Aceeasi dilema, alta poveste...
-
0 0O relatie, in care amndoi se iubesc, amandoi cu defecte si calitati, cu compatibilitati si incompatibilitati, a ajuns intr-un mare impas.
Din cauza lipsei de comunicare (mai ales a lui), din cauza egoismului (mai mult al lui) si din cauza cicalelii ei, relatia a devenit aproape insuportabila.
El introvertit, sensibil ca fire, dar rabdator, iubitor, insa lipsit de empatie, de puterea de a se pune in locul altei persoane, cu o mare capacitate de a ierta, dar o mica capacitate de a intelege. Ea o fire puternica, independenta, dar si foarte sensibila, o fire capricioasa si foarte cicalitoare, critica pt ca nu primeste ce-si doreste, nu e fericita.
Pe un astfel de fundal, in care amandoi sunt aproape de colaps, apare un al treilea element: sarcina.
In ideea in care ei au stat o perioada la el acasa si nici unul nu s-a omorat cu munca casnica, el doar de vreo 6 ori in 4-5 luni, si ea tot cam atat, caci in rest se ocupa altcineva, in momentul in care in care au gasit o locuinta cu chirie, el s-a implicat foarte putin, considerand ca ea s-a dovedit lenesa, a lasat-o doar pe ea sa alerge dupa contracte, sa vb cu zugravii, instalatorii, tamplarii, caci ea nu i-a spalat nici o camasa din propria ei vointa, ca nu i-a calcat, ca nu i-a gatit, dar el nu ia in considerare ca in alte domenii ea i-a oferit totul, ii cumpara medicamente, il suna sa-l intrebe daca si le-a luat, daca dimneatza mama lui nu-i facea pachet, avea atunci iubita grija, la fiecare aniversare ii face macar un mic cadou, in timp ce el trecea nepasator pe langa ideea de aniversare.
Si uite, ca pe parcurs ea ajuns un pachet de nervi, cu critici, cicaleli, plansete in fiecare seara, iar el a devenit din ce in ce mai putin rezistent la toate acestea si se considera nedemn de ea, n-are chef de nimic...
Pe acest fundal, ce sa se intample cu sarcina? Amandoi isi doresc un copil, dar momentul in relatia lor nu este unul fericit, el nu este de acord cu avortul, vrea sa-l creasca, dar ea cum poate pune baza pe el, cand a dezamagit-o in asa fel? cum poate sa aiba incredere ca el isi va indrepta greseala, ca intr-adevar va deveni un sprijin pt ea? Si bineinteles ca si ea va renunta atunci la cicaleli...
Ea este ingrozita de ideea avortului, dar si de ideea ca poate incurca foarte rau vietile a trei oameni, pt ca ea isi doreste oi familie fericita cat de cat, atat pt ea si sot, dar si pt copil. Pe de alta parte ea e angajata pe perioada nedeterminata, mai face si niste studii... in rest, daca relatia ar fi mers, ar fi fost super fericita sa devina mamica... -
Cred ca ar trebui sa excluzi variata avortului..
Apoi, sunteti casatoriti sau doar locuiti impreuna?Cati ani aveti?
Orice cuplu are la un moment dat o perioada mai tensionata, si de cel putin 2 ori intr-o relatie se gandesc la despartire..poate e doar o faza la voi.
Comunicarea e foarte importanta, intelegerea la fel, toleranta si respectul.Fiecare are propria motivatie pentru a exista asa cum este, tuturor ne e greu sa facem compromisuri de aceea sufletul pereche pe viata e greu de gasit.
Poate ar fi nevoie de o pauza, de o reevaluare a relatiei, de o reevaluare personala.As insista insa pe ideea de comunicare.Asa cum ne-ai spus noua acum , cu aspectele pozitive si mai putin placute ale personalitatilor voastre..incet, fara ostilitati, cu calm..e totusi o viata la mijloc, viata copilului vostru! -
adica ea trebuie sa-i spele , calce si sa gateasca si in acelasi timp tot ea sa discute cu fel si fel de mesteri?
dar el ce e, handicapat cumva?
