Dragoste sau egoism?
-
0 0Inca incerc sa imi dau seama ce se intampla si daca este vina mea ca nu reusesc sa ma inteleg cu mama sau e vina ei.
Pana acum o luna si ceva totul era ok. Aveam o viata linistita, serviciul era ok, ma intelegeam perfect cu sotul si relatia mea cu mama aflata la 650 de km distanta functiona foarte bine. Apoi a venit accidentul si totul s-a intors cu fundul in sus.
Multi ne-au sarit in ajutor si le suntem super recunoscatori si ne vom fi mereu. Dar cand am inceput sa ne mai revenim pe picioare au revenit in mod normal la vietile lor lasandu-ne sa revenim si noi la normalitate.
Nu insa si mama...
Senzatia pe care o aveam atunci cand nu puteam sa am grija de mine era ca ... chiar ii facea placere. Dar nu ca sa ma ajute, ci pentru ca eu nu puteam sa ma duc pana la bucatarie sa imi iau sa mananc ce vreau eu imi aducea numai ce voia ea. Si chiar daca eu nu aveam de gand sa mananc atunci venea cu mancarea si incepea cu teoria daca nu mancam. Ii placea sa controleze ea totul.
Saptamanile treceau si devenea din ce in ce mai enervant. Eu o rugam sa nu schimbe asternuturile (nu facusem de 3 saptamani baie deci miroseam numai a trandafiri si servetele umede de bebelusi) ea prindea un moment de neatentie si incerca sa schimbe cate ceva.
Certurile erau la ordinea zilei desi eu trebuia sa lupt cu boala si nu cu mama.
Se plange mereu ca doarme pe jos in cea de-a treia camera dar nici fripta nu m-ar ajuta cu 2 lei sa luam o canapea in camera aia.
Se tot plangea ca toata ziua o munceam de pica de oboseala, dar in privinta curateniei ... abia acum cand ma deplasez cat de cat ok am inceput sa fac eu curatenie.
Acum eu sunt cat de cat bine, am inceput kineto si reusesc sa ma ridic singura din pat, ma deplasez aproape normal, urc si cobor scarile... nu prea mai am nevoie de ajutor decat daca sunt prea prea obosita. Si atunci ma ajuta sotul.
Totul ar fi asa de bine... numai ca maica'mea vrea sa se intoarca.
Si eu nu stiu ce sa ma fac... -
mai, imi pare rau pentru tine, nu ti-a fost deloc usor sa treci prin asa ceva. insa, sunt unele mame, care uita ca sunt mame, si sunt doar femei. eu zic ca n-ai ce-i face, e maica-ta, buna, rea, e singura pe care o ai. daca zici ca nu te intelelgi cu ea si ca te descurci fara ajutorul ei, eu zic s-o expediezi de unde a venit. cu curatenia se poate ocupa si sotul tau, cu mancarea la fel. tu ai nevoie de liniste acum nu de nervi facuti aiurea. ai grija de tine si insanantosire grabnica.
-
multumesc, problema e ca nu a intrebat daca vreau sa vina. Vine impotriva dorintei tuturor. Si deja am prevenit-o ca o voi trimite acasa cu prima cearta...
Dar am mai dat-o afara din casa, fara nici un rezultat.
Cand i-am zis sa plece a inceput sa se lamenteze, vai, ce pacate a facut ea de are asa o fiica rea... Dar nu s-a schimbat deloc.
De exemplu, eu folosesc aspartam pe post de indulcitor. Acuma cand am ajuns in bucatarie constat ca mi-au disparut si tigarile si aspartamul. Ea zice ca o face din dragoste, ca nu e sanatos sa fumezi si ca indulcitorii artificiali sunt nocivi. Eu zic ca e decizia mea mai ales ca am 30 de ani... si de vre-o 8 ani ma chinui singura cu viata.
Mi se pare ca a prins ocazia si incearca sa pozeze in mama grijulie ca sa recapete conducerea asupra vietii meie.
sunt oare nebuna? -
mai, daca te supara zilnic, eu zic sa nu-i mai deschzi. iti gasesti o preocupare, in afara casei, eventual iti angajezi o vecina sa te ajute cu unele chestii. daca nu intelege si nu intelege, ii spui politicos dar ferm ca prezenta si atitudinea ei te oboseste mult prea mult si o inviti la usa. nu-i bai daca se supara, pana la urma o sa-i treaca. si oricum zici ca prea mult nici nu prea te-a ajutat asa ca mare lucru nu pierzi.
