IUBITELE VANTULUI
-
0 0Este un fragment din ultimul nr din Formula As....imi pare rau ca nu e si pe site ca sa il cititi integral...va asigur ca merita!!!
...exista o primavara a femeilor singure...
o primavara a femeilor care nu au vastigat o inima de barbat...
Femei frumoase, femei implinite profesional, femei energice dai si sensibile, femei care cresc singure copii...femei singure... Si, aparent, inexplicabil pentru toti, cum o astfel de femeie este totusi singura...dar de cele mai multe ori, explicatia e dureros de simpla; sunt singure, fiindca multe dintre aceste femei, invingatoare in diverse domenii nu reusesc sa ramana si castigatoarele unei inimi de barbat. Si cine ar putea spune daca vina este feminina sau masculina?
Unor femei li se reproseaza ca sunt imposibile, pretentioase, distante, ca nu se poate apropia nimeni de ele. Eu as zice zice dimpotriva. sunt femei de care oricine se poate apropia. Sunt extrem de sociabile si de prietenoase. Chiar extrem. problema este insa alta. Sunt femei cumplit de incomode, spun intotdeuana ce gandesc si nu neaparat in cuvinte (le ajta foarte mult ochii si atitudinea), traiesc intr-un ritm foarte sustinut si mai intotdeauna resisesc sa ii sperie pe oamenim cu intensitatea trairilor lor. Sunt femei pe care orice bucurie le face sa explodeze, dar si orice tristete le dezintegreaza. Si au nevoie de un real sprijin afectiv. dar. de obicei, primesc doar motivatii "Mi-e teama sa ma apropii de tine. Mi-e teama sa nu-ti insel asteptarile. Nu pot sa cred ca exista cineva atat de sinsibil si de romantic si mi-e frica -
Frumos citat, ancuta!
Din nefericire multe eve se pot regasi in situatia asta!Femei care au o cariera de invidiat, o situatie materiala buna, sunt frumoase, inteligente, dar..greu de abordat!
Pentru ca femeile, au investit in ultimul timp tot mai mult in ele, reusesc sa fie si femei de cariera si mame singure, iar barbatii au ramas in urma lor si privesc depasiti de situatie o femeie care le devine inaccesibila datorita limitarii lor!
Sunt multe femei care chiar intimideaza si e nevoie de un adevart Fat-Frumos pentru a fi cucerite.Sunt femei care nu se multumesc cu jumatati de masura(jumatati de barbat!)si care, spre nenorocul lor , sau cateodata din comoditate nu acorda o sansa barbatului care e interesat de a fi cu ele..sunt decizii pe care fiecare femeie trebuie sa si le asume..daca nu, priviti cum infloresc florile, cum canta pasarelele cum infloreste natura..iar tu esti singura si nu te poti bucura de asta!
Dati o sansa barbatilor!Sunt si cativa care merita! -
..sa nu te ranesc, sa nu fiu doar o noua deceptie pentru tine."
....................................
Sunt femei care cred tandrete. cer grija sufleteasca. Cer timp. Timp petrecut cu ele. Cu sufletul lor. Timp in care un barbat sa le tina de mana, sa vorbeasca cu ele, sa le alinte cu privirea, cu inima. Sunt femei care vibreaza doar la atingeri sufletesti. si nu e o gluma. Si acum, in prag de primavara, ii intreb pe domnii componenti ai taberei adverse, ce barbat al acestor vremuri, in care toti vor sa fie "frumosi, destepti, cu bani si cu n amante, cat mai tinere si cat mai frumoase", are timp pentru"absurdele" necesitati emotionale si afective ale unor astfel de femei. As vrea sa cunosc si eu unul...Sunt femei pe care nu le intereseaza ce face un barbat cu trupul lui. Chiar sunt confidente perfecte pentru tot felul de aventuri masculine. dar trebuie sa spuna ei singuri despre ce e vorba, sa nu afle ele de la altii, fiindca, fara sa vrea neaparat, astfel de femei afla intotdeauana. In schimb, acest gen de femei sunt posesive afectiv, emotional, sufleteste. daca cineva le-a inselat, s-a sfarsit. fara cale de intoarcere. gelozia afectiva se manifesta uneori foarte simplu si elegant: prin plecari. Astfel de femei pleaca. De multe ori chiar renunta sa mai viseze sau sa mai astepte iubirea. Li se pare suficient ca unui barbat , oricare ar fi el, macar sa-i pese de ce se inatnpla cu ele.
