Psihologii ... hop si eu :D
-
0 0Sper sa ma iertatzi ca scriu la dragoste
Pentru fetele psiholog, si pentru cine mai are tangentze cu asa ceva ... ma putetzi sfatui cum sa scap de atacurile de panica ? Si mai ales de la ce apar atacurile astea ... eu am avut o copilarie "urata" insa nu vad legatura, atacurile de panica le am de vreo 5 ani (inainte nu aveam asa ceva) si nu s-a intamplat nimic deosebit la care as putea sa ma gandesc eu ca le-a provocat .... Help ? -
Timp de sute de mii de ani, atacul de panicã a fost util animalului-om, care trãia in conditii extrem de dure. Omul nu era înzestrat cu colti fiorosi, cu carapace protectoare, cu gheare amenintãtoare. Avea doar doua optiuni, fuga sau, din disperare, lupta. Si azi, atacul de panica poate fi botezat "luptã sau fugi".
Si, pentru ca viteza de reactie sã fie maximã, atacul de panica survenea rapid, subconstient.
(Tot din acest subconstient fac parte procese precum digestia, circulatie sângelui, sustinerea temperaturii corpului, alte functii monitorizate de creier.)
De aceea, si azi, cei care sufera un astfel de atac de panica, declarã cã el a apãrut pe neasteptate.
Daca suntem pusi în fata unui pericol, statul pe gânduri pânã la solutia "luptã sau fugi" poate intârzia rãspunsul nostru, punându-ne viata in pericol. În plus, la fel de grav, ar fi sã luãm o hotãrâre gresitã, asa cã subconstientul are grijã de noi. Mai bine sã reactionezi când nu este nevoie, decât sã stai imobil atunci când pericolul este aproape!
Au fost, asadar, argumente pe parcursul evolutiei speciei noastre pentru implementarea acestei reactii la pericol.
Ce se întâmplã?
Mai multe lucruri în acelasi timp. Corpul lasã deoparte obiectivele generale si se concentreazã pe supravietuirea pe termen scurt. Ca rãspuns la plusul de adrenalinã, creste presiunea sângelui, frecventa respiratiei, totul în asteptarea unui efort deosebit.
Picioarele tremurã în asteptarea fugii, bratele sunt încordate pentru luptã. Palmele transpirã pentru a favoriza o prizã mai bunã.
Sângele este gonit din stomac, unde era folosit pentru masã muschiularã de acolo, si ajunge la celelalte grupe de muschi. Motiv pentru care pot apãrea probleme digestive. Oricât ar pãrea de ciudat, vomatul sau defecarea favorizau usurarea trupului, facilitau deplasarea sau ne transformau într-un vânat mai putin plãcut.
Chiar si pupilele se dilatã, pentru a primi mai multã luminã, deci mai multã informatie despre mediul înconjurãtor.
De ce ni se mai întâmplã si azi asa ceva?
Pentru cã viata modernã acoperã doar zece mii de ani din mai multe milioane de ani în care am evoluat, nu a fost timp suficient pentru adaptare. Asta o datã. Pe urmã nu se poate spune cã rãzboaiele, care au angrenat, în timp, majoritatea exemplarelor speciei noastre, au fãcut bine.
Chiar si azi, într-un mediu protejat, modern, mai existã amenintãri. Reale sau imaginate, asa cum poate fi vederea unui om în uniformã, probabil aflat acolo ca sã ne protejeze (politist, jandarm), dar la a cãrui vedere ne simtim amenintati.
De aceea, o prima masura ar fi întoarcerea rapidã, pe bazã de rationament, la starea pre-emotionalã. Si exersarea deconditionãrii memoriei cu ajutorul unui specialist.
Agorafobia si atacul de panicã
Multe persoane, dupã un atac de panicã, dezvoltã teama de locuri deschise. Agorafobia.
Si are sens tot din perspectivã evolutionistã. Mii de ani trebuia sã parcurgem spatiile deschise cu multã grijã la posibilele pericole.
Agorafobia poate fi si o "alunecare" de la o situatie la alta. Subconstientul vede o asemãnare cu o situatie care a mai adus pericole si considerã cã este iminentã amenintarea.
Ce alimenteazã atacul?
Cei care suferã un atac de panicã sunt dispusi sã considere cã sunt singurii oameni care pãtesc asa ceva.
În plus, apar si gânduri "negre" la cel care suferã atacul:
1. cã se poate muri de inimã în urma acestui atac
Desi este greu de crezut, inima este proiectatã sã reziste. Ne simtim ciudat, dar, nu altfel decât în timpul unui efort fizic deosebit. Doar cã, atunci, stim despre ce este vorba, starea se instaleazã constient si treptat.
Dacã nu sunteti un bolnav cardiac, nu existã o amenintare pentru inima dumneavoastrã.
2. cã se poate sufoca
Nu-i plãcut, dar senzatia de sufocare existã. Creste enorm cererea de oxigen. Problema hiperventilatiei trebuie rezolvatã.