-
Pana cand am fugit (pe bune) de acasa acum 8 ani nici atunci nu ma intelegeam cu maica'mea dar atunci putea sa controleze totul. Pana veneam de la baie deja geanta imi era controlata pana in cele mai adanci unghere si buzunarele intoarse cu susul in jos.
Cand am plecat, desi i-am zis exact de ce plec si unde plec... a dat vina pe tot soiul de chestii: sunt drogata, sunt intr-o secta, ma prostituez si m-a cumparat un peste...
De fiecare data cand ii zic ceva baga banda cu "mama stie ce e mai bine pentru mine, chiar mai bine decat mine". De aia nu primesc tot timpul ce doresc, ci ce este sanatos sau considera ea ca este necesar, cand este necesar.
Si ca datoria ei de mama e sa imi fie alaturi. -
Dar daca ii explici ca acum ai si tu familia ta si ca e mai bine ca un cuplu sa stea singur nederanjat de nimeni nu se prinde ca nu-i dorita?Cred ca in momentul asta e cam singurica sau cam plictisita si si-a gasit o forma de a se simti responsabila.Vezi cum faci dar cred ca zile albe n-o sa ai daca nu va lasa singuri!
-
ai primit deja niste sfaturi bune: ca sa fie diplomatie, vorbesti cu o prietena, vecina sa vina sa te ajute chiar daca vine doar de ochii mamei tale, deci reiese ca nu ai nevoie de ajutor si nu are ce anume sa faca, sau va trebui sa-i spui raspicat ca nu ai nevoie de ea din motivele pe care le-ai enumerat.Insanatosire grabnica!
-
Multumesc pentru sfaturi...
sper sa reusesc sa discut cu ea cat de cat ca doi oameni maturi, desi am rezervele mele.
Oricum am prevenit-o si pe ea si l-am prevenit si pe taica'miu ca daca apar certuri intre noi o trimit acasa.
Probabil sunt si eu un pic prea "mamoasa" si nu sunt suficient de radicala pentru ca totusi e mama, oricum ar fi. Dar acum cand trebuie sa fac recuperare pana imi dau lacrimile nu imi permit sa am pe cineva care sa ma destabilizeze alaturi.
Of, cateodata ma gandesc ca ar iesi asa un serial de comedie din fazele cu ea.
Cand am intrat la facultate impreuna cu 3 prietene am hotarat sa mergem un week-end la munte sa sarbatorim. Culmea, mami nu zice nimic, e de acord sa merg. In dimineata plecarii zice hai ca e intuneric te conduc pana la metrou. De la metrou zice hai sa te ajut sa ajungi pana la gara. Nu am zis nimic insa la gara s-a gandit sa isi ia si ea bilet sa ne ajute sa gasim cazare. Si a gasit cazare, culmea, atunci s-a gandit sa stea si ea cu noi. Asa ca week-end-ul meu cu fetele s-a transformat in week-end-ul cu mama si seara la disco a devenit seara in care m-am culcat devreme si cu un car de nervi. -
bah irino..asa te caftesc cand te prind...
ce draq ti-am zis sa nu-i mai deschizi, chit ca vine de la n-spe mii de km distanta??? ii zici clar ca te oboseste si ca n-ai nevoie acum de asa ceva iar daca nu pricepe si te trezesti cu ea la usa, sa fie sanatoasa...
stiu ca doare, mey dar si tu esti de vina ca ati ajuns in situatia asta...
in loc sa te certi si sa incerci s-o educi la vremea respectiva, ai preferat sa ignori situatia...
si muma-mea ma termina psihic prin liceu ca ma trezeam la chefuri cu ea pe cap sau daca plecam in vreo excursie nu se putea sa nu apara si ea...dar dupa ce-am intrat la faculta, i-am zis ca mi-am inceput viata sexuala si ca degeaba ma tine ea legata de 'cur ca daca vreau tot mi-o trag cu cine prind si dupa n-pe mii de certuri..s-o potolit tu...si pe cuvant ca este cea mai minunata femeie din lume si ca fel de-a fi si ca fel de-a gandi...
anumite divergente intre generatii vor exista intotdeuana mai ales daca mama este posesiva iar viata de cuplu nu-i da satisfactia ncesara. si atunci isi indreapta toata atentia si iubirea spre copii fara sa-si dea seama ca face mai mult rau decat bine...
depinde mult si de copii cat is de bataiosi si cat de mult isi doresc independenta...si asta fara a disparea in ceata ca sa scape, ci luptand cu frustrarile din capul parintilor...
cazul tau est exact cazul lui razvan. si el a preferat sa-i ignore, sa plece, sa nu discute, sa nu-si impuna punctul de vedere si unde a ajuns, ha???
