vreau sa-mi pot dori ceva...

  •  
    • 627 mesaje
    13 Apr 2006, 19:36
    0 0
    nu e un pleonasm, sincer...

    vreau sa-mi pot dori ceva, orice...
    vreau sa am din nou un ideal spre care sa tind, si pentru care sa lupt.
    vreau sa am din nou un vis care sa-mi angreneze toate rotitele si sa le puna in miscare.
    vreau sa-mi doresc ceva din tot sufletul, si sa incep sa ma zbat pentru el.
    sa lupt cu incrancenare pt el, si sa ma bucur nebuneste pentru fiecare victorie de pe parcurs.
    vreau sa ma trezesc dimineata, si sa stiu precis ce voi face in ziua aceea, si tot ce voi face in ziua aceea sa fie legat de visul meu. sa ne nasca din el, sa convearga spre el.
    vreau sa adorm seara, stiind ca am mai inaintat inca un pas pe drumul spre ceea ce-mi doresc.
    vreau sa-mi gasesc acel ceva, pe care sa mi-l doresc cu frenezie...
    un tel in viata, o iubire, o speranta de mai bine...
  •  
    • 1652 mesaje
    13 Apr 2006, 19:41
    0 0
    Pai dc nu reusesti sa gasesti chiar nimic pe lumea asta care sa te mobilizeze se cheama ca suferi de depresie cronica si nu e de joaca, daca nu poti trece singura peste asta nu te sfii sa apelezi la un psiholog.
  •  
    • 2825 mesaje
    13 Apr 2006, 19:42
    0 0
    ai tot timpul sa gasesti acel,,ceva'', mai ales ca esti copil si mai esti si dulce pe deasupra.
  •  
    • 157 mesaje
    13 Apr 2006, 19:42
    0 0
    da ce-ai patit de esti asa deprimata?
  •  
    • 9835 mesaje
    13 Apr 2006, 19:42
    0 0
    bravo tie!

    daca-ti doresti sa-ti doresti, e ca si cum ti-ai dori deja
  •  
    • 82 mesaje
    13 Apr 2006, 19:46
    0 0
    Hmmm... poate nu e dracul asa de negru...

    Cati ani ai???
  •  
    • 105 mesaje
    13 Apr 2006, 19:46
    0 0
    ciudat,... drgutz subiect,fiecare dintre noi mai trece prin aceste momente k tine,si spune lucrurile ce le-ai insirat tu,dar spune-ne si noua de la ce se trage,aceasta tristetze.. ? ce sa int ? te pup
  •  
    • 82 mesaje
    13 Apr 2006, 19:47
    0 0
    Hmmm... poate nu e dracul asa de negru...

    Cati ani ai???
  •  
    • 627 mesaje
    13 Apr 2006, 20:03
    0 0
    multumesc... chiar nu ma asteptam la atatea raspunsuri

    am apr 23 de ani, termin facultatea in curand, si... ma simt ca nu ma asteapta nimic "dincolo"... ca nu e nimic pt mine nici macar acum.