3. cã este victima unui atac de cord
Atacul de cord nu are nici o legãturã cu atacul de panicã. Dar, dacã sunteti în categoria celor cu risc ridicat, trebuie consultat imediat medicul de familie.
4. cã va lesina
Lesinul -
4. cã va lesina
Lesinul nu este o apãrare bunã când esti atacat de un animal sãlbatic. Poate fi fatal. Dar azi, cât de rãu poate sã fie? O sã fie sfârsitul lumii dacã lesini? Probabil cã nu!
5. cã o sã înnebuneascã
Dacã ati înnebuni cu adevãrat, oare v-ar mai fi teamã cã înnebuniti? Acum stiti cã totul este o reactie normalã, un mecanism natural, nici vorbã de nebunie.
6. cã o sã piardã controlul
Da, controlul a fost pierdut. Dar el se aflã tot la dumneavoastrã, la subconstientul dumneavoastrã! Lucurile sunt normale, dar diferite.
7. cã este atât de slãbit încât nu poate sã meargã
Senzatia vine de la tremurat. Dar, cum am spus, tocmai cã sunteti mai apt ca oricând sã vã deplasati în mare vitezã.
8. cã se va simti umilit
Rãspunsul de tip atac de panicã este de scurtã duratã. Este comun si nu trebuie sã vã faceti griji suplimentare.
Atacul propriu-zis dureazã câteva minute, anxietatea pe care o induceti singur va dura mai mult. Dar faptul cã sunteti capabil de "luptã sau fugi" este un semn cã functionati la parametri normali.
Hiperventilatia
60% din atacuri implicã hiperventilatia. Trebuie înteles cã în ciuda senzatiei de lipsã de oxigen, adevãrul este la polul opus, sunteti într-o stare de "prea mult oxigen".
Pentru a extrage acest surplus de oxigen, aveti nevoie de bioxid de carbon (CO2).
Cel mai simplu este sã vã tineti respiratia. Asta împiedicã eliminarea bioxidului de carbon. Puteti si sã respirati într-o pungã de hârtie ca sã reinhalati bioxidul de carbon. Pare ciudat, dar este util.
Creierul si atacul de panicã
Când suferiti atacul de panicã, deveniti anxios în prezenta acestui rãspuns dat de corpul dumneavoastrã. Nu puteti gândi limpede pentru cã partea "rationalã" a creierului este inhibatã. O zonã primitivã a creierului, destinatã tehnicilor de supravietuire, nu rezolvãrii situatiilor complexe, a preluat controlul.
Cum iesim din aceastã situatie?
Încercati sã evaluati intensitatea atacului pe care îl suferiti. Prin simpla evaluare, realizati trei lucruri. Puneti o limitã, o granitã în fata atacului, el nu se poate accentua. Utilizati partea constientã a creierului. O reactivati. Si câstigati controlul.
Evitati sã vã înfuriati din cauza atacului suferit. Nu faceti decât sã puneti gaz pe foc.
Observati totul ca un spectator. Continuati sã faceti ceea ce fãceati.
Asteptati-vã ca totul sã se termine cu bine. -
Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.
In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute :
• batai puternice/neregulate/rapide ale inimii
• senzatie de dificultate/incapacitate de a respira
senzatie de sufocare
durere sau disconfort toracic
transpiratii
tremuraturi/contractii localizate ale muschilor
greata/jena abdominala
ameteli/senzatie de instabilitate/senzatie de lesin/cap vid
senzatie de irealitate/modificarea perceptiei propriei persoane
frica de a-si pierde controlul/ a innebuni
frica de a muri
furnicaturi
frisoane sau valuri de caldura
Pentru combaterea starilor de panica, exercitiile de relaxare si meditatia au fost recomandate cu mult timp in urma. Desi acestea pot conduce la o oarecare alinare, sunt ineficiente daca sunt aplicate singure in tratamentul unei tulburari de genul cesta. Cercetarile mai recente au aratat ca antrenamentul de relaxare alaturi de terapia cognitiv comportamentala dau rezultate foarte bune.
Datorita anxietatii ,a starilor de panica sau a fricilor de tip fobic o persoana este impiedicata sa invete, sa lucreze, sa calatoreasca, sa-si aleaga o profesie mult dorita, sa aibe o viata plina de satisfactii. Aceste frici transforma o persoana sanatoasa, inteligenta si capabila inttr-o persoana neputincioasa.
Niciodata nu e prea tarziu sa te schimbi!
Cu ajutorul unor cunostinte speciale, a unor antrenamente psihologice bazate pe gandire, imaginatie, vointa, compotrament poti fi capabil sa-ti controlezi aceasta teama, sa-i faci fata pentru a avea o viata normala. -
Andra, cred ca tu ai avea nevoie de niste sedinte de psihoterapie ... imi pare rau dar nu te pot ajuta, eu sunt specializata pe psihologie infantila si problema ta sincer ma depaseste ... n-as vrea sa dau sfaturi neavizate. De ce nu cauti ajutor de specialitate ? Pe forum nu cred ca rezolvi ceva