noroc ca de cativa ani i-a amenintat cu parasitul cu toate ca au facut ai lui spume si tot timpul eu eram aia vinovata de schimbarea baiatului si obraznicia lui, ca nici in zi de azi nu aveam liniste...
a spune ce gandesti unui parinte incapul unora este obraznicie si lipsa de respect...ce sa-ti povestesc.
io i-am invatat de mica pe ai mei sa le zic tot e ma taie capul chit ca au facut bot ori ba.
si asa l-am invatat si pe frate-miu si multam lui d-zeu ca suntem pe picioarele noastre ca ai nostri ne-au permis sa fim asa...
pune dracu o data piciorul in prag si vezi-ti de viata ta, chit ca doare o perioada.... -
irina, mamei tale ii facea placere sa se stie utila, nu faptul ca tu erai imobilizata. si tot de aia vrea sa se intoarca. iar faptul ca "ea stie mai bine ce-ti trebuie" poate fi schimbat cu putina diplomatie. tu gresesti ca o lasi pe ea sa se desfasoare si ii spui ce nu-ti convine cand deja esti iritata. de ex. acum, nu trebuia sa mai amintesti de cearta, ci sa-i spui ca deja te descurci si ca ti-ar placea sa vina la vara, sa te ajute la... inventai tu ceva, eventual sa treaca doar sa te vada, ca tu ai nevoie sa te misti, sa recuperezi etc.
-
Si eu am avut certuri cu maica-mea. Intr-o zi ii spun ca ma duc la discoteca, ea imi spune da, du-te. Vine ora sa plec la discoteca si ma intreaba unde ma duc. Eu ii spun ca la discoteca, ea spune, NU. M-a apucat dracii. Pai ai spus ca pot sa ma duc si acum o dai la intors? M-am certat cu ea si i-am spus ca plec. Ea spune, daca pleci , incui usa si nu mai ai cum sa intri in casa. Eu ii spun: si ce daca? Spune si taica-miu: Las-o draga sa plece. Si normal ca am plecat. Am venit pe la 5 dimineata si usa era deschisa. Nu a vb. maica-mea cu mine doua saptamani, iar acum suntem prietene bune. Ma ajuta fff. mult, dar atunci cand am nevoie. Dar o ajut si eu ff. mult. Asa ca balanta este destul de echilibrata. Ma ajuta ff. mult cu fii-mea, ceea ce este grozav pt. mine. Dar exista limite.
Va trebui sa pui piciorul in prag. Inteleg chestia ca mama stie ce este mai bun pt. tine, dar nici chiar asa. Este prea mult si exagerat. Poate ca trebuie sa pui piciorul in prag. Ai grija si fa-te sanatoasa. Multa, multa sanatate. Si pupici. -
qwerty..asa ceva merge la mamele "atfel", ca sa nu zic altcumva...dar cand ai de-a face cu o mama care nu vrea nicicum sa priceapa ci face doar ce-o taie pe ea capul...nu mai e valabila diplomatia, crede-ma...
m-am confruntat 4 ani de zile cu o asemenea situatie si nu datorita parintilor mei, ci datorita parintilor omului pe care-l iubesc...
la inceput l-am invinovatit pe el ca nu stie cum sa-i ia, dar cand m-am bagat in joc mi-am dat seama ca pur si simplu n-ai cu cine si decat sa-ti manci tu zilele, mai bine-i lasi sa se dea ei cu curu de pamant pana nu mai pot.
si daca era vorba de proprii mei parinti la fel as fi procedat, crede-ma...
eu mi-s foarte independenta din fire...am fost inca de la 2-3 ani si asa am si ramas. pur si simplu nu suport sa mi se zica ce sa fac si sa hotarasca altul pt. mine.
si sincera sa fiu mi se pare normal ca orice copil sa ajunga sa fie asa.
datoria parintilor este sa-si formeze copiii in asa fel incat sa poata zbura singuri.
voi fi mama si cea mai mare bucurie a mea va fi sa-mi vad copilul la fel de tafnos si de independent ca si mine si garantat asa va ajunge ca stiu foarte bine cum sa-l educ...cel putin din punctul asta de vedere.. -
carmelia, m-ai facut sa zambesc cu "stiu foarte bine cum sa-l educ". stii ce vrei sa obtii, la partea cu metoda e de munca si nu intotdeauna stii cum. da' ne specializam odata cu copiii

e adevarat ca daca nu ai rezultate, prea multa diplomatie te irita chiar mai tare si trebuie sa fii categorica. asta se intampla cand nu stim sa spunem NU si reactionam cand deja suntem cu nervii intinsi la maxim.