    nu ma prea pot eticheta drept "norocoasa"... fara tata, crescuta de bunica, fara sprijin financiar la facultate de vreo 2 ani, fara familie care sa ma ajute...
    pur si simplu am ajuns acum intr-o stare in care nu mai pot merge inainte. in care nu pot lucra, nu pot invata, nu pot iesi intr-o zi in parc sa ma bucur de soare, nu pot zambi, nu pot iubi, nu pot spera...
    am nevoie de un servici, nu imi permit altfel, caci nu as avea din ce trai, o data iesita de pe bancile facultatii si din intretinerea "generoasa" a statului (bursa). dar... nu am pile, nu am relatii, nu am pe nimeni si nu sunt suficient de buna in domeniul meu, ca sa mai pot spera la un servici decent.
    si ce ma doare cel mai mult e ca nu mai stiu sa lupt, pentru mine. ar trebui sa invat, ar trebui sa ma zbat sa devin mai buna, sa-mi cresc sansele, dar... nu pot. fiecare zi trece la fel, fara sa fac nimic, licenta se apropie, la fel si momentul in care voi fi aruncata in lumea reala si voi fi obligata sa ma angajez...
    au fost atatea momente cand am fost la pamant... alegeri gresite, incredere tradata, iubire imposibila, certuri in familie... dar am trecut peste, si am reusit de fiecare data sa trec mai departe. nu sunt o invingatoare, nu sunt o curajoasa, nu am un caracter tare, dar... atunci am reusit sa trec peste toate, am reusit sa zambesc...
    acum parca nu mai pot. totul e cenusiu in jurul meu. nu vreau nimic; nu astept nimic de la oameni si de la viata. astept poate doar o minune...
  •  
    • 627 mesaje
    13 Apr 2006, 20:10
    0 0
    ... si minunea intarzie sa apara...
  •  
    • 441 mesaje
    13 Apr 2006, 20:12
    0 0
    in primul rand nu dispera cred ca am trecut cu toti sau aproape toti prin perioade de genul acesta , pot sa iti spun sincer ca nu sunt departe de tine in privinta asta dar eu stiu ca este trecator si pe baza sentimentala , maine , poimaine ma voi scutura de tristete si o voi lua iar de la capat cu munca la greu . In cazul tau , ce pregatre ai , ce facultate termini , de unde esti ? Cel mai bun sfat pe care l-am primit eu de la mama mea in momentul in care am fost la pamant rau de tot in privinta asta a fost " du-te la munca , invata citeste , fa ceva dar nu sta degeaba , nu iti plange de mila ptr ca iti vei amplifica tristetea si o sa ti se para toate problemele mai grave decat sunt de fapt " .
  •  
    • 13679 mesaje
    13 Apr 2006, 20:14
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1447 mesaje
    13 Apr 2006, 20:16
    0 0
    nu te lasa prada problemelor,nu le lasa sa te doboare!
    daca vei avea o gandire pozitiva,totul se va rezolva in timp,cu multa rabdare.
    joburi sunt,stai linistita...
    acum treb sa-ti iei licenta cu bine,si restul va veni.
    te inteleg ca esti trista,ca totul ti se pare ca nu merge,dar cel mai important lucru este sa fii SANATOASA.
    ma gandesc totusi sa te duci la un psiholog,sa stai de vorba cu el...zic si eu (sa nu te superi)
    plimba-te in parc,iesi cu prietena,urmareste un film bun,citeste o carte,inlatura tot ce este negativ in jurul tau.
    te pup!
  •  
    • 1969 mesaje
    13 Apr 2006, 20:23
    0 0
    poate ai doar astenie de primavara, toti avem momente din astea de repaus al dorintelor...sau poate inca nu a aparut la orizont ceva suficient de interesant incat sa-ti capteze atentia si sa-ti trezeasca interesul sa stii ca mie mi-a fost destul de greu pana am inteles ca si creierului/sufletului trebuie sa le dai ce au nevoie, ca si trupului..iar daca momentan nu au nevoie de nimic, probabil ca se odihnesc un pic ..problema apare abia dupa ce trece suficienta vreme in aceasta stare
  •  
    • 11438 mesaje
    13 Apr 2006, 20:26
    0 0
    auuu mamaa....ia asa c-acu te fac io sa te hlizesti o tura si trece toata depresia
    pai hai s-o luam usor...
    1. zici ca nu esti o norocoasa a sortii ca n-ai ajutor de la familie...dar tu stii cat de norocoasa esti ca toate astea te-au facut un om puternic???
    2. zici ca se apropie licenta si ai nevoie de serviciu, iar in meseria ta nu crezi ca vei fi angajata...ei si?? te poti orienta spre orice altceva..uite...secretara pt. inceput..orice care sa-ti asigure un venit dupa cre poti sa-ti urmaresti visul. in zilele noastre prea putini reusesc de la inceput in meseria pe care o au, dar asta nu trebuie sa te opreasca din drum...
    ce-ai fi vrut??? sa fii de bani gata si sa-ti aranjeze taticul un serviciu bun dar tu sa fii lovita cu maiul in cap si sa fii tunuta acolo pe post de parazit??
    hai, gagica...lupta pt. tot in viata ca numai asa vei avea de castigat...