eu mor de nervi cand aud de barbati care considera femeia o sluga -
eu cred ca in treaba asta ai si tu o oarecare vina - ca nu prea stii sa negociezi atributii
iar faza cu medicamentele, pachetelele la serviciu este cumva puerila
nu v-ati mutat de mult timp singuri impreuna inteleg eu- tocmai sunteti in faza de negocieri la capitolul cine si ce atributii are in menaj- si eu cred ca depinde de tine sa nu mai accepti pozitia aia de sluga cu care el este pare-se obisnuit de mama lui- si lucrurile astea se stabilesc prin discutii fara reprosuri, scos ochi pt ce a fost- conteaza ce anume o sa fie!
cu atat mai mult cu cat vine si un copil
eu as face copilul in locul tau - dar as stabili clar si conditiile de menaj comun pt ca altfel o sa-ti fie tare greu -
Avem 29 de ani, ne stim de 9 luni, am locuit cu mama lui vreo 2 luni, de aceea nu a fost nevoie de treaba in casa. Mama lui ma iubeste f mult

Nu este musai genul de barbat care considera ca femeia trebuie sa fie sluga, dar i-a intrat in cap ca nu fac nimic. Normal caci cu timpul vazand ca el nu este atent cu mine, mi-a pierdut si eu interesul in acest sens...
Doar ca nu constientizeaza anumite lucruri, de genul ca eu nu am vrut sa m bag f mult in casa mamei lui etc, dar de exemplu el este genul care face curatenie, facem cumparaturi impreuna, facem mancare, insa in ultima perioada a inceput sa-si doreasca sa vada ca vine de la mine, sa ii fac eu din propria mea intiativa, pe cand eu am invatat de la el sa fiu putin egoista si sa nu-i ofer daca nici el nu face asta. Si el nu pricepe asta, cel putin nu si-a dat seama singur... -
DACA vrei sa ramaneti impreuna, incepe tu prin a face compromisuri.Rog evele sa nu se revolte cu intrebari de genul
e ce femeia sa faca prima?
pentru ca noi suntem mai maleabile si, daca o relatie rezista sau esueaza este pentru ca noi vrem asta(in cea mai mare parte.)
Nu cred ca e greu sa fii draguta cu el, doar il iubesti, lasa putin egoismul invatat de la el(nu e benefic acum, cand vrei sa consolidati relatia), pe termen lung vei avea avantaje, veti avea o casnicie reusita(scuza-mi interventia, dar banuiesc ca va veti casatori, nu?) -
tocmai ca asta am incercat cu timpul sa-l inconjor cu caldura iubirii mele, sa fiu ca mine, cand el era altfel, si tocami pt ca am facut compromisuri, de genul ca m-am ocupat eu in cea mai mare parte de casa cu chirie si el nu constientizeaza cate sunt de facut si are impresia ca ce, eu doar am dat un telefon si am chemat oamenii la treaba... Dar stresul ca trebuiau sa-si faca treaba si nu aveau chef, drumurile sa tot cumpar materiale, cate mezerie era el nu a vazut si multe altele... Ce vreau sa spun este ca daca fac compromisuri, el se obisnuieste cu ele si habar nu are ce am facut eu, ca am depus un efort si ca poate a fost destul de dificil, iar apoi tot el se plange ca vine obosit de la serviciu si nu are chef de nimic...
-
Ally,
nu este vorba de compromisuri in ceea ce priveste curatenia, facutul pietei a curateniei!Total gresit!Aici trebuie sa fii foarte ferma in ceea ce priveste contributia lui la amenajarile din casa!Il poti "santaja emotional" cu sarcina, nu ai voie sa faci aia, nici ailalta, incurajeaza-l cand face ceva, lauda-l!
Era vorba de un compromis la nivel afectiv!Fii mai calda, mai putin cicalitoare, mai intelegatoare!Cand vine vorba de treaba fizica in casa, asta sa fie departamentul lui, iar tu doar ajutor! -
Daca acum la inceput nu se implica, cu cit trece timpul si relatia se uzeaza, cu atit se va implica mai putin.
Nu dau sfaturi, dar pot sa-ti spun din experienta ca un copil, chiar f. dorit poate uza o relatie si va fi toata viata doar responsabilitatea ta. Daca acum cind sunteti doar voi doi nu aveti resposabilitati clar definite, cind va veni copilul o sa fie mult mai dificil caci le vei prelua, probabil tu pe toate.