de la iubire la ura e doar un pas !!

  •  
    • 105 mesaje
    20 Apr 2006, 17:46
    0 0
    Ce parere avetzi despre subiectul meu : De la iubire la ura e doar un pas ?

    Cum se poate ajunge aasa departe..de la o iubire sincera...de la o poveste lunga si frumoasa.. la ura ?
    ASt parerile voastre.. !
    A ajuns cineva.. la asa ceva ?
  •  
    • 8901 mesaje
    20 Apr 2006, 18:23
    0 0
    Mda!E o chestiune destul de dificil de lamurit.Eu una,am ajuns sa fiu sufocata de o mare dragoste si sa vreau sa plec la capatul lumii sa nu-l mai vad,dar asa mi se parea atunci.Dupa ceva timp mi-am dat seama ca iubirea se transformase in atasament si dependenta si a mai inervenit si orgoliul.Dar e groaznic sa treci printr-o etapa de asta!
  •  
    • 295 mesaje
    20 Apr 2006, 18:24
    0 0
    Eu am avut parte de asa ceva. De la iubire la ura si...invers, din npu la iubire! Poate parea ciudat...Aceste situatii pot fi insa explicate si rin faptul ca sunt destul de tanara si la aceasta varsta exista multe sentimente contradictorii. Realtii de=astea "opuse" am avut cu prietenul meu. E mai lunga povestea, dar daca vreti v-o spun
  •  
    • 1969 mesaje
    20 Apr 2006, 18:46
    0 0
    mah, nu cred ca-i doar un pas, cred ca-s mai multi, da' i-ai parcurs repede
  •  
    • 187 mesaje
    20 Apr 2006, 20:36
    0 0
    De la iubire la ura nu est eun aps si nici 1 milion. Sunt doua lucruri diferite. Nu sunt doua fete ale aceleasi monede precum bucuri/tristetea, alb/negru, calm/furie.

    Ura nu apare ca opusul iubirii. Daca cineva spune ca viata lui asa s-a petrecut n-a fost atent. Ori n-a fost iubire ci numai o stare de indragostire. Ori acum nu este ura.

    A fi indragostit inseamna a proiecta asupra celuilalt o imagine pe care tu o doresti. Celalat este altfel de cele mai multe ori - chiar foaret diferit.
    Iubirea presupune cunoastere - nu mai proiectezi imaginea dorita asupra celillat si o confunzi cu el ci il cunoasti si in iubesti exact asa cum este si cu calitati si cu defecte. Asta nu inseamna ca esti multumita de defectele lui dar le cunosti si il accepti asa cum este!!! la fel cum ne acceptam si pe noi cu defectele pe care le avem si nu ne batem cu pietre ca am gresit ci incercam sa invatam drumul bun.

    Iubirea nu are contraparte. Ori iubesti ori urasti. Nu se poate sa treci de la una la alta. Daca vi se pare ca cine face acest lucru priviti mai atent: acea persoana este labila dpdv psihic si deaceea are treceri emotionale de la o stare in care va arata o anumita afectiune la o alta in care se manifesta total dizarmonios fata de voi.
  •  
    • 1711 mesaje
    20 Apr 2006, 22:40
    0 0
    Pe cine iubesti/urasti, tu???
    Pe fostul, pe actualul, pe colegul??? Sau poate vreunul din cei trei feti-frumosi s-a gasit in starea asta fata de tine? Zau! Am impresia ca la tine este mai mult o faza de orgoliu: nu ma iubeste, deci nu il mai iubesc, il urasc. Chiar asa sa fie de schimbatoare sentimenetele????
  •  
    • 295 mesaje
    20 Apr 2006, 23:03
    0 0
    Eu cred , totusi, ca dragostea si ura pot exista intre doua persoane. Nu stiu daca una e opusa celelilate...sau daca ura era o masca...eu am simtit-o. Da, poate fi din cauza varste( nu neparat dezechilibru psihis, cum s-a afirat), cand treci cu usurinta printr-o varietate de sentimente. La inceput iubesti, si apoi , cand crezi ca esti inselat sau iti dai seama ca persoana respectiva se joaca , incepi sa urasti ce ati avut, incepi sa urasti ca o iubeai, incepi sa urasti iubirea acre in fianl iti porvoaca atata suferinta. Cred ca se poate.
  •  
    • 295 mesaje
    20 Apr 2006, 23:05
    0 0
    Sentimentele se pot schimba foarte mult cand iubirea se transforma in durere. Nu de la o zi la alta . ci in zile in care te chinui..nu cred ca nimanui nu i s-a mai intamplat.Am mai ascis, poate fi un semn al imaturitatii, nu neg .
  •  
    • 187 mesaje
    20 Apr 2006, 23:33
    0 0
    Iubirea vine din Inima, din Suflet.
    Ura vine din orgoliu.