....................................
Sunt femei care nu pot ramane langa un barbat, daca nu le e bine sufleteste. Indiferent de ce alte avantaje ar putea beneficia. Si sunt nevoite sa ramana...iubitele vantului. Si e chiar vantul...Si chiar daca e "rece", am cunoscut femei care prefera raceala vantului, decat zapada unei inimi de barbat. si daruindu-si trupul vantului si sufletul tacerii, pot din nou sa viseze, sa cante, sa danseze in brate de frunze si iarba. Si devin femei-prieten. Si tot ele sustin ca intotdeauna intre rolul de femeiesi cel de femeie-prieten este de preferat al doilea...
............................... -
ce nerabdatoare...
oricum, nu ma asteptam sa vad atatea raspunsuri pana am terminat de scris...a trebuit sa copiez din revista de asta a durat...
e scris de Gabriela Hrebenciuc si apare in ultimul nr din Formual As... Articolul este mult mai lung...Eu doar am citat...
Si da, l-am scris pt ca stiu ca multe eve se vor regasi aici...si cele care nu o fac se vor regasi citind tot articolul....
Si l-am mai scis pt ca mie mi-a dat raspunsul la unele intrebari, intr-o perioada in care sunt debusolata si un pic depasita de situatie....dar o sa imi revin eu...
Va pup, fetelor! -
Ma intreb daca pentru a te implini intr-o anumita meserie (sau pentru a atinge un tel) merita sa faci tot ce se poate pentru asta (in limte normale si rezonabile).Unele dintre noi, as putea spune majoritatea fac acest lucru si uita de lumea inconjuratoare, de acele mici lucruri ce fac viata frumoasa.De multe ori devenim dure,cu noi si apoi cu restul celor dragi noua.Insa dorinta noastra de a deveni mai bune primeaza si atunci ce e de preferat? Sa regreti ce ai facut sau sa regreti ce n-ai facut?
Cred ca este dilema femeilor puternice.
Nu luam in calcul aici femeile care deja au o cariera de succes, sau o pozitie sociala buna, cu copii si soti iubitori.
Eu una ma refer la cele noi, ce acum ridica capul si isi croiesc un viitor.Au ele vreo sansa in fata iubirii? -
Haideti sa recunoastem ca feminitatea nu mai este fragila, ci independenta, cu spirit de luptator. Ca avem caractere mult mai puternice decat barbatii( fara a jigni pe nimeni) care ne inconjoara, ca ne opunem incadrarii noastre in categoria femeilor supuse, a celor care fac ceea ce le dicteaza societatea sau barbarbatii din viata lor. Ca nu mai dorim independenta fara bani, ca trebuie sa ne comportam asemeni barbatilor pentru a nu fi calcate in picioare, ca trebuie sa stiim ce vrem si sa sacrificam multe pentru a obtine lucrul respectiv. Pe de alta parte insa sunt si lucruri negative pe care le observam acum in jurul nostru - familia nu mai are trainicia de odinioara: parca copii nu mai sunt la fel de importanti, definitorii; casatoriile se destrama dupa doar ativa ani, independenta duce la lipsa de comunicare. Nici despre caractere nu mai putem spune ca raman acelasi; ne schimbam dorintele, aspiratiile, cu usurinta putem fi pusi in situatia in care acel ceva pentru care am sacrificat tot sa ajunga sa nu mai aiba valoare pentru noi si astfel sa ne trezim ca am ajuns sa nu mai avem nimic. Tindem sa devenim sau suntem deja puternice, individualiste si independente.
