cu cearta si plansete.
  •  
    • 689 mesaje
    7 Mai 2006, 20:00
    0 0
    Si eu am avut problem ecu prietenul meu si inca avem. Dar suntem de 5 ani impreuna si am invatat ca daca nu discutam sincer si nu spunem tot ce avem pe suflet nu o sa merga niciodata.
    Tu discuta cu el si pune-i clar ca tu tii la el, vreti sa fiti impreuna dar o sa accepti orice decizie ia el. Intreaba-l ce vrea, cum vede el viitorul...
  •  
    • 2209 mesaje
    7 Mai 2006, 20:06
    0 0
    Crede-ma ca nu e nimic mai dureros decat sa pleci atunci cand inca iubesti... Asa ca bucura-te ca el este cel care pleaca. Sigur nu se asteapta sa fii tu cea care ii propune sa-si ia catrafusele si sa plece. Fa lucrul asta. cand vine, fii foarte rece cu el si spune-i ca preferi sa stai singura, cel putin o perioada, pana se limpezesc apele. S-ar putea un soc sa-l trezeasca la realitate, dar chiar si daca-l trezeste, pe tine nu te ajuta nimic. Daca acum va impacati, se rezolva totul si ramaneti impreuna...relatia voastra sa-r prelungi, dar el tot nu ar deveni barbatul potrivit!
  •  
    • 151 mesaje
    7 Mai 2006, 20:08
    0 0
    Ma, Ginxy, eu zic asa: nu mai povestiti familiiilor voastre ce faceti voi! cel putin nu lucrurile urate, certurile, comentariile. Tu si el va puteti ierta unul pe altul si puteti uita in jumatate de ora chiar vorbe grele pe care vi le spuneti, dar cei din familiile voastre nu pot face asta! Cum sa uita mama ta ca el este cel care te-a jignit , spre exemplu??
    Si mai mult decat atat eu zic ca este bine sa nu ii permiti mamei tale sau tatalui tau sa isi dea cu parerea si sa il critice pe el in prezenta ta! Nu face bine relatiei voastre! Astea poti sa le discuti cu prietenele dar nu cu parintii. Sutn chestii incompatibile din pricina iubirii copil-parinte si sot-sotie. Ar complica situatia: vezi doar ca el se simte frustrat d einterventiile tatalui tau.
  •  
    • 621 mesaje
    7 Mai 2006, 20:11
    0 0
    Pai, nu pot sa ii spun asa ceva, pt ca nu e adevarul. Cum sa ii spun 'Tin la tine, dar daca tu nu ma vrei ma resemnez'?
    Adevarul e ceva de genul: "te-ai purtat ca un magar cu mine, desi nu meritam.Te-as mai accepta langa mine daca ti-ai revizui comportamentul"
    Dar cum el o tine sus si tare ca nu a gresit cu nimic, suntem intr-un punct mort!
    La el a nu gresi se reduce la a nu insela! I-am zis ca pt mine mai trebuie indeplinite si alte concluzii ca sa fie bine.
    Uita-te la mine! Ai zice ca mi-am revenit, dar cand vine acasa, imediat dau in extrema cealalta.