    De asta spuneam ca nu pot exista. Omul ori este central pe suflet (sau are stari mai apropiate de suflet) ori pe egoul sau. Este acest balans care ne aduce nefericire. Cand iubesti poti sa ierti. Can urasti nu poti, "stii" foarte bine ca acela a gresit!!! Cand iubesti stii ca oricine greseste.
    Mi-este greu sa te fac sa intelegi ceea ce vreau sa spun pri cuvinte. Ceea ce am scris sus este cel mai bine definit si delmitat ce inseamna ura si de inseamna iubire.
  •  
    • 9835 mesaje
    20 Apr 2006, 23:43
    0 0
    ura vine din agresivitate.

    de exemplu, eu ma indragostesc de icsulescu, ca e baiat dragut, darnic si imi da multa atentie si afectiune.

    il iubesc atata vreme cat imi da toate cele de mai sus.

    cand - nu conteaza din ce motiv - el nu imi mai da ce am nevoie, nu-l mai privesc ca pe un om bun, care-mi face bine, ci ca pe unul rau, care ma agreseaza prin ignorarea nevoilor mele.

    si uite-asa ajung sa ma cert cu el, sa-mi revendic "drepturile", devenind agresiva. iar faptul ca-mi opune rezistenta ma duce direct la ura fata de el.

    umapati, adu-ti aminte ca intre muladhara si anahata exista o anumita similitudine legata de foame/hranire si starea de siguranta/nesiguranta. think about it.
  •  
    • 187 mesaje
    21 Apr 2006, 00:01
    0 0
    Nu uita Donna ca orgoliul este cel care manifesta agresivitatea si nu invers.
    Explicatia ta este buna dar tine cont de amendamentul de mai sus. Agresivitatea este o manifestare a egoului.

    Fiecare nivel ... exprima o anumita nevoie. Dar ceea ce tine de relatiile umane este legat de al doilea centru si nu de primul. Sunt energii diferite.
  •  
    • 9835 mesaje
    21 Apr 2006, 11:42
    0 0
    pai hai s-o luam metodic

    muladhara este aia la nivelul careia se manifesta instinctul de supravietuire. acolo suntem vanator sau vanat, adica agresor sau victima.

    cand e vorba de frustrare afectiva, nu mai putem vorbi de un om capabil de iubire la nivel de anahata, ci de unul a carui existenta afectiva inseamna in primul rand sa-si ia starea de siguranta emotionala de la altcineva, ceea ce inseamna ca are o personalitate dependenta.

    cand unui astfel de om nu i se mai ofera starea asta de siguranta, i se face frica, deci ii intra in actiune muladhara, cu reactia binecunscuta: "ca sa scap cu viata, am numai 2 variante: sa lupt sau sa fug". cei care aleg sa lupte fireste ca nu pot face asta decat urandu-si partenerul care i-a agresat prin faptul ca i-a aruncat inapoi, in starea de infometare afectiva si nesiguranta totala pe care o aveau inainte de a intra in relatia respectiva - stare in care le este o teama cumplita sa se intoarca. de aici si ura pt persoana care "le face" asta.

    asa cum foarte bine spune o buna prietena a mea, chestia asta seamana cu furia unui copil caruia i se ia de la gura sanul generos al mamei.
    copilul ala nu e capabil de orgoliu, el cere doar sa fie hranit fizic si afectiv - el nu se apuca sa planga si sa urle ca sa-si umileasca mama, ci ca sa-si exprime foamea si frustrarea, pentru a-i fi satisfacute.

    un om orgolios relationeaza la nivel de manipura - ori acolo lucrurile sunt privite prin prisma competitiei in scopul ierarhizarii. nu te impui asupra ceiluilalt urandu-l, ci dispretuindu-l sau, in cel mai trist caz, pur si simplu pentru a te valida pe tine insuti.
  •  
    • 187 mesaje
    21 Apr 2006, 21:21
    0 0
    "cei care aleg sa lupte fireste ca nu pot face asta decat urandu-si partenerul ..."

    Greseala in rationamentul tau este ca tu consideri ca in momentul cand apare acea frica fiinta se mai afla cu constiinta pe nivelul lui anahata. Dar nu este asa. Daca esti aici se poate vorbi de iubire. Dar cand este teama nu mai esti in inima. Constiinta ta este cu frica, deci este in muladhara. ea deja a asociat iubirea cu o nevoie vitala ... si nu este asa.

    Copilul actioneaza din instinct. La el anahata nu este trezita. Acest lucru se poate petrece dupa 20 de ani in general.
    Din pacate stii ca din studii facute oamenii cam raman pe la 13-14 ani dpdv psihic - neputinta de a trece mai departe pentru marea majoritate se observa in jurul destul de usor. Incapacitatea de a ierta, de a fi tolerant, etc. arat tocmai aceasta imaturitate la nivel afectiv.

    Orgoliul se manifesta pan ala nivelul lui Ajna inclusiv. La nivelul lui Manipura este o manifestare grosiera a lui. Daca nu s-a manifesta orgiliul mai sus atunci dupa atingerea constiintei a nivelul lui anahata am fi uniti cu Dumnezeu .. .ceea ce stii bine ca nu este asa. Binenteles ca suntem mai rafinati fiind pe centru superiori dar inca suntem despartiti de Dumnezeu. Si asta numai pt. ca dualitatea exista acolo unde exista orgoliu.

    Si la niv. lui Anahata se creeaza atasamente afective, dizrmoniile se manifesta si aici prin dependenta afectica dar ele nu se schimba in ura. Ura tine de o vibratie foarte joasa care nu poate avea loc aici.