Cu ce pret? -
Mmm…
Mi-am inchipuit, timp de cel putin doua saptamani, toate subiectele pe care le-as putea aborda intr-un astfel de editorial, care se doreste a fi despre femeia independenta, increzatoare, frumoasa, surazatoare, de succes si care nu va depinde, niciodata, de barbatul… barbatii din viata ei…
Am discutat, am ras, am complotat si am planuit… Doamne, aproape ca ma inrosesc amintindu-mi la ce subiecte ne-am gandit… Am avantajul unor prietene si colege la fel de independente ca si mine, de un mediu in care discutiile nu se rezuma la infinitele modalitati in care noi am putea deveni mai bune, pentru ei… Dimpotriva…
Totusi, pentru a deveni mai buna, pentru acest editorial, am incercat sa imi completez colectia de filme, seriale si carti feministe (unora poate li se par superficiale). Aveam cateva mici scapari, la capitolul acesta, nu imi dau seama de ce. Am revazut, tot pentru acest editorial, Sex and the City, Bridget Jones, I love Shopping… Am facut-o nu neaparat pentru a capata inspiratie, nu pentru a deveni mai dezinhibata, si a invata sa spun problemelor pe nume, nu pentru ca discutiile cu prietenele mele au mai putina savoare, sau pentru ca noi am avea probleme diferite…
Nu! Am cautat sa inteleg ce ne diferentiaza de restul femeilor, ce este acel ceva care transforma o femeie obisnuita in “femeia independenta, increzatoare, frumoasa, surazatoare, de succes si care nu va depinde, niciodata, de barbatul… barbatii din viata ei…”. Dar am descoperit ceva care m-a pus in si mai mare incurcatura… Indiferent de genul de femeie pe care il intruchipam, conversatiile noastre se rezuma, in principal, la… barbati!
Si atunci, care este diferenta? De ce par eu mai puternica, mai stapana pe mine, mai independenta, comparativ cu femeia care alege reviste, ce o invata sa fie mai buna... pentru el, ce subterfugii sa foloseasca pentru a-l tine aproape, macar un an in plus, ce scheme de managementul timpului trebuie sa aplice pentru a fi o bucatareasa perfecta, si o amanta desavarsita, in paralel?
Si, cu jumatate de pahar de vin rosu, o trecere in revista a tuturor esecurilor (si reusitelor) din ultimii ani, a interminabilelor discutii cu prietenele mele (evident, despre barbati), am inteles: eu, noi… suntem perfecte!
Suntem perfecte!, deoarece ne simtim increzatoare, chiar daca avem defecte. Suntem perfecte!, deoarece avem vise pe care nu ne e rusine sa ni le exprimam, cu voce tare. Suntem perfecte!, deoarece stim sa luptam si ne permitem sa avem succes, fara a ne simti stanjenite de aceasta. Suntem perfecte! pentru ca suntem puternice, si zambim, si atunci cand…
Pana la urma, preocuparea noastra pentru barbati e PERFECT naturala, si ne confera SI MAI MULTA PUTERE, deoarece suntem capabile sa ii consideram, uneori, un simplu barometru al perfectiunii noastre…
Si, chiar si atunci cand le permitem sa reprezinte mai mult de atat… suntem perfecte! pentru ca avem puterea sa ridicam capul sus, chiar daca avem ochii in lacrimi si inima sfasiata, si sa plecam mai departe, stapane pe noi si pe ceea ce ne dorim, recitand, cu zambetul larg pe buze, replica lui Bridget Jones:
“Even IF you would ask me tonight, I would say NO, anyway…”
“Chiar DACA m-ai cere in seara asta, tot as spune NU…”
Autor: Eveline Fabritius,Stilleto Simply Glamorous -
Ooooooooooooooooooooi, Chanoya, depresiile unei femei singure sunt absolut naturale. Asisderea, ceea ce alege ea sa blameze pentru neplacuta situatie, iar e acceptabil si rezonabil, ca toti incercam sa rationalizam o situatie neplacuta ca s-o facem mai suportabila...e natura umana
... dar EDITORIALELE TRIUMFALIST-LOZINCARDE pe care le scriu unele muieri sunt odioase, zau asa... -
Poate nu odios era cuvantul potrivit, ci caraghios. Exemplu: "Pana la urma, preocuparea noastra pentru barbati e PERFECT naturala, si ne confera SI MAI MULTA PUTERE, deoarece suntem capabile sa ii consideram, uneori, un simplu barometru al perfectiunii noastre…"
Pai ce mai multa putere e aia, cand stau cu ochii pe-un "barometru" care sa-mi valideze, comfirme sau infirme meritele... practic ii dau toata puterea "barometrului".
In fine, de gustibus...eu nu le discut, dar orice e ilogic si EMFATIC totodata provoaca polemista din mine
)