    hai curaj...atunci cand iti doresti intr-adevar ceva se intampla...curaj
  •  
    • 627 mesaje
    13 Apr 2006, 20:35
    0 0
    sunt la informatica.
    visul meu in anul intai a fost sa pot ramane in facultate, ca asistent. atunci eram indragostita de facultate, de oamenii de acolo; si eram intre primii.
    apoi am inceput sa alunec, sa nu-mi mai pese, sa nu-mi mai placa; am mai avut si niste joburi stupide o vreme, si am pierdut orice legatura...
    acum imi dau seama ca sunt mediocra. nu stiu mai nimic. si nici macar nu mai fac eforturi ca sa invat ceva nou...
    poate nu sunt facuta sa fiu programatoare. poate totul a fost doar o iluzie, nascuta din dorinta de a fi asemeni barbatului pe care l-am iubit o vreme...
    poate locul meu e altundeva. dar unde ?
  •  
    • 627 mesaje
    13 Apr 2006, 20:39
    0 0
    raspuns pt carmelia:
    ce te face sa crezi ca toate m-au facut mai puternica? eu nu ma simt deloc asa... au trecut zile de cand n-am mai zambit...
    si DA, as fi preferat acum sa am parinti cu bani si cu relatii, sa-mi asigure un post caldut undeva, sau ... sa ma mai tina pe banii lor la master inca 2 ani...
    sa-mi dea BMW cadou ca am intrat la facultate, si calculator de 40 de milioane ca am terminat sesiunea fara restante (asta ca sa ma alint putin si sa-l dau exemplu pe varu-meu )
  •  
    • 1969 mesaje
    13 Apr 2006, 20:40
    0 0
    da, dar ai fi pierdut aspecte esentiale ale vietii
  •  
    • 11438 mesaje
    13 Apr 2006, 20:47
    0 0

    mandrooo..io am terminat automatica si calculatoarele..adica mai exact automatica..de ce??? primii 3 ani am fost la calculatoare dar pt. ca aveam io in cap ideea ca nu voi ajunge mareee programatoare ca nu mi-s la fel de buna ca si baietii..si asta-i adevarul ca nu eram...m-am transferat la automatica..si nu-mi pare rau deloc...
    acu nu profesez in IT, dar tot inginerie fac si e super ok..

    hai, mey ca-s atatea firme care cauta oameni la testat sofware-ul, la facut pagini de web, ca si designeri...si nu neaparat programatori, care cauta oameni ce au gatat o faculta tehnica sau informatica in firme de manufacturing de care vrei tu..

    hai tu nu fii bleaga ca se rezolva....pe cuvant de cercetas...

    no...io, de exemplu am gatat a treia faculta dar eram disperata ca nu mi-s meseriasa si ca n-o sa-mi gasesc de lucru ca mi-s femeie. buun..ca sa fiu sigura ca mai stau un an pe bursa si nu crap de foame...am dat la master...si-n timpul asta da-i pe interviuri la greu...
    m-am dus si pe post de secretara dar noroc ca nu m-au luat aia ca am cerut prea multi bani , eram disperata ca nu ma ia nimeni ca io vroiam sa fac pe inginera pe partea de hardware dar dracu ma angaja muiere pe mine...ce sa mai...dupa 3 luni imi venea sa sar pe pereti de depresii..si deodata o sarit iepurele si m-am angajat super bine exact pe post de inginer si culmeaaa..imi si place si ce-am facut inca de la inceput si ce fac acu..
    ma rog..rutina isi cam spune cuvantul dar acu avem alte prioritati in viata

    pe pariu ca la anu pe vremea asta o sa-mi zici ca lucrezi bine-merci si esti happy
  •  
    • 627 mesaje
    13 Apr 2006, 21:06
    0 0
    saru-mana, carmelia, pt incurajari...
    si eu sper sa fie asa, dar... parca incep sa-mi pierd speranta...
    pana acum, de fiecare data cand se intampla ceva aiurea, puteam sa inchid ochii si sa ma imaginez intr-un viitor oarecare, nedefinit, in care am un servici bun, in care banii nu mai sunt o problema, si totul merge bine in viata mea.
    acum insa, nici macar asta nu pot sa mai visez... incep sa ma lovesc de realitate. din toate firmele la care am trimis cv-uri, numai una m-a chemat, si la aia nu m-am dus eu!
    idioata, proasta, gogomana! zi-mi cum vrei... pretentiile firmei erau oricum muuult mai mari, si eu eram tot intr-o stare de kkt ca si acum si nu am reusit intr-o spatamana sa ma uit nici macar 10 minute pe o carte de java (ca asta cereau oamenii, si asta vreau si eu sa fac mai departe). ca atare, m-am panicat si nu m-am dus...
    si deja intru in criza... ca sa pot ramane in oras pe vara, tb sa-mi gasesc servici inainte sa termin facultatea, si implicit bursa ...
    si nu e naiba nimeni langa mine... maica-mea, dc incerc sa-i zic ceva, are replica pregatita de cand eram in generala :"esti desteapta, stiu ca o sa te descurci, am incredere in tine"...